Statisticile spun că în Europa locuiesc circa 10.000.000 — 12.000.000 de rromi (a zice că „trăiesc”, în sensul direct al cuvântului, este, probabil, incorect, or mai degrabă este vorba de o „supraviețuire”, în mare măsură), iar țările cu cea mai importantă prezență a celei mai numeroase minorități naționale de pe bătrânul continent sunt Bulgaria, Serbia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Macedonia și România. Rămași fără posibilitatea de a câștiga bucata de pâine, pe unde mai legitim, pe unde mai puțin spre deloc legitim, rromii (săraci, nu și cei barosani) au ajuns, la propriu, fără nici o sursă de venit. Vânzarea stradală, ghicitul, colectarea fierului vechi sau elementara speculă cu mărfuri de larg consum sunt imposibil de practicat. Pentru mulți dintre ei, libertini din fire și călători fără granițe, carantina și izolarea a însemnat aproape că apocalipsa, iar expresia larg utilizată „sărăcie lucie” nu mai poate reda realitatea crudă în care trăiesc acești oameni. Probabil, lingviștii ar trebui să inventeze o nouă noțiune care ar reflecta pe deplin starea de spirit și situația în care au nimerit rromii…
Deocamdată însă informațiile care parvin din mai multe colțuri ale Europei sunt de-a dreptul alarmante, iar autorităților le vine tot mai greu să țină în frâu acești oameni pentru care respectarea măsurilor de restricție și, în egală măsură, respectarea elementarelor reguli de igienă sunt un nonsens. Viața între patru pereți este insuportabilă pentru oricine, darămite pentru rromi. În multe cazuri, fără apă curentă și fără canalizare, rromii sunt nevoiți să facă față pandemiei în condiții inimaginabile. De altfel, polul sărăciei rromilor europeni se consideră cartierele Lunik IX de la periferia orașului Koșice (Slovacia), Stolpinovo din Plovdiv (Bulgaria), Shuto Orizari din Skopie (Macedonia de Nord) sau Ferentari din București. În aceste comunități au fost create, după cum afirmă epidemiologii, condiții ideale pentru infectare și răspândirea coronavirusului.
Din această listă a localităților cu grave probleme existențiale nu se regăsește Republica Moldova și, în special, capitala neîncoronată a rromilor basarabeni — municipiul Soroca. Aceasta nu înseamnă însă că la noi lucrurile sunt mai bune, iar situația nu poate ieși de sub control. Chiar dacă liderii locali ai rromilor sunt optimiști în ceea ce privește numărul persoanelor infectate și perspectivele ieșirii „cu demnitate” din perioada de pandemie, întotdeauna există loc pentru mai rău. Mai cu seamă dacă ținem cont de faptul că numărul infectărilor crește în Republica Moldova, iar luminița din capătul tunelului, care ne-ar duce măcar acolo unde am fost, abia dacă se întrezărește…
Artur CERARI, baronul rromilor din Republica Moldova: A fost și este greu în pandemie, dar nu imposibil
Poporul nostru migrator, poporul nostru care vrea și este deprins să trăiască în libertate a fost nevoit să fie izolat între patru pereți. Vă spun în cunoștință de cauză că este greu să trăiești în izolare, după ce ai fost deprins să mergi la piață, să faci târguială, dar… astăzi aceasta este realitatea și trebuie să ne conformăm. Și dacă la noi lucrurile nu stau tocmai dramatic, nu același lucru se poate spune și despre confrații noștri din alte părți, or am fost informați prin telefon din Kazahstan, Tadjikistan, Azerbaidjan, Georgia, Federația Rusă și din alte țări că există cazuri de deces. La noi, la Soroca, ținem situația la control, chiar dacă raionul nostru este printre primele în republică după numărul de înregistrări. Din câte cunosc eu, printre rromi au fost doar două persoane infectate cu coronavirus, dar acestea deja s-au tratat. Ce-i drept, am avut un caz de deces al unei domnițe de etnie rromă, care locuia în Germania sau Franța, dar aceasta nu a fost bolnavă de Covid, dar de o maladie cardio-vasculară. Înmormântarea ei s-a petrecut cu respectarea tuturor normelor și rigorilor, pentru a exclude orice infectare. Și eu, și consilierul Robert Cerari întreprindem măsuri pentru a convinge lumea să respecte toate regulamentele care se impun și să nu permitem apariția unor focare de infecție. Important este că lumea a înțeles pericolul care ne paște și că cea mai bună măsură de protejare este propria responsabilitate și disciplină. Același lucru nu se poate spune și despre confrații noștri din orașul Otaci, unde deja au fost confirmate nu doar infectări, dar și decese printre rromi.
Păturile sociale au fost ajutate de noi în măsura posibilităților, ba chiar trebuia să primim ceva ajutoare din SUA, pentru toate păturile sociale din oraș, indiferent de naționalitate, dar din cauza situației create acest lucru a fost imposibil. Ne dăm bine seama că există multe probleme și că statul nostru nu este în stare să le rezolve pe toate. Fiecare din noi trebuie să conștientizăm pericolul care ne paște și să punem umărul la trecerea și peste această perioadă dificilă. Chiar dacă mereu am fost pe drumuri, am călătorit cu șatra, noi nu am uitat că trebuie să ne ajutăm unii pe alții întotdeauna, darămite în astfel de timpuri grele. O vorbă înțeleaptă spune că este bine să mă ajuți nu atunci când îmi este bine, dar atunci când mi-i greu…
Robert CERARI: Rromii au ajuns să-și vândă lucrurile din casă
Dacă cineva crede că coronavirusul are doar impact asupra sănătății, nu are dreptate, fiindcă Covid-19 lovește fără cruțare și social, și economic pe toți laolaltă, nefăcând nici o diferență dintre săraci și bogați, de exemplu. O spun în cunoștință de cauză și din trei ipostaze — de consilier municipal, de om de afaceri și de conducător de ONG, or, rog să mă credeți, astăzi îmi vine greu să achit facturile pentru serviciile comunale, iar despre dezvoltare nici nu poate fi vorba. Și nu sunt ultima persoană din Dealul Sorocii. Or, ce să mai zic dacă rromii sunt nevoiți să vândă din case pentru a supraviețui. S-a ajuns până la absurd — oamenii noștri au scos la vânzare covoare și cearșafuri pentru a câștiga o bucată de pâine…
#Consiliul municipal, din care fac parte, depune eforturi deosebite pentru a menține situația sub control, fiindcă aceasta este menirea noastră — de a proteja și de a ajuta cetățenii. Până la carantină, în timpul carantinei și după primăria a dezinfectat străzile orașului, a procurat un aparat de respirație artificială, a instalat un tunel dezinfectant… Cu părere de rău însă, posibilitățile noastre sunt limitate, iar fondul de rezervă de doar 800.000 lei este mult prea mic pentru a face față pandemiei.
#Fabrica de prelucrare a cerealelor, care îmi aparține, pot spune că a falimentat, iar cei 12 angajați au rămas fără un loc de muncă și, implicit, fără posibilitatea de a câștiga o bucată de pâine. Ca să nu mai zic că anterior pandemiei am contractat credite de la bancă, acum imposibil de rambursat. Din câte cunosc eu, și alte unități economice, care aparțin rromilor, sunt în aceeași situație. Excepție face doar întreprinderea de producere a înghețatei „Drancor”, condusă de Vasile Drangoi.
#Organizația nonguvernamentală „Bare-Rom”, președinte al căreia sunt, și care este un Centru Național al Rromilor bine cunoscut în toată Republica Moldova, este la fel într-o situație dezastruoasă. Dacă până la pandemie aveam planuri mari, inclusiv de a construi un Centru multifuncțional cu sprijinul Corpului Păcii, cu reprezentanții căreia am avut și o întâlnire de principiu, acum totul s-a stopat și nu știu ce va fi mai departe. Astfel, un ONG creat în anul 2006, cu un impact deosebit în viața rromilor din toată republica, se află în pragul falimentului. Va fi mare păcat dacă n-o să reușim să revenim la normalitate.
Alexei ȘCERBAN: Bătaia din dealul Sorocii s-a produs când eu eram la Surgut…
Pe lângă faptul că este unul din cei mai înstăriți și mai cu autoritate rromi din Soroca, Alexei Șcerban (mai bine cunoscut, în dealul Sorocii, ca Pantra) este și judecătorul (informal) al rromilor nu doar din Soroca, dar din Republica Moldova. Cel puțin, în această postură ni s-a prezentat domnia sa atunci când i-am solicitat părerea despre comportamentul rromilor în perioada pandemiei și, în special, în timpul carantinei. Or, anume în acea perioadă a avut loc, în partea din deal a orașului, o altercație dintre câteva persoane, care a fost stopată numai după intervenția organelor de drept și care a fost, preț de o zi, cap de afiș în toate organele mass-media din republică.
− Regret sincer acel incident nefericit, care ne-a băgat în gura lumii și, cu această ocazie, îmi exprim dezacordul cu acțiunile neortodoxe ale unor persoane certate cu bunul-simț. De altfel, în acea perioadă eu eram departe de Soroca, tocmai în Rusia, la Surgut. Bineînțeles, am fost pus la curent cu ceea ce se întâmplă acasă și consider că acele persoane au fost sancționate după merit. Din spusele liderilor noștri locali, am înțeles că câțiva rromi nu au dorit să se conformeze regulilor impuse de perioada de carantină și la atenționările legitime ale altor locuitori ai cartierului au răspuns cu violență. Numai după intervenția forțelor de ordine conflictul a fost epuizat, fapt pentru care mulțumesc polițiștilor și carabinierilor. Dacă nu erau ei și dacă persoanele din preajmă nu-i atenționau pe acei care încălcau regimul de carantină, nu era exclus să avem un focar de COVID-19 și în cartierul nostru… În linii mari, vreau să menționez faptul că rromii din Soroca au fost și sunt ascultători în această perioada, or acest lucru nu-l putem spune și despre frații noștri din orașul Otaci, unde numărul îmbolnăvirilor este destul de mare și situația pare că nu este sub control.
În altă perioadă, în rezolvarea acelui conflict ne implicam și noi, cei din Consiliul judecătoresc al rromilor, unde suntem vreo 12 persoane, dar de data aceasta au acționat foarte prompt și profesionist colaboratorii organelor de drept. Acțiunile lor au fost perfect legale și vreau să cred că persoanele sancționate au învățat lecția și pe viitor se vor conforma regulilor de conviețuire impuse de situațiile de risc.
„Prezicătoarea” Maria GRUIA: Pandemia este mâna lui Satana, dar Dumnezeu o să ne salveze
− Până când epidemiologii sunt în căutarea tratamentului infectării cu COVID-19, iar savanții din toate colțurile lumii își frământă mințile în elaborarea unui vaccin salvator, societatea nu duce lipsă de persoane care au îmbrăcat haina grea de… prezicători. Ce-i drept, marja prognozelor vociferate de ei este mai mult decât generoasă — de la „se va duce virusul cu pustiile” până la „ne așteaptă al doilea-treilea val de infectare” și acest lucru este ușor explicabil, fiindcă gura lumii n-o astupă nimeni. Astfel, cum putea să nu se dea cu părerea și una din cele mai cunoscute ghicitoare în cărți din dealul Sorocii, Maria Gruia: „Să știți că acest virus vine de la Satana și este o pedeapsă pentru noi, oamenii, care ne-am înglodat în răutăți și intrigi. Era și de așteptat așa ceva, fiindcă cel rău nu doarme și ne pedepsește. Acum toată speranța este în Dumnezeu, care ne va ierta și de data aceasta. Cărțile îmi spun că virusul se va lăsa dus și uitat, dar când se va întâmpla aceasta depinde de oamenii de la conducere. O să fie din nou bine și frumos, oamenii au să trăiască ca înainte, numai că foarte multe depind de cei de la conducere. Dacă oamenii simpli sunt mai pașnici și mai cu dorință de împăcare, apoi cei care ne conduc ne aduc toate relele pe cap. De ei depinde când vom reveni la normalitate, de ei depinde când eu și Dumneavoastră ne vom face cruce că am scăpat de coronavirus. Dumnezeu are grijă de noi și nu avem dreptul să ne comportăm ca niște oameni cărora nu le pasă de nimic”.
La Soroca, sărăcia are o adresă concretă — strada Vasile Stroescu, 23
Fără măști și mănuși de protecție, cu copii înfometați și un bărbat invalid în cărucior împinși „la înaintare” (pentru a accentua sărăcia lucie în care trăiesc, dar și pentru a mai stoarce o lacrimă de la potențialii „filantropi”) — astfel te întâmpină locatarii casei cu două etaje de pe strada Vasile Stroescu nr.23 din municipiul Soroca. De altfel, a spune „casă cu două etaje” e mult prea din cale-afară sau chiar miroase a batjocură, or pereții jerpeliți, ferestrele bătute cu bucăți de scândură a-la „vse ușli na front”, scările periculoase care duc la „etaj” și, culmea, găurile din tavan de se vede cerul te face să te piști de nas și să nu crezi că astfel mai trăiesc oamenii în secolul XXI.
Maria Pleșca, Diana Ceacan, Victoria și Roman Preda, locatarii acestei case, trăiesc doar din pensia de invaliditate a bărbatului, în sumă de circa 2000 de lei, și din milostenia oamenilor (pe Victoria și Roman i-am văzut de curând cerșind la piață), care îi mai servesc cu o farfurie de ciorbă și o bucată de pâine (iar în zilele norocoase ca și acea când le-am picat și noi în ospeție, și cu câte un cadou „banal” de 10-20 lei). Toți au recunoscut că au dus-o greu și până la pandemie, dar în carantină aproape că au murit de foame. Nimeni, dar absolut nimeni nu le-a trecut pragul, iar terenul din fața casei a fost „arena” celebrei bătăi din timpul carantinei. Acum lucrurile au revenit la (a)normalitatea de până la pandemie, or celor vârstnici li s-au dezlegat mâinile și pot căuta „căi alternative” de aprovizionare cu ceva de-ale gurii. Cel puțin, ziua când i-am vizitat noi a fost una cu noroc — copilașii lor, unul dintre care este invalid, rodeau de zor la înghețată…
Apropo, povestind unor locuitori din partea din deal a orașului despre cele văzute pe în casa cu nr.23 de pe strada Vasile Stroescu, credeam că o să-i surprindem cu ceva, dar reacția lor a fost tocmai invers — păi, domnilor, astfel de „oaze” ale sărăciei există și pe alte adrese. Îi credem pe cuvânt, fiindcă pandemia a scos la iveală nu doar disciplina rromilor (vorba domnului Alexei Șcerban), dar și sărăcia lor proverbială. Iar cine nu crede că tocmai astfel stau lucrurile, pozele alăturate sunt mai grăitoare decât orice vorbe.
Articolul a fost realizat în cadrul proiectului „Înțelegerea audienței prin asistență digitală”, implementat de Internews cu suportul Suediei.
