Luni, în sala de protocol a Consiliului Raional Soroca a avut loc un eveniment public unde au fost invitate autoritățile locale și cetățenii activi, dornici de a afla din practicile estoniene de rezolvare a unor probleme. Au vorbit despre experiența Estoniei Victor Guzun, profesor universitar, manager Guzun Consulting, fost Ambasador al Republicii Moldova în Estonia și Kevin Tammearu, șef de dezvoltare a afacerilor la Cybernetica AS, fostul președinte al Camerei de Comerț Estonia — Marea Britanie. Cei prezenți au fost salutați de Stela Zabrian, secretar al Consiliului Raional Soroca, Victor Său, primarul municipiului Soroca, și Ion Babici, fondatorul Centrului de Resurse pentru Tineret DACIA. Ideea acestui eveniment a fost propusă pentru că experiențele Estoniei ne-ar ajuta în găsirea soluțiilor la unele probleme cu care s-a confruntat și această țară baltică – depopularea, oportunități limitate de acces la servicii sociale și educaționale calitative, interacțiune insuficientă dintre cetățeni și angajații municipalităților, nivel insuficient de participare publică a cetățenilor etc. S-a propus crearea unor grupuri de inițiativă, cum ar fi Grupurile Locale de Acțiune, care pot schimba lucrurile spre bine, inclusiv și nu doar prin cooperarea cu unele localități din Estonia. Evenimentul transmis în direct de euparticip.md poate fi urmărit și pe www.observatorul.md/?p=57821. O activitate similară a avut loc marți și în comuna Căinarii Vechi, unde localnicii s-au arătat deschiși de a încerca preluarea experienței estoniene și în comunitatea lor. Acțiunea a fost realizată cu susținerea Laboratory of Initiatives for Development Moldova și a Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Pentru a afla mai multe despre practicile estoniene benefice pentru Republica Moldova, l-am invitat la un interviu pe Victor Guzun, care de un deceniu și-a legat viața de Estonia.
− V-ați stabilit cu familia în Estonia, și dacă vă este bine acolo, de ce continuați să vă preocupați de cei de acasă, din Republica Moldova?
− Pentru că eu aici am foarte mulți prieteni, rude, sunt părinții, surorile și frații mei care au rămas aici. Pentru mine este important ca practicile și posibilitățile din Estonia pe care le cunosc și pot schimba viața în Republica Moldova spre bine să fie aplicate aici, mi se pare foarte important să folosesc aceste oportunități. Pentru că multe din ele nici nu necesită investiții foarte mari, multe din ele se soluționează cu inițiative publice, de jos în sus. Mie pur și simplu îmi pasă de ce se întâmplă în țara aceasta. Nu înseamnă că dacă locuiesc fizic în Tallinn, în Estonia, am uitat de Republica Moldova. Vreau să vă zic că oameni care gândesc în felul acesta sunt foarte mulți. Realmente nimeni nu vrea să trăiască departe de țara lui. Aceasta este un fel de împăcare cu sine, în a trăi altundeva și a încerca de a soluționa aici niște chestii, în măsura posibilităților.
− Ce v-a surprins cel mai mult la estonieni?
− Eu mi-am pus întrebarea aceasta de foarte multe ori și mă gândeam prin ce ne deosebim noi de estonieni. Probabil că, cel mai simplu răspuns este că atunci când Estonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică și când noi am împărțit aceeași soartă cu ei, estonienii cumva au înțeles că aceasta este o chestie provizorie. Întrebarea de bază era ce va rămâne din națiunea estoniană atunci când această ocupație provizorie se va termina. În Republica Moldova această realitate nu a avut loc și noi, într-un fel sau altul, am făcut mai puțin pentru a ne menține specificul nostru național, tradițiile și limba. Estonienii, când au fost supuși ocupației, au refuzat să creadă că aceasta este realitatea în care trebuie să trăiască. Ei și-au păstrat guvernul în exil și ambasadele în afara țării. Dar cel mai mult m-a impresionat atitudinea oamenilor față de țara lor. Ei zic: da, aceasta este țara mea, spunând faptul acesta ei, de fapt, înțeleg mult mai multe lucruri, că dacă este țara ta, tu ai grijă ca de a ta. Este un fel de linie roșie care trece prin toate acțiunile pe care le fac ei. Spuneam la întâlnirea de la Soroca că 50 la sută din estonieni participă la acțiuni de voluntariat, iar dacă văd că ceva nu funcționează sau că statul nu are suficiente resurse ca să soluționeze problemele, ei se implică. Două persoane, dacă au același interes în Estonia, ei probabil că vor face o asociație, o uniune obștească, o organizație neguvernamentală, fiindcă acolo oamenii cred realmente că de la ei poate veni inițiativa să se schimbe o mulțime de lucruri. Sunt țări care au o natură foarte frumoasă, dar care trăiesc foarte sărac și neunit, și viceversa, sunt țări care nu au nici un fel de resurse, inclusiv naturale, dar locuiesc foarte bogat. Oamenii sunt resursa principală. Și cum oamenii își văd țara lor și cum au grijă de ea. Eu cred că în Republica Moldova aceasta nu lipsește totalmente, dar există foarte mari deficiențe. Dacă mergem într-un loc pitoresc, cum ar fi defileul Bechir, pe care l-am vizitat, vedem că este pitoresc și interesant din punct de vedere natural, arheologic și peisagistic, dar oamenii continuă să arunce gunoi acolo în cantități foarte mari. Orașul Soroca are un potențial foarte mare, probabil unul dintre cele mai mari dacă nu cel mai mare din Republica Moldova de dezvoltare complexă a turismului. Vorbesc de landșaft, cultură, râu, promenadă, peșteră, denivelări etc. Dacă mai mulți oameni din Soroca s-ar implica, atunci Soroca ar deveni un oraș cu un potențial turistic foarte bun. Și nu doar turistic, fiindcă oamenii vor să vadă nu doar Cetatea Soroca și râul Nistru de sus de la Lumânarea Recunoștinței. Voi aveți o cultură complexă, una amalgamată cu minoritatea romă.
− Dacă v-ați stabili în Soroca, care ar fi primele lucruri pe care le-ați realiza?
− În primul rând, aș începe a face curat în jurul meu. Cred că mi-aș selecta o regiune care într-un fel sau altul aș considera că este zona mea de responsabilitate personală și contribuția mea la dezvoltarea și atractivitatea acestui oraș. Aceasta eu fac de fapt în Estonia, în jurul casei unde stăm. Avem și o porțiune de râu și împreună cu câțiva prieteni din cartierul unde locuim avem grijă de ea permanent, noi singuri curățim și amenajăm, atenționăm public pe cei care fac murdărie și nu respectă drepturile noastre pentru că eu întotdeauna spun: acesta este râul meu. De ce este râul meu, fiindcă acolo se joacă copilul meu și eu vreau ca acolo să fie curat, sigur și amenajat. În al doilea rând, dacă m-aș stabili la Soroca, probabil că, aș fi foarte vocal în tot ce ține de problema evacuării apelor reziduale. Pentru că Soroca locuiește pe o bombă ecologică, iar aceasta este inacceptabil sub oricare formă. Aici locuiesc copiii noștri, și eu, dacă aș trăi la Soroca, pentru mine ar fi inacceptabil ca eu și copilul meu în primul rând să trăiască într-un habitat care este poluat și aș face tot posibilul ca aceste probleme să fie soluționate cât mai rapid posibil, inclusiv cu toți partenerii. Cel mai important este ca toată lumea să înțeleagă că aceasta este o prioritate absolută. Această idee trebuie să treacă ca un fir roșu la nivel guvernamental, nu numai local, nu este numai problema orașului Soroca, ci și a Republicii Moldova. În al treilea rând, aș încerca cu siguranță să conectez Soroca cu cât mai mulți parteneri externi și să bat la uși în fiecare zi, ca să atragem atenție și bani în Soroca. Există surse financiare și trebuie dezvoltate capacități de absorbție a acestor surse, asta trebuie să facem. Să pregătim oameni care sunt gata să aplice și să poarte responsabilitate pentru proiecte și de bătut permanent, în fiecare zi, la uși și eu sunt sigur că se poate de identificat resurse financiare mult mai multe decât sunt la moment.
− Autoritățile locale declară că nu pot accesa fonduri, inclusiv europene, deoarece orașele din afara Uniunii Europene nu pot aplica în astfel de proiecte…
− Există multe fonduri și, cu siguranță, nu toate fondurile au fost folosite și nu toate fondurile au fost accesate. Unicul lucru pe care trebuie să-l facem este să încercăm să pregătim acești oameni care sunt gata, poate de 10 ori va fi un insucces, dar este o lecție pentru cei care aplică. Trebuie să nu avem autolimitări, că ceva e posibil, iar altceva nu este posibil. Sunt posibilități financiare. Dar aceasta nu este o problemă doar a autorităților, este o problemă a voastră, inclusiv și a media. Împreună trebuie să faceți. Aceasta lipsește. Din câte am observat noi, există această tendință de a critica că cineva este corect, iar cineva este incorect, dar până la urmă acesta este orașul vostru și voi locuiți cu realitatea de acolo. Inițiativa trebuie să vină de jos în sus, inclusiv cu implicarea autorităților publice locale de nivel municipal și regional. Am impresia că lipsește dialogul. Nu trebuie, probabil, de învinuit doar primarul, președintele de raion, oamenii de afaceri, cei din ONG-uri sau presa, trebuie de făcut un fel de stop, de așezat și de discutat. Ar trebui de selectat priorități realiste și aplicabile, aceasta este foarte important. Este mult mai bine să faci chestii mici, dar aplicabile, realiste, decât să discutați despre chestii importante, mari, dar realizabile greu sau pe termen lung, pentru că asta nu doar soluționează probleme mici, dar dă încredere că ceva se poate de soluționat. Dacă ai bibliotecă în parc construită de voluntarii CRT DACIA în care nu este nici o carte, iar geamurile sunt sparte, probabil că aceasta este o problemă. Dacă chestia asta continuă în timp, oamenii văd că acolo geamul este spart și nu este nici o carte, într-un fel inițiativa moare chiar dacă a fost una foarte frumoasă. Sau dacă vedem că sunt 10-12 tarabe lângă cetate, e posibil de făcut un centru cultural acolo, ca să nu stea absolut goale. Când vii la Soroca duminică seara și vezi că cetatea este închisă, deși era timp frumos, mai vezi și acele tarabe închise și goale, aceasta dă o senzație nu prea de oraș turistic ce merită a fi vizitat. Noi ne-am aflat la Soroca trei zile și nu am avut posibilitatea să vedem cetatea din interior. Dacă acolo mai este acel program sovietic de funcționare, el trebuie schimbat. Cetatea acesta trebuie să trăiască, dar să nu fie numai un monument pe care-l vizitezi. Omul dacă vine în Soroca, probabil, are nevoie de un pic mai mult decât să vadă pereții cetății și un pic în interior. În Estonia, fortăreței din Rakvere i s-a dat viață, sunt activități medievale și tot felul de chestiuni de genul acesta. Conexiunea acesta cu orarele fixe trebuie depășită. Suntem în secolul XXI și trebuie să ne orientăm la vizitatori, dar nu vizitatorii la program. Sau de ce turiștii nu au posibilitatea să vadă cetatea noaptea, pentru că iluminarea, am înțeles, este foarte frumoasă? Am văzut un astfel de video, iar experiența ar putea fi și mai interesantă.
− Apropo, unora le-ar putea părea că în Estonia, ba și în Uniunea Europeană, problemele au fost rezolvate.
− Există foarte multe probleme în toate țările Uniunii Europene și unde vreți în lume, inclusiv în cel mai dezvoltat stat din SUA. Și în Elveția veți găsi probleme. Problema nu este în aceasta, ci în cum vedem realitatea și cum o acceptăm, cum noi ne implicăm. De exemplu, te apleci și ridici gunoiul ca să nu-l vadă copilul tău, sau să vadă exemplul în tine, de fapt aceasta este o investiție în termen lung. Există și o responsabilitate a celor care sunt aleși pentru chestia asta. Vorbesc de consilieri municipali și locali, persoane alese în funcții de conducere, pentru că noi alegem nu doar pe cineva care să ne reprezinte prin semnătură, dar pe cineva care să ne ghideze, noi alegem lideri, nu doar funcționari. Liderii trebuie să fie vizionari și să riște, dacă trebuie, cu opiniile lor și să răspundă realităților zilei. Cea mai simplă metodă de a face față situației este să nu faci nimic. Atunci nu-ți trebuie nici un proiect și apoi spui că nu ai avut oameni pregătiți care să scrie proiecte. Este tot o soluție, dar nu duce nicăieri.
− În Estonia s-a renunțat la “raioane”, iar din peste 200 de primării au rămas 79. La noi însă se tem că odată cu astfel de reforme nu se vor dezvolta localitățile…
− Aceasta a fost o chestie bună, pentru că primăria își poate dezvolta instituții mult mai puternice, concurența dintre candidații la primărie și calitatea oamenilor aleși este mult mai mare, iar cel mai important sunt serviciile publice. Dacă ai o școală mult mai dotată, într-o municipalitate mult mai mare cu centre de tineret, centre medicale, centre sociale și centre de timp liber ș.a., atunci calitatea serviciilor este mult mai mare. De fapt, oricare reformă trebuie să aibă drept scop o calitate mai bună a vieții. Chiar zilele trecute am fost prin regiunile Estoniei și am întrebat despre reformă câțiva primari și majoritatea din ei sunt foarte mulțumiți. Prima reacție este una pozitivă, inclusiv a primarilor care și-au pierdut locul de muncă. Au devenit mai puternici, mai independenți, mai capabili.
