Gurile rele au trâmbițat zilele acestea că liderul „de-o viață” al PCRM, Vladimir Voronin, intenționează să plece de la conducerea formațiunii și că, chipurile, în general lasă baltă politica mare. Este pentru prima dată când se vehiculează deschis această „idee”, or anterior s-au făcut doar valuri într-un lighean cu apă, fiindcă Voronin face parte din pleiada politicienilor care atât de mult se identifică cu funcția ocupată încât îți pare că este posibil orice numai nu un astfel de „divorț”. Bunăoară, și azi îmi aduc aminte, cu strângere în spate, de vremurile când mi se părea că Sangheli sau Tarlev erau atât de tare înșurubați în fotoliile pe care le dețineau încât nici un fel de tsunami nu putea să-i „zdruncine din rădăcini”…
Până la urmă, s-au lăsat și aceștia plecați, dar nu înainte de a ne mozoli ochii și de a ne suge o „grămadă de sânge”. Adică, va pleca, odată și odată, și Voronin, dar după cum veți vedea, nu chiar acum.
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) sau ce a mai rămas din acest partid, care cândva era „cinstea și onoarea societății”, iar astăzi s-a transformat într-o formațiune de duzină, s-a grăbit să infirme cu vehemență acest zvon, la baza căruia ar sta, chipurile, rea-voința „unui specialist în răspândirea zvonurilor” fără niciun raționament. „Vladimir Voronin se ciocnește cu atacuri similare nu prima și nici ultima dată. Iar acest ultim atac demonstrează că partidul și liderul acestuia reprezintă un adevărat pericol pentru gruparea de la putere PDM-PSRM”, se arată în comunicatul PCRM. Sincer vorbind, pot să fiu de acord cu „raționamentul”, mai exact cu lipsa lui — este adevărat, ce rost mai are să demisionezi atunci când cu mânuțele proprii ai ucis partidul, dar nu pot fi de acord cu afirmația din comunicat, conform căreia Voronin și partidul său reprezintă un pericol pentru gruparea de la putere PDM-PSRM: este de ajuns să arunci o privire asupra ultimelor sondaje de opinie și la tot felul de ratinguri ca să înțelegi că și partidul, și liderul său nu mai prezintă nici un pericol — pentru unii și nici un umăr pe care te poți sprijini — pentru alții.
Și Voronin, și Ghimpu nu au ținut cont de o regulă nescrisă care spune că din sport și din politică trebuie să pleci atunci când simți că nu mai poți (ca să rămâi în memoria oamenilor ca un învingător), dar nu atunci când te dau jos alții (și rămâi în memoria oamenilor ca un perdant)…
În această ordine de idei, Vladimir Nicolaevici seamănă leit cu Mihail Fiodorovici, fiindcă ambii sunt politicieni cu un trecut mai mult sau mai puțin glorios, dar fără nici un viitor. O să ziceți că în această lume nebună este încă posibil orice (lucru demonstrat chiar de comuniști care, în doar câțiva ani, au trecut din tabăra liderilor incontestabili în tabăra outsiderilor de pluton), dar pun mâna în foc că dezideratul în cauză nu are nimic comun cu acești doi oameni, depășiți de vreme și lipsiți de luciditate.
Judecați și singuri: și Voronin, și Ghimpu nu au ținut cont de o regulă nescrisă care spune că din sport și din politică trebuie să pleci atunci când simți că nu mai poți să faci față lucrurilor (ca să rămâi în memoria oamenilor ca un învingător), dar nu atunci când te dau jos alții (și să rămâi în memoria oamenilor ca un perdant). Și Voronin, și Ghimpu au fost adevărate forjerii de cadre, au creat întregi pleiade de „copii teribili ai politicii moldovenești”, dar până la urmă au rămas cu o țâră de oameni care nu mai pot influența procesele din societate. Și de la Voronin, și de la Ghimpu au plecat oameni care puteau să le ia locul fără prea mari „cutremure” pe interior — Lupu, Dodon, Stepaniuc, Sârbu, Reșetnicov, Ivanov (PCRM), Hadârcă, Bodrug, Guțu, Saharneanu, A. Șalaru, Gh. Șalaru (PL) și nu au plecat, pur și simplu, dar au creat partide sau au devenit membri ai unor formațiuni care astăzi, chipurile, s-ar teme de Voronin și PCRM. Ba mai mult, din cauza bădărănismului lui Ghimpu, de exemplu, putem pune cruce pe cariera politică a lui Dorin Chirtoacă, iar din cauza trufiei lui Voronin au dispărut de pe scena politică astfel de personalități (cu semnul plus ori cu semnul minus, asta este altă temă de discuții) ca Mark Tcaciuc și Iurie Muntean.
Și încă despre un președinte vreau să amintesc astăzi, dar într-un context pozitiv. Este vorba de senatorul Traian Băsescu, care tot zilele acestea a declarat că, împreună cu colegii săi din PMP, intenționează să depună un proiect de declarație în care să fie denunțat pactul Ribbentrop-Molotov. Aplaud această intenție care, în coroborare cu alte acțiuni ce iau amploare în Republica Moldova (nu și la Soroca, cu părere de rău), ar putea cântări mult în Anul Centenarului Unirii…
