Partidul Democrat e supărat tare. Asaltul îndelungat al Cetății Chișinăului s-a terminat și de data aceasta în coadă de pește. Supărarea ne-a arătat-o marți unul dintre vice-președinții PD în conferința săptămânală de presă. Vladimir Cebotari, șeful stafului electoral, a trecut cu dispreț peste turul rușinos, iar referitor la turul doi a declarat presei măsura punitivă luată de partid: „…De această dată nu vom comunica publicului opțiunea PD, pentru că noi nu dorim ca alții să comunice în numele nostru într-o manieră schimonosită așa cum se întâmplă cel mai des ori practic mai întotdeauna și nu vrem ca membrii noștri de partid să înțeleagă acest mesaj greșit…De data aceasta comunicarea cu membrii de partid se va face direct…”
Sofismele de partid sunt în general greu de înțeles, dar cele exprimate în limbajul bombastic-dezlânat, specific liderilor PDM, au nevoie de o decriptare. Să le luăm pe rând.
Ce a vrut să spună ștabistul Cebotari? Că PDM a spus în public cum și cu cine să voteze oamenii, iar altcineva a răstălmăcit în numele lui sensul directivei și ei au votat viceversa? De ce să se supere PDM când același Cebotari spune cu gura lui în aceeași conferință de presă că „PDM nu a avut favoriți în alegerile din Chișinău și Bălți…” Dacă nu a avut, de ce să trântească ușa și să priveze publicul de dreptul de a ști ce face partidul și ce opțiuni are?
Afirmația este o minciună sfruntată marca PDM. Ori, toată lumea a fost martoră, a văzut și a auzit marele tam-tara-ram făcut de PDM și de acareturile lui mediatice în favoarea Silviei Radu. Asemenea favoruri le poate avea numai un candidat uns cu girul direct și total al stăpânului acestui partid. De ce PDM a hotărât să se lase acum de…Silvia? Să fie pentru că ea a adus partidului un eșec cumplit în anul de cumpănă 2018, iar conducătorului lui un vot simbolic de blam? Dar eșecul nu este doar al Silviei Radu, ori poate deloc al ei. Eșecul ar trebui să și-l asume în întregime bravii bărbați ai neamului care au făcut PDM-ul așa cum este cunoscut el astăzi în societate: o mare belea a Republicii Moldova, un partid al marii corupții, nesuferit și respins de electorat.
În partid însă lucrurile acestea nu se discută și înțelegem motivele. Iată de ce partidul vrea să arate că pierderea alegerilor de către „candidatul independent Silvia Radu” nu-l privește și nu-i aduce nici o atingere „faimei” lui de „partid cel mare și cel mai puternic”. Ceea ce este la fel o minciună. În fapt, toți știu că nepromovarea Silviei Radu în turul doi în scrutinul din 20 mai este un eveniment mult mai dureros decât eșecurile suferite cu toți candidații pe care i-a consumat partidul în lupta pentru primăria Chișinăului de la Vlad Filat, în 2007(8.30%) și până la Monica Babuc, în 2015 (2.17%), luați la un loc.
În 2015, de exemplu, participarea Monicăi Babuc a fost una pro-forma, înțelegeria fiind că primăria rămâne în continuare în custodia aliatului la cataramă al PD, care era atunci Ghimpu cu Partidul lui Liberal. În 2018 situația a fost cu totul alta. Partidul Democrat are terminat procesul de sugrumare a foștilor lui aliați, și-a asigurat monopolul politic la nivel instituțional central, ține stăpânire pe cea mai mare parte a administrației publice locale și plănuia să-și încununeze marșul victorios cu acapararea celor două orașe mari -Chișinău și Bălți, încă nearondate administrativ și politic partidului. Asaltul lor a pornit de cu vreme, precum s-a văzut. Primarii celor două urbe au fost dislocați penal-șantajabil din funcție, în locul lor fiind puse persoane impostoare perfect șantajabile și ele. Scoaterea lui Chirtoacă din primăria Chișinăului și introducerea forțată a Silviei Radu în locul lui a durat nițel, dar s-a aranjat. Alegerile anticipate au ieșit cam grăbite și au trebuit mărite turațiile motoarelor de basculare a „independentei” în topul dragostei și preferințelor chișinăuienilor. Și pe acest front toate au mers ca la carte: case serioase au crescut-o metodic pe „managerul de top” Silvia în sondaje, o duzină de televiziuni au arătat minunile făcute de gospodina Radu, analiștii prezicători au transpirat săptămâni la rând să o dea pe salvatoarea Silvia Radu drept unica și cea mai potrivită pentru primăria Chișinăului.
Toate lucrările de cultivare și așezare a primarului „independent” în capul instituției au fost făcute cu tupeu nemăsurat și la timp. Dar ce nu a mers până la urmă? Am spus-o mai sus: proasta faimă a partidului și a conducătorului lui, ofensa adusă electoratului prin promovarea ascunsă și mincinoasă a candidatei, trecutul candidatei umbrit de scheme dubioase, venituri personale indecente legate de taxe municipale exorbitante. A tras la cântar și povara miliardului furat, dosar pus la murat de guvernarea „celui mai mare și mai puternic partid” Toate acestea puse la judecata unui electorat informat și cultivat al Chișinăului. Silvia Radu, candidat „independent” al PDM, nu avea cum să treacă, nici pe față, nici pe dos.
Dar, atenție. Concluziile sunt ale noastre, și poate, ale dumneavoastră, stimate cititorule.
Vladimir Cebotari, șeful campaniei electorale al PDM, a articulat pentru jurnaliști viziunea profundă asupra problemei-eșec a gânditorilor partidului său. Aceștia au decretat că motivul pentru care rezultatele primului tur s-au arătat atât de nefavorabile partidului este acesta: „PDM…a lăsat la latitudinea alegătorilor și activului său de partid să decidă cui dau votul.” Decriptată, frântura de frază ne spune lucruri trăsnite, ieșite din comun și ne destăinuie că PDM a suferit eșec din exces de încredere. Adică, lăsați de capul lor, alegătorii și activul de partid al PDM au votat, reiese, cu… Andrei Năstase. Cum s-a putut întâmpla o asemenea fatală eroare? Răspunsul îl găsin în fraza citată integral în primele alineate ale acestui articol pe care o reproducem, lămuritoare, în acest loc: „pentru că… alții (au reușit) să comunice în numele nostru într-o manieră schimonosită așa cum se întâmplă cel mai des ori practic mai întotdeauna…”
Trebuie să înțelegem deci, că „alții” decât liderii PDM au „comunicat” într-o „manieră schimonosită” cu activul de partid, l-au rătăcit cu gândul și cu fapta într-atât, încât acesta a ajuns să creadă în argumentele dușmane și să voteze împotriva dispozițiilor propriului lider. În felul acesta, partidul s-a văzut umilit din nou. Măsurile de reprimare a stării de percepere distorsionată a mesajelor se impun cu tărie și imediat. Iată de ce capetele lucide ale PDM au ajuns la concluzia că în turul doi „…Nu vom comunica publicului opțiunea PD” și că „De data aceasta comunicarea cu membrii de partid se va face direct.”.
Cum traducem fraza din limbajul pdm-ist în cel normal? În felul următor: PDM nu va anunța numele candidatului pentru care activul de partid va avea indicația să facă agitație și să voteze în turul doi din 3 iunie. De ce nu va anunța? În primul rând, pentru că opțiunea ascunsă a PD va ține exclusiv de numele candidatului socialist al coloanei a cincea pro-rusești, antieuropene și antinaționale. În rândul al doilea, „comunicarea directă cu membrii de partid” va avea forma unor indicații foarte dure și amenințătoare date membrilor de partid în persoana conducătorilor de ministere, de raioane, de instituții, organizații, societăți, întreprinderi de stat și primării să „lucreze” cu personalul din subordine pentru a-l determina: 1. Să nu voteze în nici un caz candidatul forțelor anti-oligarhice; 2. Să voteze candidatul lui Dodon ori, dacă nu pot face asta din motive lesne de înțeles, să nu se prezinte la urne.
Nimic nou în tabăra oligarhică. Nici măcar soiul acesta „de comunicare directă” nu este nou. A fost rodat machiavelic în alegerile din toamna anului 2016, atunci când PDM mima susținerea candidatului pro-european, în realitate și în fapt ștabii PDM dând indicații directe să organizeze votarea trădătorului de neam Dodon.
Intenția este clară: văzându-și bătut candidatul de suflet, PDM trece la planul „B” și a ales să-l promoveze la primăria Chișinăului pe candidatul său cu numărul 2, Ivan Ceban, un produs al binomului Plahotniuc-Dodon.
Mobilizarea a fost dată marți și indicațiile au prins a curge neîntârziat. Vor curge în șuvoaie două săptămâni. Zădarnic, zicem noi, pentru că nu „mesajul schimonosit de alții” determină alegătorii, dar și o parte bună a membrilor acestui partid, să nu voteze cu persoanele-candidat indicate de ștabii PDM.
Chișinăuienii, inclusiv funcționarii ținuți de ostatici în organizații de partid, au înțeles de multă vreme că schimonosit și strâmb de la natură este acest partid-monstru, pus la colț în duminica de 20 mai. Iată-l cum, văzându-se încolțit de mișcarea oligarhică și taxat de alegători, a ajuns să se închidă, deocamdată, … în sine, cu scopul ascunderii adevăratelor intenții.
Valeriu Saharneanu
