Veste bună: Nicușor S., dintr-un sat din raionul Soroca, nu va rămâne singur pe drumuri!

0
854

Rezonanță

În numărul trecut al ziarului (nr.41 din 11 noiembrie sau pe site-ul observatorul.md) am scris despre soarta mai puțin fericită a unui adolescent dintr-un sat sorocean care, în urma unor circumstanțe nedorite, ar fi putut rămâne pe drumuri, chiar dacă ar mai multe rude de sânge și de „ocazie”. Îndată după publicarea materialului la redacție a venit una din bunicile băiatului (să-i zicem, Claudia), care a dorit să-și spună punctul său de vedere, în legătură cu ceea ce se întâmplă.

Iată ce ne-a spus mătușa Claudia: „Am citit acel material și în postura mea de bunică a lui Nicușor (pe linie paternă – red.) pot să vă spun că am fost, sunt și voi fi mereu alături de unicul meu nepot. Îmi pare rău că se spun multe neadevăruri și că banii sunt mai presus decât soarta unui om. Și mai mult îmi pare rău că Nicușor nu dorește să vină la mine, chiar dacă pe parcursul acestor ani, de când mama lui a plecat în Italia la muncă, am fost alături de el și voi rămâne alături câte zile voi avea. Atâta cât a învățat la școală a avut sprijinul meu total, i-am cumpărat tot de ce avea nevoie, începând cu rechizite și terminând cu haine și medicamente, când era cazul. La fel a fost ajutat și de mama lui, și de cealaltă bunică, și de fiul meu. Personal mereu am mers cu Nicușor la Soroca și i-am cumpărat de ce a avut nevoie, ultima dată fiind chiar după Paști, iar tatăl lui i-a transmis recent vreo 2.500 de lei. De circa două luni, însă, mu-mi mai trece pragul și acest lucru mă doare foarte tare. În prezent,  Silvia (mama adoptivă a lui Nicușor – red.) nu-i permite băiatului să vină la mine sau să plece la mama și bunica lui din Italia până nu-și recuperează banii… Din câte cunosc, mama lui Nicușor are probleme grave cu ficatul și urmează să se opereze, dar aceasta nu înseamnă că Silvia nu-și va recupera banii.

    Pentru Nicușor ușile casei noastre, dar și ale cuscrei mele, au fost deschise mereu și vom fi bucuroși să-l avem alături oricând. Suntem gata să-i asigurăm studiile și cazarea, să-l creăm toate condițiile necesare pentru a avea o viață decentă. L-am iubit întotdeauna și acum mi se rupe inima la ce am ajuns...”.

Mătușa Claudia ne-a mai spus și alte lucruri, care trebuie, însă, probate or, prin gravitatea lor, țin de alte domenii decât cel jurnalistic. Sper că organele abilitate vor face lumină în această istorie și că Nicușor va fi acolo, unde este cel mai mult iubit și așteptat. Până una-alta, un lucru pare cert – băiatul nu va rămâne pe drumuri, orice nu s-ar întâmpla. Important este că adulții din jurul lui, indiferent de statutul de rubedenie, să găsească limbă comună și să nu-i otrăvească viața care și așa nu a fost una pe care și-ar dori-o un copil. (Dan AOLEI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.