Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie este pe sfârșite. Partidele politice și candidații care participă la scrutin pe circumscripțiile uninominale fac ultimele sforțări pentru a înclina balanța în folosul lor și pentru a demonstra că anume ei, și nimeni alții!, sunt acei care ne merită votul. Ni s-au promis multe, poate mai multe decât ne-am fi așteptat, s-au spălat rufe și s-au aplicat lovituri sub centură, s-au împărțit pomeni și s-au organizat concerte unul mai dihai decât altul. Într-un cuvânt, concurenții electorali s-au dat peste cap și nu s-au sinchisit să se arate în toată splendoarea lor, iar acum este rândul nostru, al alegătorilor, să le răspundem cu aceeași monedă, să le demonstrăm că și noi suntem unicii care le putem oferi pâinea și cuțitul pentru următorii ani. Or, au rămas ore numărate până când fiecare dintre noi va participa la cel mai important și responsabil examen cu consecințe pentru următorii ani.
Chiar dacă alegerile parlamentare din Republica Moldova nu abundă de candidați, cum se întâmplă la vecinii noștri ucraineni, în materie de râvnitori la funcția de președinte — or, nu-i glumă, doamnelor și domnilor, pentru înalta funcție de președinte acolo luptă peste 40 de concurenți (de altfel, numărul inițial al doritorilor de a deveni președinte al acestei țări europene, care se confruntă cu grave probleme, inclusiv de ordin economic și militar, a fost de peste 90 (!!!), probabil, ce constituie un record mondial), nici nouă nu trebuie să ne fie rușine cu cele 15 partide înscrise în cursa electorală și câteva sute de candidați pe circumscripții. Vorba ceea, avem candidați pentru toate vârstele și pentru toate gusturile. Numai la Soroca, de exemplu, avem nu mai puțin de șapte pretendenți la un loc în parlament pe circumscripția uninominală. Cât despre calitatea lor, a candidaților, dar mai cu seamă despre calitatea votului nostru rămâne de văzut. Misiunea candidaților a fost să ne dea oferta, iar nouă nu ne rămâne decât să-i credem pe cuvânt și să dăm votul celui care merită. Faptul că de aproape 30 de ani nu alegem din cel mai bun pe cel mai bun, dar cumva altfel, se pare incontestabil. Adică, cum și ce vom alege pe data de 24 februarie, așa vom culege în următorii patru ani. Adică, dacă lucrurile vor merge altfel decât ne-am dori și dacă, Doamne ferește, nu ne vom alege cu pensiile și salariile mărite și politicienii ne vor uita pentru o altă habă de vreme, nu ar trebui să ne lamentăm și să dăm ochii peste cap, să fim fățarnici și ipocriți — nu a căzut cineva de pe Lună și a ales în locul nostru. Tot noi ne-am făcut-o, cu mânuțele noastre.
Alegerile încă nici nu au avut loc, iar gurile rele deja au început să trâmbițeze că oricum acestea nu vor fi recunoscute de cutare ori cutare și că oricum vom avea alegeri parlamentare anticipate.
Altfel, dacă e să aruncăm o privire asupra candidaților, nu este greu să sesizăm un lucru — mulți dintre ei, și nu doar la Soroca, au tratat alegerile parlamentare ca pe un antrenament cu public (dacă e să utilizăm limbajul fotbalistic), fiindcă peste doar 3-4 luni vom avea alegeri locale și, sunt convins, unii dintre actualii candidați la parlamentare se vor regăsi și pe lista pretendenților la funcția de primari și consilieri locali. Nu este rău acest lucru, fără îndoială, pe unde mai pui că este și imposibil de demonstrat adevăratele intenții ale cuiva, dar am zis-o și eu așa, la o adică. Cine știe, poate că greșesc și la vară vom avea alți candidați… Important este altceva, important este că numele candidaților ar putea fi altul, iar noi, alegătorii, tot aceiași rămânem.
Și încă ceva. Alegerile încă nici nu au avut loc, iar gurile rele deja au început să trâmbițeze că oricum acestea nu vor fi recunoscute de cutare ori cutare și că oricum vom avea alegeri parlamentare anticipate. Nimic nu poate să ne mai mire și acest punct de vedere are, cu siguranță, dreptul la viață. Fără îndoială, ca și orice altă competiție, aceste alegeri are învingători și are învinși, dar… nici chiar așa. Or, dacă păstrăm limbajul sportiv, nici nu ne putem imagina ca cineva la campionatele mondiale sau la jocurile olimpice să ceară rejucarea lor așa, fără nici un motiv. Iar pentru ca aceste motive să nu apară este bine ca noi, arbitrii (alegătorii), să fim pe fază și să nu dăm motive de satisfacție celor care cred că totul se vinde și se cumpără, că totul se negociază și să trădează. De altfel, mi-a plăcut o vorbă de duh auzită zilele acestea — AJUNGE CÂT AM VOTAT, A VENIT TIMPUL SĂ MAI ȘI ALEGEM. Or, votatul este o simplă acțiune, care nu necesită implicarea capului, iar alegerea o pot face doar acei care nu gândesc cu stomacul…
