Iurie Topală, șeful Căilor Ferate, cică și-a prezentat alaltăieri demisia. Mai toate mediile de știri on-line au preluat textul publicat de Topală pe Facebook și au făcut din el știre. Știrea s-a vrut de senzație după ce șefa Guvernului, Maia Sandu, s-a plâns, în vară, că directorul Căilor Ferate nu e de găsit la serviciu, că dânsul a plecat, chipurile, în concediu de boală până târziu în toamnă.
Nu demult Topală a fost reperat fotografic, viu și sănătos, în parcul central din Chișinău, la o întâlnire de taină cu un deputat, fost coleg de Partid Liberal. Instantaneul a fost realizat și dat publicității de un „admirator-paparazzi”, din Partidul Socialist, al celor doi. Nu ne interesează ce a vrut să dezvăluie socialistul cu poza lui făcută din tufișuri. Pe noi ne interesează că, spre bucuria Maiei Sandu, dl Topal s-a dovedit a fi viu, sănătos și apt să dea ochii cu ea. Trebuie să presupunem că între timp cefemistul a aflat adevăratele motive al interesului doamnei prim-ministru față de persoana lui. S-a dumirit probabil că motivele provin nu din dorul de a-l vedea în carne și oase, ci, din contră, de a nu-l vedea niciodată în funcția pe care o ocupa, mai concret – de a-l vedea concediat. Cavaler din fire și liberal din convingere, dl Topal nu a așteptat ca nefericitul deznodământ în privința directoratului său să vină dinspre Guvern și, ați văzut, alaltăieri și-a dat demisia, benevol și nesilit de nimeni. Ca să pară relaxat și netulburat de gânduri grele, dl Topală și-a motivat demisia cu fraza filosofică: „Orice început are și un sfârșit și nimeni nu trebuie să fie veșnic în funcțiile publice.”
Aferim, dle Topală, așa este. Se va vedea ulterior dacă plecarea dumitale din funcție a fost dorită doar din interesul noii administrații de stat de a face primeniri „tehnice” în acest sector. S-ar putea să existe și interese speciale venite din zona instituțiilor de drept ale statului. Pentru că sunt multe lucruri care trebuie lămurite în legătură cu aflarea dumneavoastră în această funcție. Pe noi, jurnaliștii, ne interesează cum ați reușit să deveniți în acest răstimp relativ scurt un veritabil mogul de presă. Noi, jurnaliștii, de exemplu, muncim de o viață pe acest tărâm și reușim cu mult greu să construim o instituție de presă, cu atât mai mult să o întreținem sănătoasă și viguroasă, adică independentă din punct de vedere financiar și editorial. Dar dumneavoastră, iată, în mai puțin de patru ani v-ați ales cu două televiziuni și două posturi de radio deodată? Ori nu este adevărat? Ori firmele „Vocea Media srl” și „Noroc Media srl” prin care ați achiziționat posturile de radio și tv „Vocea Basarabiei” și „Noroc” nu sunt emanațiile dumneavoastră? Interesul nostru este să aflăm adevărul. Pentru că nu știm cu cât ați cumpărat de la firma căpușă a lui Filat, „Canal X srl”, postul de radio „Vocea Basarabiei”, furat de acesta în 2014, dar cunoaștem foarte bine faptul că proprietarul celor două instituții audio-video, „Noroc”, se învoia să le vândă „la pachet” cu nu mai puțin de un milion de euro. Oricum, chiar dacă le-ați cumpărat pe ambele – „Vocea Basarabiei” radio/tv și „Noroc” radio/tv – cu un milion de euro – aceștia sunt bani grei în Republica Moldova. Să fie atât de mare salariul directorului Căilor Ferate Moldovenești ca să vă puteți împroprietări cu tocmai două televiziuni și două posturi de radio de brend național în Republica Moldova? Întrebarea este și pentru dumneavoastră, dar mai degrabă pentru procurori.
Ori poate nu vă este frică de procurori? S-ar putea. Fiindcă atunci, în 2016-2017, când le-ați achiziționat în mare grabă, cineva vă coordona acțiunile cu cele ale procurorilor și judecătorilor „chemați” să „cerceteze”, în favoarea hoților, furtul postului de radio „Vocea Basarabiei”. Ceream atunci restabilirea statutului juridic al postului de dinaintea furtului. Toate probele erau pe față și imposibil de respins. Atunci vi s-a cerut să grăbiți înregistrarea „firmelor” și să procurați imediat „Vocea Basarabiei” de la Filat și de-a valma și „Norocul”. Toată procedura înregistrare-cumpărare nu a durat mai mult de două săptămâni: CCA v-a pregătit pachetul, procuratura a frânat cercetarea, iar judecătoria a tot amânat ședințele. Așa că ați intrat în posesia instituțiilor cu mult înainte de a se încheia procesul de judecată, care, printre altele fie spus, a stabilit furtul, a identificat hoțul (criminalul), dar l-a „judecat”, lăsându-l să plece în libertate cu tot cu obiectul furat. Așa a funcționat CCA, Procuratură și Judecătoriile pe timpul „stabilității” lui Filip-Candu, gestionată de Plahotniuc.
Pe partea asta a lucrurilor situația este clară: întreaga operațiune a fost coordonată strict. Cunoaștem și de cine – de cel care a ajuns beneficiarul final al celor două instituții – Plahotniuc. Întrebarea de principiu este cum au ajuns ele la Plahotniuc, dacă dumneavoastră erați din echipa lui Mihai Ghimpu și ați fost instalat la Căile Ferate tot la recomandarea Partidului Liberal, adică a lui Ghimpu? Cum de s-a întâmplat că timp de un an și ceva liberalul Ghimpu să fie lăsat să își instaleze în cele două instituții „media” oameni care să-l elogieze și să-i dea dreptate în toate? Unica explicație este că toate s-au făcut cu îngăduința și aprobarea lui Plahotniuc. Pentru că din cea mai superficială analiză a procesului de redistribuire care s-a făcut de la încarceratul Filat către stăpânul carcerei Plahotniuc, era clar cine era adevăratul lor proprietar. O spun denumirile și adresa firmelor înregistrate – „Vocea Media” srl pentru „Vocea Basarabiei”, radio și tv și „Noroc Media” srl pentru „Noroc”, radio și tv – a căror titulare erau ori „General Media Group” srl, ori „Radio Media Group INC” srl, ambele cu sediul în mun. Chișinău, strada Ghioceilor nr. 1. Este adresa holdingului de presă al lui Plahotniuc. O cunoaște toată lumea.
Veți spune că numele dumneavoastră nu figurează în acte nici în calitate de fondator și nici în calitate de administrator ale celor două „Media…” srl. Asta am văzut. Era în norma lucrurilor pe vremea lui Plahotniuc ca cei care îi îndeplineau anumite misiuni de furt ori de acaparare să fie ocrotiți de efectele legii și feriți de privirile iscoditoare ale opiniei publice. Știm că nu dădea bine ca un director CFM să apară din senin și proprietar al unor instituții de presă. Lumea vizată cunoaște însă toate implicațiile lui Iurie Topală în această „afacere”. Oricum, până la urmă lucrurile s-au clarificat. Iar ele arată astfel: Iurie Topală, numit în funcția de director al Căilor Ferate Moldovenești de Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, a fost lăsat să servească în prima fază intereselor partidului din care făcea parte de jure, iar în faza a doua, când Partidul Liberal a fost scos de la guvernare, a servit interesele partidului pentru care lucra de facto – PDM al lui Plahotniuc. Situație arhicunoscută și arhipracticată în ultimii ani. Era specialitatea casei regimului oligarhic a cărui demontare se încearcă azi.
Întrebarea de final este de unde au fost luate sumele de bani pentru procurarea/acapararea celor două „Media”? Au fost banii proprii și cinstiți ai cetățeanului Iurie Topală; au fost banii Întreprinderii de stat Căile Ferate Moldovenești a cărui director a fost liberalul Iurie Topală; au fost banii virați de holdingul lui Plahotniuc al cărui servitor a fost supusul Iurie Topală?
Nu suntem siguri că fostul director CFM ne va da un răspuns la toate aceste întrebări. Un răspuns onest ar cere să facă niște dezvăluiri importante. Nu știm dacă Iurie Topală va avea sau nu curajul să se spele de igrasia regimului în care a lucrat. Știm însă că în afară de decizia pe care o va lua personal este nevoie de o investigație de rigoare pe această temă a unor importante instituții de stat. Lumea trebuie să cunoască până la urmă răspunsul la întrebarea: este sau nu este fostul director al CFM mogul de presă? Fie el, răspunsul, și în cheia filosofică a cererii de demisie, formulată metaforic de Iurie Topală în stilul unui veritabil liberal: „orice început are și un sfârșit”.
Valeriu Saharneanu
