Ana Ivanova s-a născut și a copilărit pe malul Nistrului, la Vasilcău, dar a ajuns să trăiască în unul din cele mai mari orașe din China – Changsha. În timpul studiilor la Colegiul Ecologic, Ana s-a dedicat cu pasiune dansului. Această dragoste pentru dans a făcut posibil ca, în 2011, să ajungă în China. La vârsta de 18 ani, a plecat pentru prima dată din țară împreună cu încă două fete și profesoara lor de dansuri. Destinația era un parc de distracții din Taiwan unde urmau să lucreze ca dansatoare.
Deși părinții ei aveau temeri legate de plecarea în necunoscut, au decis să o susțină după ce s-au asigurat că toate documentele și contractul erau în regulă. A fost un pas curajos pentru Ana, care a petrecut un an în Taiwan înainte de a reveni acasă pentru o scurtă vacanță.
„După o vacanță mică acasă, am hotărât că mai e nevoie să plec pe un an acolo. La fel, am lucrat cu gașca în care fusesem și în primul an. După finisarea contractului, am venit la nunta surorii mele. Pot spune că eram cu gândul că am venit cu totul din Taiwan, am stat patru luni acasă în Republica Moldova, ca după mi-a fost norocul să mai găsesc un contract, dar deja în China. Lucrând acolo, în aproximativ două luni, l-am cunoscut și pe soțul meu, Chris”, ne-a povestit Ana.
La o petrecere organizată de o prietenă, l-a întâlnit pe Chris, un tânăr chinez cu părul lung și foarte zâmbăreț. „La prima vedere, nu mi-a plăcut deloc. Nu era tipajul meu de bărbat perfect,” recunoaște Ana. Totuși, limba engleză comună și subiectele de discuție comune i-au apropiat rapid. Relația lor s-a dezvoltat rapid, iar după trei ani, au decis să se căsătorească.
„Noi ne-am cunoscut la o petrecere, o prietenă de-a noastră comună își sărbătorea ziua de naștere. Când am văzut-o pe Ana, am zis: ‘Wow! Foarte frumoasă fată.’ În acel moment, am înțeles că ea este viitoarea mea soție. Noi am făcut schimb de numere de telefon și am comunicat vreo trei luni. După care, am hotărât că e timpul să formăm un cuplu și să fim împreună”, a menționat Chris Huang, soțul Anei.
Viața în China nu a fost ușoară pentru Ana. Presiunea din colectiv și ritmul intens al repetițiilor zilnice erau copleșitoare. În primele două luni, Ana plângea zilnic, dar a reușit să se adapteze treptat. Diferențele culinare au fost, de asemenea, provocatoare. Prima experiență cu mâncarea picantă chineză a fost șocantă, dar în timp, Ana a început să aprecieze diversitatea culinară.
„Am simțit presiune în colectiv, mai ales din partea celor care lucrau acolo de 3-5 ani și noi abia veniți, fără experiență… Dar cu timpul, s-au trecut și toate cele rele. Acolo, mi-a fost și îmi este dor mereu de borș făcut de mama, de o zeamă de casă”, mai spune Ana.
„Una din bucatele mele preferate tradiționale moldovenești este mămăliga și cât mai multă carne. Carnea de găină îmi place enorm de mult”, a menționat Chris.
Când a venit momentul să se căsătorească, Ana și Chris au avut viziuni diferite despre nuntă. Ana își dorea o ceremonie restrânsă, în timp ce Chris și familia lui optau pentru o nuntă mare. „Nunta am făcut-o în China. Din partea mea au fost doar părinții mei și câțiva colegi de muncă, din partea lui au fost părinții și mai mulți prieteni. A fost o nuntă mare, frumoasă, desigur că nu chiar ca la moldoveni. La ei se fac nunțile dimineața până la 12, după care se strânge totul de pe masă, toți se ridică de la masă, au mâncat și se duc pe acasă.”
După ce s-au căsătorit în China, Ana și Chris au creat o familie frumoasă cu doi copii: Luca, de cinci ani, și Lolita, de un an și opt luni. Ana vorbește româna cu copiii lor și le transmite tradițiile moldovenești. De sărbători, pregătesc bradul și cadouri pentru Moș Crăciun, iar Ana le povestește despre obiceiurile din Moldova.
„Noi avem doi copilași, Ana vorbește în fiecare zi cu ei în limba română. Eu la fel cunosc câteva cuvinte, precum ar fi: bună ziua, bună dimineața, mulțumesc, bună seara…”, a mai spus Chris.
Deși adaptarea a fost dificilă, Ana a reușit să îmbine elementele din cultura sa natală cu cele din China, creând un mediu familial armonios și plin de dragoste. În ciuda distanței, legăturile cu familia din Moldova rămân puternice, iar Ana și Chris își doresc să-și viziteze mai des rudele, mai ales acum, când copiii lor cresc și devin tot mai atașați de bunici.
„Noi am creat o familie nouă, Ana cu mine, cu doi copii. Ea a mers în China, cinci ani de zile nu s-a întors înapoi acasă. Dar, am fost aici după de trei ori: în 2018, 2019 și în 2024. Dacă ar fi să mă mut aici pentru totdeauna, cred că ar fi foarte dificil pentru mine. Aici, în Republica Moldova, nu se mănâncă bucate iuți, pentru că în orașul meu din China, oamenii folosesc condimentele pipărate în toate felurile de bucate. Eu mi-am adus din China aceste condimente iuți. Iată aceasta este unica problemă cu care eu mă confrunt, în rest totul este perfect”, ne-a mai spus Chris.
Deși viața în China a fost plină de provocări, Ana a reușit să creeze un echilibru între cultura moldovenească și cea chineză. “Îmi este dor de casă, de mâncarea tradițională și de obiceiurile noastre.”
Chris a adoptat multe din tradițiile moldovenești, inclusiv religia ortodoxă, fiind botezat împreună cu fiul lor. “Soțul meu a acceptat religia noastră fără nicio problemă și a fost botezat împreună cu fiul nostru în 2019,” spune Ana. Familia lor planifică să viziteze Republica Moldova cât mai des posibil, pentru ca copiii să-și cunoască rădăcinile și să se apropie de bunici.
