TABLETA DE VINERI.
Rezultatele alegerii bașcanului Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia au stârnit interesul nu doar analiștilor și comentatorilor politici, dar și celor care se interesează de politică „din Paște în Paște” sau care consideră că acest teritoriu al Basarabiei doar formal face parte din trupul ei, or, ideologic și mintal, Bugeacul rămâne un vârf de lance al celor care trăiesc în Europa, dar gândesc ca în Asia. Până la urmă însă, trebuie să recunoaștem că interesul a fost unul formal, fiindcă oricare din cei opt ar fi câștigat alegerile situația în regiune a rămas (va rămâne) neschimbată. Acest lucru se explică prin faptul că nici una din formațiunile politice de sorginte democratică și pro-europeană nu și-a înaintat un candidat, dându-și bine seama de faptul că în astfel de cazuri (clinice) principiul olimpic nu-și are rostul. Un lucru bun totuși a rămas după alegerile din Găgăuzia — o scindare „de catifea” în rândurile socialiștilor, deși se creează impresia că Bătrâncea și K au pus, pur și simplu, ouăle în mai multe coșuri și că nu există nici un fel de neînțelegeri.
Astfel, în lipsa unei concurențe sănătoase și a unei competiții de programe și idei, scrutinul de duminica trecută s-a transformat într-o banală competiție cinică și ipocrită dintre acei care și-au dat coate pentru a intra (sau pentru a-și întări pozițiile) în grațiile Kremlinului. Fără îndoială, programele candidaților au „chiftit” de cuvinte frumoase și promisiuni deșarte, dar eu nu mi-aș fi dorit să fiu în pielea electoratului găgăuz — pe cine naiba să cred și pentru cine să votez dacă toți trag la aceeași căruță? Chiar dacă printre candidați au fost nu doar eventuale „surprize” sau „nume noi”, dar politicieni cu experiență (de exemplu, un ambasador, un fost primar, un fost bașcan), mesajele lor nu au însemnat nimic mai mult decât a cânta osanale Moscovei și a pune sare pe coadă Chișinăului. Despre relații cu capitala republicii în care trăiesc nu prea am ce spune, deoarece acestea se mișcă într-un sens — autoritățile fac tot ce le stă în puteri pentru ca cei din autonomie să nu fie cumva marginalizați, iar drept răspuns Comratul se întrece în obrăznicii. Ca să nu zic că nu doar Chișinăul, dar și mai multe țări ale Uniunii Europene, inclusiv România, au pompat și pompează sume considerabile de bani, care se duc ca în nisip. În realitate tot Moscova este mai bună și mai frumoasă și deloc întâmplător unul dintre candidați, pentru a justifica dragostea față de Moscova, a declarat la unul din mitingurile electorale că „…țarul rus a dat pământul găgăuzilor” și că „…Rusia a salvat găgăuzii de la vărsări de sânge, în anii ’90 ai secolului trecut”. Și astfel de exemple sunt mai multe.
Până la urmă, a câștigat candidatul cu mai mulți bani, cu spete mai late la Moscova și cu susținerea unor artiști, gen Kircorov sau Bascov, la auzul cărora toate babele fac pe dânsele. Ce-i drept, la capitolul „competență și viziune” acest candidat nu cred că știe de unde vine și unde se duce, dar ce mai contează acest „mărunțiș” atunci când capul și fundul s-au schimbat cu locurile. De altfel, personal m-am așteptat că unul din finaliști va fi mult mediatizatul Victor Petrov, care așa și nu va putea să-și vadă ”Găgăuzia visurilor sale” (așa s-a numit programul său electoral). Cel puțin pentru patru ani acesta își va pune pofta în cui și va dansa așa cum va cânta ori omul lui Șor, or independentul socialiștilor. Să fie oare de vină faptul că autoritățile de la Chișinău au aprins roșu în fața liderului Tatarstanului, cu care Petrov discutase anterior despre parteneriatul dintre Tatarstan și Găgăuzia? Vă imaginați ce parteneriat putea să existe între un elefant și un țânțar? Nu au avut sorți de izbândă nici Formuzal, care trăiește în Germania, dar gândește ca în Kârgâzstan, nici ambasadorul Croitor, nici alți cocoși care au alergat după găina numită „bașcan” fără măcar să se încălzească.
Și dacă ziceam mai sus că rezultatele alegerilor din UTAG au fost comentate și râs-comentate (în detrimentul altor teme, mult mai importante — să zicem, referitoare la pregătirea de Marea Adunare „Moldova Europeană”), trebuie să spunem și despre faptul că unul din liderii politici de la Chișinău a declarat recent că rezultatul alegerilor din Găgăuzia sunt doar primul pas spre un dezastru, accentuând că următorul eșec ne așteaptă la alegerile locale din toamna acestui an. Nu știu ce sau cine l-a făcut pe acesta să vorbească apocaliptic, dar eu nu doresc să împărtășesc pesimismul lui. Cealaltă Basarabie, sunt convins, gândește altfel decât o bună parte din Bugeac și nu este cazul să ne văicărăm și să ne lamentăm. Nu de alta, dar e ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune, vorba poetului…
Până una-alta, urmează al doilea tur de scrutin, iar rezultatele lui, oricare ar fi acestea, nu vor însemna ceva bun pentru Chișinău. Și dacă ar câștiga Tanda, și dacă ar câștiga Manda, rezultatul va fi același — încă patru ani de luptă cu morile de vânt.
