ÎNTRE NISTRU ŞI PRUT
Cunoaştem bine cam totul „de afară”, dar nu prea ştim ce avem acasă, indiferent dacă este vorba de personalităţi, sport, muzică sau turism. Prin urmare, “Observatorul de Nord” lansează o nouă rubrică, care va prezenta atracţiile turistice din Republica Moldova. Pentru că este păcat să ajungi la umbra Piramidelor Egiptene, dar să nu fi ajuns în Peştera Răposaţilor din Rudi, să te fotografiezi în vârful Turnului Eiffel, şi să nu cunoşti unde se află podul Eiffel din Ungheni, ori să schiezi în Munţii Alpi, dar să nu te fi căţărat măcar o dată pe stâncile milenare din Corjeuţi, Brânzeni sau Buteşti. În caz că cititorilor le va plăcea această rubrică, vom publica în ziar şi o hartă turistică pentru cei care vor să fie turişti la ei acasă.
Una dintre cele mai cunoscute destinaţii turistice dintre Nistru şi Prut este Orheiul Vechi. Defileul săpat de Răut şi stâncile pitoreşti au devenit de-a lungul secolelor una dintre cărţile de vizită ale acestui colţ de Ţară. Dacă mergeţi pentru prima oară la Orheiul Vechi sau aţi mai fost pe acolo, vă recomandăm să nu vă limitaţi doar la peisajele din preajma celor două sate — Butuceni şi Trebujeni.
Dacă sunteţi pasionat de turismul ecologic, începeţi călătoria din satul Furceni, care este amplasat la fel pe Valea Răutului în amonte de Trebujeni. Peisajul sălbatic, culmile pietroase, apele şerpuitoare ale Răutului şi liniştea de acolo fac din această regiune un colţişor de rai. Zona pare izolată de civilizaţie, iar Furceniul, aflat puţin mai sus de centrul Complexului istorico-natural Orheiul Vechi, ar putea să fie o destinaţie favorită pentru concetăţeni şi turiştii străini. Pe una dintre stâncile de pe moşia satului se află câteva galerii săpate în piatră, unde odinioară pietrarii satului lucrau cu însufleţire. Ceva mai jos curge Răutul “împărţit” de localnici în zone cu toponime locale, cum ar fi “Repeziciune”, „La ochi” sau „La praguri”.
Urmează Chiliorii, o stâncă aşezată peste râu de Butuceni, unde au fost săpate în piatră chiliile călugărului Rafael. De pe stâncile acestea se vede ca în palmă inima rezervaţiei Orheiul Vechi. Anume din acest loc vedem o altă perspectivă a unei zone atât de cunoscute nouă.
La fel de norocoşi sunt şi băştinaşii din Morovaia sau Maşcăuţi, localităţi aflate în aval de Butuceni. În faţa Maşcăuţiului se înalţă Chihlăul, o stâncă măreaţă ce domină regiunea. Şi pe Chihlău găsim astăzi urmele unor foste mine de extragere a pietrei şi a cotileţului. Anume de această stâncă este legată și o frumoasă legendă. Se zice că demult, când turcii şi tătarii dădeau târcoale pământurilor noastre, voinicul Uţă, împreună cu o ceată de flăcăi, a încercat să-i alunge pe duşmani din sat. Turcii, fiind mai numeroşi, i-au răpus pe toţi camarazii viteazului, atunci călăreţul a luat-o la goană cu inamicii pe urmele sale spre marginea abruptă a Chihlăului, de unde a sărit în hău cu toţi urmăritorii săi după el. Astfel localnicii au denumit satul în cinstea salvatorului lor — Maşcu Uţă.
