Vinerea Mare este cea mai importantă zi din Postul Paștelui. Aceasta zi amintește de suferințele pe care Iisus Hristos le-a îndurat după ce a fost răstignit pe cruce. Vinerea Mare mai este denumită și Vinerea Paștilor, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor.
În această zi, coborâm în mormânt, împreună cu Mântuitorul Iisus, pentru ca, mai apoi, să înviem împreună cu El. Această coborâre și ridicare din groapa morții se face în mod simbolic, în momentul în care trece pe sub masa aflată în mijlocul bisericii. Pe aceasta stă întins trupul neînsuflețit al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf.
Sfântul Epitaf este o icoană pictată pe pânză și reprezintă punerea în mormânt al lui Iisus. Este confecționată din pânză de in, mătase sau catifea, iar pe el se află imprimată icoana punerii în mormânt a Mântuitorului.
Tradiții și obiceiuri de Vinerea Mare
În Vinerea Mare, în toate bisericile din țară se respectă obiceiul trecerii pe sub masă. Preoții pun în mijlocul bisericii o masă, peste care este așezat Sfântul Epitaf. Aceștia țin o slujbă specială în care se săvârșește „Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf”.
Credincioșii trec pe sub masă o dată sau de trei ori. Cei care trei o singură dată pe sub masă o fac în amintirea unicității Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar cei care trec de trei ori o fac în amintirea celor trei zile în care trupul Mântuitorului a șezut în mormânt.
Înainte de a trece pe sub masă, credincioșii sărută Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, care sunt așezate pe Sfântul Epitaf. De partea cealaltă a mesei se află Sfânta Cruce, așezată sub policandru cu o zi în urmă, în cadrul Deniei din Joia Mare.
Chiar dacă o fac o singură dată sau de trei ori, este important ca, atunci când fac acest gest, credincioșii să știe că ei închipuie în trupul și viața lor moartea și punerea în mormânt a lui Iisus Hristos.
Rugăciunea pe care este bine să o rostești de Vinerea Mare
„Tu, Iubirea mea crucificată, blândul meu Isus, tu care, pentru a obţine pentru mine o moarte bună, ai binevoit să alegi pentru tine o moarte atât de crudă, aminteşte-ţi că sunt una din oiţele pe care le-ai răscumpărat cu preţul Sângelui tău prea sfânt; tu care, atunci când toţi oamenii din jur mă vor abandona şi nimeni nu va putea să-mi dea un ajutor, eşti singurul care vei putea să mă mângâi şi să mă salvezi, învredniceşte-mă să te primesc ca viatic; nu permite ca să te pierd pentru veşnicie şi să fiu izgonit în infern, departe de tine.
O prea iubitul meu Mântuitor, binevoieşte a mă primi în rănile tale sfinte; de pe acum te îmbrăţişez şi voiesc să-mi dau sufletul, cu ultimul meu suspin, în Rana plină de iubire a coastei tale, spunând acum pentru atunci: Isuse al meu, iertare şi îndurare pentru meritele Sfintelor tale răni! Amin.’
sursa: playtech.ro
