Pe Prut, în zona ce leagă oraşul Ungheni din Republica Moldova de comuna Ungheni din România (ce formau pe timpuri o singură localitate), se întindea un pod din oţel. “Podul Eiffel” de la Ungheni a fost construit de faimosul Gustave Eiffel, autorul vestitului turn cu acelaşi nume din Paris şi al “scheletului” Statuii Libertăţii din New York. Inginer-constructorul Gustave Eiffel a fost invitat de administrația căilor ferate basarabene, fiindcă podurile feroviare construite anterior pe Prut de arhitecţii ruşi se surpau în urma viiturilor. Oaspetele a venit şi a examinat situaţia, iar în scurt timp proiectul a fost gata.
Construcția podului din Ungheni a început în primăvara anului 1876, iar peste un an, la 21 aprilie 1877, podul a fost dat în exploatare. Graba cu care s-a construit podul a fost motivată şi de Războiul Balcanic din 1877. La doar trei zile de la darea în exploatare a construcţiei de oţel, Imperiul Rus declară război turcilor, iar pe podul de la Ungheni trece armata rusă și munițiile. Abia peste vreo zece ani localnicii află că la Paris s-a pornit construcţia unui turn ciudat, care va purta acelaşi nume ca şi podul lor de pe Prut.
Între timp Ungheniul a cunoscut o dezvoltare rapidă, inclusiv şi datorită acestui pod feroviar ce unea România de Gubernia Basarabia, teritoriu românesc anexat de imperiul rus. În 1885, pe acest pod a trecut şi trenul care-l ducea pe Mihai Eminescu la Odesa, iar peste decenii pe aici au ajuns conducătorul Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, și cel al Coreii de Nord, Kim Ir-sen.
Şi dacă la început podul feroviar a fost construit cu ecartament larg, la fel ca şi celelalte din imperiul rus, după Marea Unire a fost înlocuit cu unul îngust, ca mai apoi să revină la situaţia iniţială, iar în prezent acesta este dotat cu ambele feluri de ecartament. Construcţia acestui pod a fost motivată de necesităţile economice și strategiile militare, dar a servit şi ca loc de regăsire a românilor, când în primăvara anului 1990 podul de oţel a fost transformat într-un “pod de flori”.
Examinând podul de la Ungheni, regăsim acelaşi stil aplicat şi turnului din inima Franței, iar structura, aliajul și niturile se regăsesc în ambele construcţii, nu în zadar podul mai este numit în glumă și “turnul Eiffel culcat”. Podul de la Ungheni este înfrățit şi cu celebrele viaducte franceze din Bordeaux și Garabit, cu podul Maria Pia din Portugalia şi cu cel de pe Râul Roşu din capitala Vietnamului.
Însă pentru noi este mai uşor să ajungi la “Turnul Eiffel” din Paris, care este una dintre cele mai vizitate atracţii turistice din lume, decât la “Podul Eiffel” de la Ungheni, care, fiind obiect strategic, este păzit cu stricteţe de poliţiştii de frontieră de pe ambele maluri ale Prutului. Şi totuşi, pentru ungheneni această construcţie nu este doar un oarecare pod feroviar, ci în primul rând un simbol precum este de secole pentru soroceni cetatea de pe Nistru, sau după cum a devenit mult mai târziu pentru parizieni renumitul turn al lui Eiffel.
Sunt însă și voci care spun că actualul pod este doar o copie jalnică a “Podului Eiffel” construit de celebrul inginer și că originalul ar fi fost bombardat în al Doilea Război Mondial. Unghenenii însă sunt mândri că în orașul lor a pășit cândva însăși Gustave Eiffel, tatăl celebrului turn din Paris.
