În biserică, în perioada de la Paște până la Cincizecime, nu se îngenunchează deoarece acesta este un timp al bucuriei. În timpul Postului Mare, se stă foarte des în genunchi în rugăciune, deoarece acesta este un timp de pocăință.
Dar perioada de după Paște este un timp de bucurie, când nu trebuie să fim triști. Desigur, trebuie să cerem întotdeauna Domnului iertarea păcatelor noastre, dar Paștele este un timp special, timpul triumfului lui Iisus Hristos asupra morții. În aceste zile, credincioșii trăiesc într-un mod special, trăiesc în harul pascal, iar acest har nu permite să se stea în genunchi.
În ziua Sfintei Treimi, la Vecernia Mare, se îngenunchează pentru prima dată după Paște. În timpul acestei slujbe, sunt citite rugăciuni de pocăință, în timpul cărora se poate din nou cere iertare de la Dumnezeu pentru păcatele noastre și să ne pocăim. Momentul pocăinței este clar reflectat în textele acestor rugăciuni.
De asemenea, este important de menționat că Vecernia Mare se referă la luni, a doua zi a Sfintei Treimi – Ziua Duhului Sfânt, deoarece conform regulilor Sinodului de la Niceea, creștinii ortodocși nu ar trebui să stea în genunchi duminica.
Preotul Iulian Rață menționează: ”Dar nu putem spune că îngenuncherea este absolut interzisă… Cu atât mai mult, nu putem spune că săvârşim un păcat, o fărădelege sau o impietate, dacă în această perioadă stăm în genunchi la slujbă. Interdicţia poate să fie valabilă sau obligatorie doar pentru Săptămâna Luminată şi Duminicile perioadei Penticostarului, adică de la Paşti la Rusalii.
Pe de altă parte, trebuie să facem deosebire între îngenunchere şi metanie ca acte de penitenţă, de ispăşire a păcatelor şi ca semne de respect, evlavie şi bună cuviinţă la slujbă, în unele momente importante sau centrale ale acesteia.
Ca act de pocăinţă, plângere pentru păcate şi ispăşire, îngenuncherile şi metaniile nu pot fi justificate şi practicate în această perioadă de jubilare sau bucurie, pe când ca semne de evlavie şi respect ele sunt îngăduite.”
