Sunt Victoria Vrabie, sunt născută la Bădiceni și de 10 ani fac parte din diasporă. De un deceniu, călătoresc între Irlanda și Moldova, purtând mereu în suflet dorul de casă. Dorul de familie, de locurile dragi, de tot ce înseamnă acasă pentru mine.
Am fost nevoiți să emigrăm pentru a ne asigura un trai mai bun și a acoperi neajunsurile. Timpul a trecut, copiii au crescut, și de la an la an, am amânat întoarcerea. Acum, am decis să ne stabilim definitiv în Irlanda .
Nu mă consider un om separat de țara mea. Sunt mândră că sunt din Republica Moldova. Este adevărat că Europa ne-a oferit mult mai multe oportunități decât ne-am fi imaginat, dar asta nu înseamnă că nu respect Moldova și oamenii ei minunați. În Irlanda, suntem văzuți ca oameni muncitori, cinstiți și curajoși. Adaptarea în această țară a fost ușoară, deși a durat câțiva ani. Acum privesc în urmă și pare floare la ureche, dar a fost greu.
Pe „Insula de Smarald”, așa se mai numește Irlanda locuiesc oameni liniștiți, familiști, buni la suflet. Deoarece trăim departe de capitală, la vreo 180 km. Pădure fără uscături nu există. Ce îmi place la europeni, că fiecare își vede de bârna din ochiul său. Pot să vă zic că copiii încep a lucra la o vârstă destul de fragedă, de la 16 ani cu acordul părinților. Ei vara își fac proprii bani de cheltuială, dar ce vedem noi în Moldova? Majoritatea părinților – plecați, trimit bani copiilor și ei se plimbă cu boliduri cu viteză maximă. Ar trebui de înnoit protocoale pentru persoanele ce dețin automobile. Vă dau un exemplu: Eu să am un automobil cu un motor de 3 litri în Irlanda, ar trebui achit drumurile 1800 euro pe an.
Anul acesta am revenit în Moldova în vacanță, așa cum facem în fiecare an, fiindcă nu ne schimbăm destinația prea des. Am văzut o Moldovă frumoasă, cu schimbări pozitive, lucruri care acum 10 ani nu existau. Sigur, prețurile sunt mari și reprezintă o problemă ce trebuie abordată, pentru că mulți oameni din țară nu își pot permite strictul necesar. Este un aspect care necesită multă muncă și reforme.
Am reîntâlnit membri ai familiei și oameni harnici și frumoși. Mă impresionează cât de mult muncesc, de unde găsesc putere. În Europa, se spune că noi lucrăm ca niște roboți, dar nu este chiar așa. Avem și noi zile de odihnă, iar viața de zi cu zi este ca a oricărui om care vrea să reușească.
Totuși eu rămân la propria mea părere privitor la integrare, Moldova încă nu e pregătită pentru integrare, fiindcă mentalitatea noastră stă ocupată de altă viață. Totuși până în 2028 sper să fie bine, țara să prospere, să se dezvolte în continuu și poate se va aprinde o stea și la noi.
Europa nu e despre război cum mulți vorbesc, că la noi va fi ca la vecininii ucraineni, că se așteaptă nu știu mai ce. Suntem o țară independentă care are propriile valori și viziuni. Or cel puțin eu așa cred. Eu sper ca Moldova să devină o tară faimoasă, fiindcă avem ce arăta, tradiții și monumente istorice, care nu sunt mai puține decât în alte țări europene.
P.S. Le doresc tuturor mult succes, să nu asculte toate prostiile de pe rețelele de socializare, e pierdere de timp, iar timpul după cum știm e valoros și trebuie folosit cu iscusință. Și tare sper că va veni și ziua când noi vom reveni la locul nostru sfânt. Cu drag Victoria, persoana din diasporă, cum suntem numiți cei plecați de acasă dar cu gândul tot acasă, la cei dragi, la părinți.
