Recent, reporterul nostru Vadim Șterbate, de bună voie și nesilit de nimeni (recunosc, cu mâna la inimă, că nu am știut despre intenția lui), a înaintat primăriei Soroca câteva întrebări, la care a dorit să afle răspuns, și nu oricum, dar din prima sursă. Iată solicitarea lui: Rugăm să ne răspundeți mai detaliat la următoarele întrebări în privința planificării pentru 2022 a achizițiilor. Ce presupun aceste cheltuieli, pe ce criterii sunt acordate și dacă aveți un regulament de distribuire a acestor sume: servicii presă periodică – 50 mii lei (ce publicații și la ce instituții sunt distribuite); servicii mass-media – 100 mii lei (ce presupune acest capitol, cui se distribuie banii (pentru câte produse), care este costul separat per produs, pe ce criterii și pentru ce produse?); servicii de moderare și presă – 60 mii lei (ce presupune acest capitol, cui se distribuie banii, pe ce criterii și pentru ce produse?); servicii de presă – 42 mii lei (ce presupune acest capitol, cui se distribuie banii, pe ce criterii și pentru ce produse?); servicii de difuzare TV – 80 mii lei (ce presupune acest capitol, cui se distribuie banii, pe ce criterii și pentru ce produse?).
Era dreptul lui Vadim s-o facă, precum este și dreptul doamnei primar Lilia Pilipețchi să semneze răspunsul pe care vi-l prezentăm în formă de document, în care ce-ai scris cu penița, nu tai cu bărdița, vorba românului. Adică, nu pot contesta aceste drepturi, precum nu pot exclude și dreptul meu de a-mi exprima curiozitatea referitor la punctul 3 din acest răspuns. De ce? Fiindcă nu se spune nimic despre „criterii” și „produse”, iar în acest caz nu-mi rămâne decât să dau frâu imaginației mele bogate, ce să mai! Or, se creează impresia că la primăria Soroca unele servicii se achiziționează nu în urma unor licitații, dar „la ureche” și în condiții de maximă loialitate. Vorba ceea, unde au mers în alți ani zecile de mii, mai merg și anul acesta – la urma urmei, de pe urma spălării mâinilor primăria nu o să sărăcească. Păcat doar că nu s-a găsit măcar un consilier sau un angajat curios al primăriei care s-o tragă de mânecă pe doamna primar și să-i explice că nu este bine ce face și că în Republica Moldova autoritățile de orice nivel nu pot să-și angajeze ziariști care să le mângâie orgoliul. Altfel, vreau să cred că această curiozitate măcar persistă la organele de control, dar nu pun mâna în foc…
În fine, să le fie de bine celor două organe de presă, care pe parcursul anilor și-au demonstrat loialitatea față de primărie (și primar!) și care au primit undă verde la banii publici, iar primăria (și primarul!) să nu-i dezamăgească pe „colegii” noștri care nu scapă nici o inițiativă a doamnei primar Lilia Pilipețchi. Cum se zice, vânt în pânze la acești răsfățați ai sorții! Cât privește Observatorul de Nord, s-o luați ca o constatare, dar nu ca pe o supărare, fiindcă a juca (scrie) urât și fals nu este despre noi.
Și încă ceva. Dacă cineva îmi demonstrează că măcar unul din ziariștii angajați la instituțiile media pomenite în punctele 3 și 5, din acest document, a scris măcar un material critic/de problemă la adresa autorităților municipale (primarului, în speță) chiar sunt gata să-mi presor cenușă pe creștet. Ba mai mult, sunt convins că acest lucru nu se va întâmpla și în continuare – loialitatea și lingușirea costă bani, iar cei 140.000 de lei chiar trebuie justificați. Altă cale nu cred că există. Încrederea primăriei (primarului) trebuie răsplătită cu loialitate…
Și punctum!
Și
