Ziceam câteva săptămâni în urmă că eu, ca alegător, sunt pus, și de data aceasta, în fața dilemei: pentru cine, mama măsii, să votez la 20 octombrie, dacă am atâtea opțiuni și dacă nu mai am voie să greșesc. Mai ziceam atunci că, în vinerea alegerilor, o să revin la această temă și o să vă spun dacă m-am decis ori nu. Păi, să știți că m-am decis, dar… nu o să dau nici un nume, deoarece consider că alegerea fiecăruia este la fel de intimă ca și credința sau iubirea — pe de o parte, și fiindcă nu vreau să fiu învinuit de agitație gratuită în folosul cutărui sau cutărui concurent electoral — pe de altă parte. Voi zice doar că alegerea a fost mai ușoară decât m-am așteptat (aproape că a fost „dragoste la prima vedere”) și că îmi doresc ca acel pe care am pus ochiul să aibă sorți de izbândă. Ba mai mult: din cei 12 candidați mi-am ales nu doar primarul, dar și cei doi viceprimari și, dacă ar fi în puterea mea, aș face o echipă de mai mare dragul, care ar scoate orașul la liman, cu siguranță.
De altfel, această campanie electorală a fost una pe cât de anemică și de plictisitoare — cum consideră unii, pe atât de dură și cu scântei (la propriu și la figurat) — cum consideră alții. Comportamentul candidaților, în special la funcția de primar, și mai special, la funcția de primar al municipiului Soroca, a fost diferit — de la inteligent și civilizat până la bădărănesc și chiar violent, pe alocuri. De exemplu, în comuna Vărăncău, din cauze neelucidate până la scrierea acestui material, a fost incendiat magazinul, care aparținea unui candidat la funcția de primar. Specialiștii în materie, bineînțeles, își vor spune cuvântul, dar colegii candidatei la funcția de primar consideră că ar putea fi vorba de o mână criminală. Am avut, din nefericire, și un candidat (au fost, probabil, mai mulți, dar unul din ei chiar a sărit peste băț) care nu a ținut cont de părerea concurenților și, ce e mai important, nu a dat nici o ceapă degerată pe legislația în vigoare și s-a comportat ca un țap în lanul cu varză. Adică, s-a considerat un fel de Mesia care are tot dreptul să facă ce vrea și cum vrea numai pentru ca să se vadă cu sacii în căruță pentru a ne mozoli ochii (încă) patru ani. Au fost și din acei care au ars poduri și nu au lăsat prea mult loc pentru „bună ziua” — de parcă la 20 octombrie se termină lumea și nu vom mai da ochii unul cu altul. Până la urmă, fiecare s-a comportat așa cum a considerat că îi stă mai bine „primei persoane din oraș (sat)”, a spus și a promis ceea ce consideră el că este realizabil și prinde la alegători, iar eu nu am decât să-mi văd de treabă și să vă spun pe cine voi vota pe data 20 octombrie și pe cine nu aș vota nici dacă mi-ar promite că construiește de urgență WC-uri publice și rezolvă toți maidanezii.
Așadar, indiferent care este numele lui, pentru nimic în lume nu aș vota un mincinos, un lăudăros, un fățarnic, un cameleon care mereu este cu piatra în sân și care speculează pe bunătatea unora (inclusiv din România) și pe prostia altora. Nu voi vota un orgolios, un arogant, un narcis, care se consideră buricul pământului sau un om total străin fenomenului — cum se zice în popor, „căzut de pe Lună”.
Nu voi vota o persoană care a fost la putere și care s-a manifestat doar prin focuri de artificii, transferând în scântei zeci de mii de lei, care a avut pâinea și cuțitul în mână, dar care nu a îndreptățit așteptările oamenilor. Întotdeauna am considerat și consider în continuare că un fost primar nu are nevoie de agitație, dacă dorește să meargă pentru un alt mandat, fiindcă în folosul lui vorbesc faptele. Or, dacă nu ai fapte, de ce consideri că cineva mai crede în vorbele tale? Dacă nu ai fost în stare să duci un lucru până la capăt și să unești oamenii, dar nu să-i dezbini — de ce, mă rog, ai merita votul meu?
Alesul meu este altul — un om frumos la chip, chiar dacă nu cunoaște toate gropile și toți câinii din localitate, fiindcă primarul este imaginea vie a orașului (satului), iar această imagine nu trebuie să fie distorsionată sau respingătoare. Primarul meu trebuie să cunoască limbi străine și să poată aduce investiții. Primarul meu trebuie să găsească limbă comună cu consilierii (bănuiesc că și de data aceasta consiliul local va fi eterogen), dar nu să se confrunte cu aceștia, în detrimentul oamenilor. La urma urmei, eu voi alege pe acel care slujește cauza, dar nu interesele personale sau de grup… Acum vă îndemn să trageți cu ochiul la cei 12 candidați și să-l găsiți printre ei pe acel care chiar vă merită votul. Vă asigur că alegerea nu va fi grea.
Și mai ziceam săptămâna trecută că alegerile din 20 octombrie se aseamănă cu un examen de BAC, iar la BAC, după cum se știe, nu sunt admiși toți, „la hurtă”. La votare însă merge toată lumea — și eminenții, și repetenții. Ba mai mult, aceștia din urmă deseori au sorți de izbândă și, fiind mai mulți și mai obraznici, mănâncă praznicul. În mod normal, cred eu, primarul ar trebui ales de consiliu, în urma unui concurs, pentru ca toată lumea să tragă la aceeași căruță. Și precum la noi este mult până la normalitate, nu-mi rămâne decât să vă îndemn pe toții că mergeți duminică la votare și să alegeți, or ar fi păcat să zicem că nu avem din cine alege…Doamne ajută!
