Lituania este de 13 ani membră a Uniunii Europene, iar lituanienii au reuşit să beneficieze de acest statut, care nu este unul doar de bifă, ci chiar le-a schimbat spre bine condiţiile de viaţă. De susţinerea Uniunii Europene a beneficiat nu doar capitala Vilnius, ci şi celelalte regiuni. Trakai este una dintre acestea. Deşi este situată sub coasta capitalei, la vreo 27 kilometri depărtare de Vilnius, îşi dezvoltă propriul potenţial fără a parazita pe contul metropolei. Despre aceasta ne-am convins în cadrul vizitei de studiu în Lituania, oferită de Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova pentru jurnaliştii locali.
Proiectele ajută la prosperarea regiunii
În timpul vizitei în Trakai m-a surprins asemănarea cu Soroca — deşi e mult mai mic, orăşelul frumos este aşezat pe malul apei (este vorba despre un lac pitoresc), case mici şi cochete, dar şi blocuri tipice sovietice, unele dintre care au fost renovate, o fortăreaţă în stil medieval (restaurată din temelii în secolul trecut) ş.a. În raionului Trakai, unde locuiesc aproximativ 36 mii de oameni, sunt trei oraşe, 2 orăşele (mestecika — n.a.) şi 440 de sate.
Prioritatea principală a regiunii este dezvoltarea potenţialului istoric, cultural şi recreativ, iar cu banii făcuţi în acest domeniu este mai uşor de gestionat celelalte aspecte cum ar fi dezvoltarea socială, crearea unui mediu ambiant curat, confortabil, sigur şi dezvoltarea mediului de afaceri şi a economiei. În ultimii ani administrația locală a implementat 35 de proiecte cu valoarea totală de aproape 13 milioane euro, dintre care peste 11 milioane au fost alocate din Fondurile structurale ale Uniunii Europene.
Primul pas a fost crearea planurilor strategice, documente necesare pentru o bună guvernare și implementarea lor. Au început cu modernizarea din interiorul sistemului prin adoptarea unui sistem de calitate al managementului. A urmat implementarea sistemului cunoscut la noi ca “E-democrația” prin transmiterea video şi audio a şedinţelor consiliului locale.
Apropo, acest lucru s-ar putea face și la ședințele consiliilor noastre, dorință de-ar fi. După care au urmat și alte proiecte mari, cum ar fi: reconstrucţia unor străzi din orăşelul Lentavris, ce a inclus reînnoirea infrastructurii şi a reţelei de comunicare (2 155 474,63 euro); reconstrucţia şi adaptarea necesităţilor comunităţii a principalei pieţe din orăşelul Aukštadvaris (490 673,12 euro); dezvoltarea turismului ecologic şi recreativ în Zona de Agrement din Trakai (812 701,73 euro); dezvoltarea infrastructurii publice pentru turism în localităţile Trakai şi Grendave (115 623, 84 euro şi 112 180,55 euro), îmbunătăţirea situaţiei ecologice a lacului Byavardis 393 295,39 euro și altele, în special pentru modernizarea grădiniţelor-creşe, crearea centrelor multifuncţionale în sate, reconstrucţia şcolilor primare şi ale gimnaziilor, crearea unui centru de meşteşuguri populare, extinderea reţelelor de apeduct şi canalizare, diverse proiecte de cooperare transfrontalieră etc.
Aportul autorităţilor și a comunității în aceste 35 de proiecte a fost de la 10% la 80% din valoarea proiectelor. În prezent se implementează alte 20 de proiecte, iar colaborarea administrației publice cu societatea civilă cum ar fi grupuri de inițiativă sau ONG-uri ar fi bine să fie luată ca exemplu și de autoritățile locale din Republica Moldova.
Edita Rudelienė, primarul municipiului Trakai:
“Noi mergem în localităţile unde planificăm să facem investiţii şi avem consultaţii cu comunităţile. Oamenii vin şi ne spun părerile despre ce şi cum ar vrea să fie. De exemplu, în Lentvaris noi le-am spus de câţi bani dispunem pentru investiţii şi ce am putea face cu ei, iar locuitorii au avut posibilitatea să aleagă ce cred ei că este prioritar”.
Copii născuți în “condiții europene”
Și spitalul din Trakai a beneficiat de reparație și renovarea utilajului medical, susținerea Uniunii Europene în acest caz a fost de peste un milion de euro. Acum patru ani a fost făcută renovarea clădirii și izolarea termică, apoi au urmat și alte etape. Printre secțiile renovate a fost și Maternitatea. Aici sunt opt paturi din cele o sută câte există în tot spitalul, iar în secție activează șapte medici și unsprezece moaşe. Deși nu au funcții vacante, problema îmbătrânirii cadrelor este prezentă și aici, mai ales că mulți dintre specialiștii tineri pleacă în orașele mari din Lituania sau emigrează în alte țări.
Gazda noastră, Antanas Česnulevičius, directorul instituției, ne spune cu mândrie că dintr-un spital sovietic acesta s-a transformat în unul european. “Ştiţi cu ce se deosebeşte acum secţia de naşteri de la noi, de exemplu, cu una dintr-un oraş din Elveţia? Cu nimic. Avem echipament nou, specialiştii au avut parte de perfecţionare. În secţia de naşteri sunt opt paturi, în caz că sunt mai multe naşteri, avem paturi şi în secţia ginecologică. La noi pot naşte femei nu doar din regiunea Trakai, dar din toată Lituania, ba şi din alte ţări ale Uniunii Europene. Pentru cetăţenii lituanieni naşterile sunt gratuite, iar costurile sunt acoperite de asigurarea medicală. Modernizarea a fost făcută în special cu ajutorul financiar al Uniunii Europene, dar o parte din bani i-a dat Ministerul Sănătăţii şi administraţia locală din Trakai. Apropo, la noi sala de intervenţii chirurgicale este vis-a-vis de sala de naşteri şi în caz că apar complicaţii este mult mai bine că ele sunt alături”, afirmă domnul Antanas Česnulevičius.
Sălile de naşteri sunt dotate şi cu băi cu căzi, unde, la dorinţă, femeile pot naște. Nu în zadar vin și femei din Vilnius să nască aici. “Nasc deja a doua oară aici, este plăcut și avem parte de un personal medical foarte bun. De aceea am și revenit la această maternitate”, ne spune o lăuză.
Vilija Variakojienė, șefa maternității:
“Toate saloanele noastre sunt pentru o persoană, astfel lăuzelor le este confortabil, iar cu ele pot sta soţii sau rudele apropiate. Din cele opt saloane, patru sunt pentru mamele care au născut fără complicaţii şi altele patru pentru patologii ale gravidelor. Este bine când fiecare are salonul său şi nu intră în contact cu alte mame, astfel păstrăm igiena şi nu se transmit infecţiile. Este o mare diferenţă între condiţiile spitalului din prezent şi până a ne integra în Uniunea Europeană, situaţia, de fapt, este incomparabilă. Anterior erau câte 3-4 paturi în saloane, 2 veceuri în coridor şi un singur duş. Acum în fiecare salon este câte un bloc sanitar”.
[Not a valid template]
Una dintre politicile naţionale ale Lituaniei este şi păstrarea mediului ambiant, iar eficiența energetică este una dintre componentele sale. În orășelul Trakai s-a păstrat încălzirea centralizată, însă o bună parte din energie se pierdea din motiv că țevile erau vechi, iar clădirea nu era izolată. Situația a început a se schimba odată cu implementarea unor proiecte în domeniu, în localitate fiind 41 de blocuri locative. La început era mai greu cu derularea lor, căci locatarii nu prea își dădeau interesul să participe în acest proiect. În prezent însă, după ce orăşenii compară facturile lor pentru încălzire cu ale rudelor și amicilor care locuiesc în blocurile renovate, sunt tot mai mulţi doritori. “Blocurile de locuit sunt proprietate privată ale locatarilor, aşa că o parte din cheltuieli sunt acoperite de ei, ne zice consilierul local Elena Iocenene. Programul a început în 2004, atunci condiţiile pentru locatari erau foarte favorabile, cheltuielile fiind compensate până la 80%. În prezent doar 30% din cheltuielile pentru lucru sunt compensate, iar proiectele sunt implementate prin intermediul Asociaţiilor Locatarilor. Orășenii pot achita în rate acele lucrări pe un termen de până la 20 de ani. Prioritatea nu este frumuseţea estetică, dar eficienţa energetică. Se izolează termic pereţii, acoperişul, se schimbă ferestrele şi reţelele inginereşti, astfel se eficienţa energetică ajunge până la 50%. Deci, banii economisiţi, care mai apoi ar fi trebuit să-i plătească locatarii pentru pierderea energiei, îi investesc aici, iar în final au aceleaşi cheltuieli, dar câştigă în confort”.
Se restaurează și monumentele
Conacul Užutrakis şi terenul aferent cu o suprafață de 80 hectare aparţine Parcului Naţional din Lituania din 1995, între timp au fost implementate cinci proiecte europene. Primul etaj al conacului a fost restaurat de către stat, dar procesul a durat mai mult, fiindcă nu prea erau bani și finanțarea se aloca treptat. Restaurarea faţadei și a etajului al doilea al conacului, dar și amenajarea parcului au început a fi făcute la fel cu sprijinul Uniunii Europene. Primele proiecte au fost în sumă de peste două milioane de euro, iar printre ultimele — de câte cinci sute mii de euro. Complexul istoric din secolul XIX-lea este compus din conac, un parc, un lac, peste 20 de edifici de epocă și mai multe sculpturi. Conacul Tyszkiewicz a avut de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în perioada sovietică a fost adaptat barbar pentru unele necesităţi mai degrabă tehnice decât istorico-culturale. Cu susținerea UE au fost restaurate băncile și statuetele, care au o importanţă simbolică şi sunt legate de diverse legende, a fost renovat drumul de acces. Apropo, odată cu câștigarea independenței acestei țări nu s-au găsit demnitari care să aloce investiții și să aducă parcul și conacul în circuitul turistic, motivând că nu este rentabil şi nu sunt bani pentru restaurarea lui. Se dorea chiar împărțirea teritoriului pe părți și privatizarea la prețuri simbolice, dar până la urmă acesta a fost luat sub ocrotirea statului. Și nu doar formal, cum se face pe la noi. Parcul este unul de importanţă culturală naţională, iar la restaurarea acestuia s-a hotărât să se facă toate lucrările cu aceleaşi tehnici şi materiale cu care a fost construit conacul acum aproape două secole. În interior sunt expuse copii ale mobilierului de epocă, astfel vizitatorii pot atinge piesele și chiar se pot așeza pe acele scaune pentru a simți mai bine atmosfera de odinioară. Apropo, scaunele și mesele și-au păstrat proporțiile, dar sunt un pic mai mari, pe motiv că noi, cei din secolul XXI, suntem ceva mai “voluminoși” ca înaintașii noștri.
[Not a valid template]Agroturismul ajută la dezvoltarea rurală
De beneficiile integrării europene s-au bucurat și fermierii, unii dintre ei au pus pe roți afaceri în domeniul agroturismului. Vytautas Zalieckas din Aukstadvaris, același raion Trakai, gestionează o afacere în agricultură pe 1150 de hectare, dintre care 20% sunt arendate de la localnici sau de la stat. Pământul, spune fermierul, nu-i prea bun pentru agricultură, dar fiindcă sunt locuri frumoase, crede că este păcat să le strice arând şi semănând. Așa că a decis crearea agropensiunilor pe malul unui lac din mijlocul pădurii. “Oamenii vin, se bucură, iar noi avem şi un venit de la aceasta, zice fermierul. Noi avem deja o pensiune pe care am construit-o anterior cu suportul Uniunii Europene, iar acum ridicăm încă una. Noi investim jumătate din bani, iar restul îi primim de la Uniunea Europeană. Pentru aceasta trebuie să îndeplinim și unele condiții, cum ar fi crearea a cel puțin trei locuri noi de muncă, afacerea trebuie să funcționeze cel puțin cinci ani, iar în fiecare an trebuie să atragem cel puțin 1000 de turişti ca să fie o afacere rentabilă. Iată, valoarea proiectului pe care îl implementăm acum cu ajutorul UE este de 400 000 euro”. Acesta și-a deschis în sânul naturii, pe lângă căsuțe, saună și bazin, o sală de ceremonii, care este la fel din lemn, ca și celelalte construcții.
Vytautas Zalieckas, fermier:
“La noi vin în special cei cu un nivel de venit mediu, complexul turistic fiind destinat pentru odihna familiilor. Avem şi cai pentru călărit, iar turiștii pot pescui, vâna, strânge ciuperci şi pomuşoare, cam tot ce ar putea face oamenii veniţi din oraş la sat. Vara avem și lagăre săptămânale pentru copii. Capacitatea primei pensiuni create cu susținerea din fondurile Uniunii Europene este de 65 de persoane, iar aceasta pe care o construim acum — de 32 persoane”.
[Not a valid template]
EPILOG
Desigur că în Lituania, ca și în alte țări europene, nu este totul roz și nici câini cu colaci în coadă nu am întâlnit. Dar autoritățile care au ales să pună interesele comunității în fața celor personale sau de grup și cetățenii care au înțeles că ei pot face schimbarea ne demonstrează că banii europeni pot fi utilizați nu doar pe baloane de săpun, ci și pentru lucruri reale și necesare.
