Ziua de luni a fost una cu adevărat nebună, fiindcă nu toată lumea, mai cu seamă acei cu probleme cardiace, poate să asimileze fără consecinţe astfel de informaţii. Adică, nu ştiu despre ce şoc mai vorbeşte Vlad Plahotniuc, dar sunt convins că acesta s-a produs deja, iar rezultatele lui nu se vor lăsa neaşteptate. Altfel, din cele trei noutăţi care ne-au dat cu măciuca în cap pe mine cel mai mult m-a impresionat plecarea din fracţiunea PCRM a tocmai 14 deputaţi, şi încă ce deputaţi! Adică, revenirea la rampă a lui Plahotniuc nu ar trebui să ne mire, deoarece acesta nici nu plecase nicăieri de facto. La fel şi înaintarea lui Ion Sturza la funcţia de premier nu ar trebui să „ne pună pe labe” din simplul motiv că domnia sa tot ni se perindă prin faţa ochilor de o habă de vreme, iar preşedintele Nicolae Timofti nu mai putea aştepta scărpinatul fără limite a partidelor aşa-zise pro-europene… Revenind la „bomba” comuniştilor vreau să strig în gura mare: NU CRED! Nu de alta, dar de câteva zile trăiesc cu sentimentul că cineva îşi bate joc de mine şi doreşte să-mi pună pe urechi ordinara porţie de macaroane. Probabil, din această cauză mi-am desenat un tablou cu referinţă la ceea ce se putea întâmpla în PCRM (un fel de pamflet) înainte de a fi luată „istorica decizie”, care doresc să vi-l prezint şi Dvs.: Vladimir Voronin, după o nouă întâlnire cu cine trebuie, şi-a adunat ortacii şi a zis: tu, tu, tu (de 14 ori „tu”) declaraţi cu mare fast şi ură faţă de persoana mea că ieşiţi din fracţiune ca să puneţi umărul la salvarea ţării şi la investirea unui nou guvern şi creaţi Platforma social-democrată, dar nu pentru că nu mai sunteţi comunişti, dar pentru urechile lui Mişa Ghimpu. După ce, împreună cu ceilalţi participanţi la „negocieri”, dar fără PLDM, care „nafig s pleaja” alegeţi un nou guvern, iar când va veni timpul alegerii preşedintelui vom ieşi şi noi, cei 7 rămaşi, la rampă şi tot pentru a salva ţara. Ce-i drept, pur aritmetic ne-ar mai trebui încă vreo 3-4 voturi, dar acestea se pot obţine (cumpăra) de la liberal-democraţi sau socialişti, având în mână cel puţin două argumente: unu — votaţi cu noi şi salvaţi lumea de alegeri anticipate şi doi — nimeni nu o să vă condamne pentru acest vot, iar pe lângă el o să mai câştigaţi şi ceva bani. Astfel, va fi toată lumea împăcată: noi vom rămâne încă trei ani la putere, iar poporul va înghiţi din nou găluşca. Nu pun mâna în foc că lucrurile s-au petrecut întocmai, dar acţiunile „actorilor” mă fac să nu cred în sinceritatea lor. Ba mai mult, este foaie verde că eu sunt un Toma Necredinciosul, dar vedeţi că şi liderul liberalilor nu crede şi declară că nu va vota alături de cei 14! Foarte probabil că părerea lui Mihai Ghimpu — „comuniştii tot comunişti rămân” — să fie principala surpriză neplăcută pentru „scenarişti”. Păi, cineva dintre Dvs. chiar crede că Violeta Ivanov, Sergiu Stati, Artur Reşetnicov sau Vladimir Vitiuc atât de mult şi-au schimbat opţiunile încât sunt gata să promoveze reformele despre care altă dată vorbeau cu atâta ură şi dispreţ? Pe de altă parte, a dat-o din nou în bară, în opinia mea, şi Marian Lupu. Or, după ce aceasta a aflat că Nicolae Timofti şi-a luat inima în dinţi şi îl vrea pe Ion Sturza premier, s-a grăbit să declare că fracţiunea PDM mai că nu consideră acţiunile preşedintelui ilegale şi, implicit, nici nu se va întâlni cu candidatul, care nu are nici o şansă. În loc să se consulte cu colegii şi să nu ardă toate podurile (cum au declarat alţii, fie şi de ochii lumii), liderul democrat a dat frâu liber limbii, cum a făcut-o de atâtea ori! Bunăoară, el a fost acel care, chiar în ziua sacrificării guvernului Streleţ, declara în gura mare că noua majoritate parlamentară va fi constituită în cel mult zece zile, dar vedeţi unde am ajuns? Ce-i drept, mai rămâne şansa ca ceilalţi lideri democraţi să-l tragă pe Lupu de mânecă şi să-l facă să-şi schimbe “optica”. Acest lucru este valabil, de altfel, şi pentru Mihai Ghimpu, care în ultima vreme “mai calcă prin străchini” şi nu este exclus să-şi schimbe între timp şi el macazul. Pentru “a salva ţara”, bineînţeles.
Şi încă ceva. Când se întâmplă evenimente de “talia” celor care au avut loc la începutul acestei săptămâni, toată lumea se întreabă: cine are de câştigat şi cine are de pierdut în urma lor? În cazul nostru, când republica este pusă efectiv pe brânci, iar cetăţenii nici nu mai vor să audă de clasa politică, nici nu ar fi cazul să vorbim despre învingători. Şi totuşi… Principalii perdanţi ar putea fi tocmai acei care au zămislit acest “terci”. De ce? Fiindcă planurile lor de acasă sunt în discordanţă cu cele de la târg. Adică, eventualii lor “parteneri” ar putea să le creeze probleme “pe loc drept”, ca să nu mai zic că şi din punct de vedere aritmetic (deşi această problemă poate fi rezolvată uşor) lucrurile nu stau tocmai roz. Pe de altă parte, beneficiari ai situaţiei create pot fi unele din formaţiunile extraparlamentare, mai vechi şi mai noi, dar şi personal Ion Sturza care, în eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, ar putea obţine nişte rezultate nesperate.
În rest, LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE TUTUROR!!!
