Vinerea trecută am avut onoarea să particip la o şedinţă de lucru, organizată sub egida Consiliului raional Soroca, în cadrul căreia s-a vorbit despre dezvoltarea culturii fizice şi sportului de masă în teritoriu.
M-am bucurat sincer că autorităţile raionului au plecat urechea asupra acestei tematici, considerată de unii „mai puţin esenţială” — chipurile, societatea are de rezolvat probleme mult mai importante decât cultura fizică şi sportul…
Cei prezenţi şi-au spus nu doar păsul şi nu s-au limitat doar la scoaterea în evidenţă a neajunsurilor, dar şi au propus căi de îmbunătăţire a stării de lucruri din domeniu. Printre cei care au luat cuvântul au fost directori de instituţii şcolare, inspectori şcolari, antrenori, sportivi. La această întrunire am luat cuvântul şi eu, un mare amator al sportului cu statut de… voluntar. Printre altele, am menţionat că situaţia poate fi îmbunătăţită chiar mai simplu şi mai rapid decât îşi imaginează unii. Fiind antrenor-voluntar, fiind în contact direct cu mulţi elevi nu doar din satul Cremenciug, dar şi împrejurimi, vreau să constat cu amărăciune că lucrul extraşcolar cu copiii este aproape egal cu zero. Adică, nu se face nici sport, nici dansuri, nici arte plastice, nici lucru manual. O stare de lucruri anormală, de altfel, iar luarea măsurilor urgente pentru a redresa situaţia este un imperativ al timpului.
Fiind antrenor-voluntar, fiind în contact direct cu mulţi elevi nu doar din satul Cremenciug, dar şi împrejurimi, vreau să constat cu amărăciune că lucrul extraşcolar cu copiii este aproape egal cu zero. Adică, nu se face nici sport, nici dansuri, nici arte plastice, nici lucru manual. O stare de lucruri anormală, de altfel, iar luarea măsurilor urgente pentru a redresa situaţia este un imperativ al timpului.