Prezența la vot relativ redusă în Republica Moldova la ultimele alegeri Parlamentare ar avea o soluție mai simplă pe teritoriul țării, după cum am explicat în materialul despre situația de la Măgdăcești. Totuși, există și abordări mai sistemice care ar putea cel puțin să le ofere cetățenilor o alternativă de participare la procesul electoral.
Dacă în țară disponibilitatea birourilor electorale și a buletinelor de vot nu este niciodată o problemă, de multe ori situația a fost diferită peste hotare. Începând cu 2010, când la unele secții de vot din Italia au fost cozi și nu au ajuns buletine pentru toți, această problemă a devenit tot mai prezentă la toate scrutinele, de fiecare dată „migrând” în alte țări: 2016 – în Marea Britanie, 2020 – în Germania și Marea Britanie.
Votul anticipat
Similar cu situația diasporei moldovenești, și România s-a confruntat cu o prezență masivă la vot în afara țării. Pentru a evita aglomerările la urnele de vot și a evita situațiile critice, precum cele de la Alegerile Prezidențialele din 2014, statul român a încercat să calibreze alocarea resurselor și implementarea metodelor alternative de exercitare la vot.
În primul rând, a fost introdus votul anticipat (early voting) pentru diaspora. Acest sistem presupune că un cetățean își poate exercita votul înainte de ziua alegerilor, în multe cazuri chiar și până la trei zile înainte.
Expertul român Sorin Ioniță de la Expert Forum spune că, deși această măsură este binevenită, oricum alegătorii votează mai mult duminică, fie din obișnuință, fie că atunci au timp. „Lumea a venit și vinerea, și sâmbăta, și e în general bine să ai aceste alternative”, susține Ioniță.
Expertul Septimius Pârvu, de la aceeași organizație, spune că această măsură, de rând cu altele, a contribuit și la creșterea cheltuielilor pentru organizarea alegerilor. Asta se poate vedea din costurile progresive pentru desfășurarea scrutinelor electorale:
2004 – 75 de milioane RON (alegeri pe liste, concomitent cu prezidențialele în aceeași zi);
2008 – 100 de milioane RON (alegerea deputaților în circumscripții uninominale + secții în diaspora);
2012 – 199 de milioane de RON (alegerea deputaților în circumscripții uninominale + secții în diaspora);
2016 – 227,7 milioane de RON (alegerea deputaților pe liste + plus secții peste hotare + votul prin corespondență și mai multe zile de vot);
2020 – 640 de milioane de RON (alegerea deputaților pe liste, cel mai mare număr de secții peste hotare din istorie – 748 de secții + votul prin corespondență și mai multe zile de vot în diaspora).
În Republica Moldova, pentru alegerile Parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, CEC, alături de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, a cheltuit pentru deschiderea și operarea celor 150 de secții de vot de peste hotare 11.280.000 de lei, dintre care 3,6 milioane doar pentru achitarea serviciilor funcționarilor angajați în acest scop. Dacă statul s-ar angaja să organizeze alegerile timp de mai multe zile, doar bugetul de 24 de mii de lei / per secție / per zi ar trebui dublat sau chiar triplat, în funcție de numărul de zile și de personal implicat.
Votul prin corespondență
Paralel cu mai multe zile de vot, România a adoptat și votul prin corespondență. Procedura are mai mulți pași, ceea ce implică și necesitatea unei motivații în plus ca lumea să voteze.
De exemplu, la alegerile parlamentare din 2020, pentru a primi setul necesar, o persoană se putea înregistra pe site-ul votstrainatate.ro, unde introducea datele actului identitate și un certificat ce confirmă reședința peste hotare. Setul pe care îl primea prin poștă era compus dintr-un plic exterior, certificatul de alegător, instrucțiuni și un plic interior cu buletinul de vot. Aceste plicuri aveau mai multe elemente care să asigure securitatea votului.
Respectiv, cetățeanul trebuia să completeze „dosarul” și să-l trimită înapoi la adresa indicată în instrucțiuni – fie la Biroul Electoral pentru Votul prin Corespondență aflat în România sau la ambasade României peste hotare până joia dinainte de ziua alegerilor, miezul nopții. Odată ajunse acolo, seturile se procesează, iar plicul cu buletinul de vot se aruncă într-o urnă de specială, voturile fiind numărate în noaptea alegerilor.
Tot acest proces nu s-a desfășurat fără incidente, deși inițiativa a fost bine primită și salutată de românii din diaspora. Însă problemele de fiecare dată au fost legate de procedurile birocratice și de securitate, care pot aduce invalidarea întregului proces la orice abatere mică. „La alegerile Parlamentare s-au înscris vreo 40 de mii de cetățeni, dar și-au exercitat votul doar jumătate. Au fost diverse situații – fie că plicurile au fost rupte, nu neapărat din vina Poștei Române, fie că au ajuns mai târziu sau fie că alegătorul din diaspora s-a înscris să primească buletin, dar în ziua votului a decis că mai bine să meargă în persoană să voteze”, a spus expertul Sorin Ioniță.
Experții Institutului de Politici și Reforme Europene menționau într-un OP-ED că, în cazul Republicii Moldova, există riscul că votanții nu vor face uz de opțiunea de a vota prin corespondență din cauza gradului scăzut de încredere în Poșta Moldovei, care ar trebui să asigure suportul logistic necesar. „Această poziție este pe deplin fundamentată, ținând cont de scandalurile recente de contrabandă în care ar fi fost implicați angajați ai Poștei Moldovei”, spuneau experții.
Totodată, aceștia susțineau că o altă provocare ține de explicarea cetățenilor a procedurilor conexe votului prin corespondență. „Acest proces necesită o pregătire minuțioasă a unei campanii de informare în mediul online privind toți pașii ce necesită a fi parcurși pentru a asigura exercitarea corectă a votului prin corespondență”, explicau aceștia.
Însă, chiar și așa, orice metodă care oferă o alternativă cetățeanului de a vota este, în general, bună și poate fi îmbunătățită cu timpul. Important însă este alt lucru. „Pot fi atractive aceste metode alternative și e important să le avem la dispoziție, ca oamenii să poată alege. Dar să nu ne facem iluzia că ele rezolvă tot. Ca să ai metode alternative care merg bine, ai nevoie de un stat puternic cu instituții rodate”, este concluzia lui Ioniță.
„Dacă ne așteptăm [ca votul prin corespondență] să fie o soluție salvatoare pentru participarea scăzută, s-ar putea să nu fie cea mai bună metodă. Numeroase studii au arătat că nu există dovezi asupra creșterii numărului de votanți per ansamblu, ci doar al numărului de persoane care folosesc această metodă și care votează în avans. Cu siguranță, votul prin corespondență nu trebuie să fie principalul mijloc de exercitare a drepturilor electorale”, se menționează într-un studiu IPRE, la care a contribuit și expertul Septimius Pârvu de la EFOR, România.
Adevărul este că nici cu o mie de alternative de vot unii cetățeni nu pot fi chemați la urne, dacă nu au încrederea că votul lor contează și dacă nu sunt mobilizați de politicieni și lideri comunitari.
Ștefan Grigorița, Moldova.org
