Legenda ciorăpeilor de Crăciun spune că un țăran sărac trăia fericit într-o căsuță din Myra, Ptara, orașul Sfântului Nicolae, cu soția și cei trei copii ai săi. Dar fericirea familiei s-a destrămat când soția omului a murit de o boala grea, lăsându-l singur cu cei trei copii de crescut, cuprinși de disperare. Toate treburile gospodăriei au căzut pe umerii fiicelor, în timp ce tatăl lor trudea ca să asigure un trai familiei sale îndurerate.
Când fiicele au ajuns la vârsta căsătoriei, bietul tată a devenit și mai deprimat pentru că știa că nu le poate mărita cu bărbați buni, pentru că nu aveau zestre. În acele zile, o tânără soție trebuia să ofere viitorului soț ceva de mare valoare. Fără zestre o fată nu avea nicio șansă să se căsătorească. Între timp, Sfântul Nicolae a aflat de bietul țăran și de fiicele sale. Cunoscând situația financiară a bătrânului, el a decis să îl ajute, dar voia să o facă în secret. Așa că s-a dus într-o seară la casa omului cu un sac de galbeni și a așteptat ca familia să adoarmă înainte de a-i pune sacul pe geam, în casă. În acea noapte, fiicele au terminat treaba de făcut și au agățat șosetele proaspăt spălate să se usuce lânga foc.
Ele nu aveau idee că binefăcătorul lor era ascuns în preajmă, așteptându-le să se ducă la culcare. Mai târziu, după ce toată lumea a adormit și lumina s-a stins, Sfântul Nicolae s-a strecurat lângă geamul lor și a privit înăuntru. A pus cu grijă punga cu banii de aur într-una din șosete și a plecat la fel de silențios cum a venit.
Când tatăl a găsit dimineața punga cu aur în șosetă, a căzut în extaz. În sac era suficientă zestre pentru o fiica! Se pare că era un semn de la Dumnezeu, se gândi. Cine oare i-a trimis acest dar? se tot întreba… Omul își făcea planuri să o mărite pe fiica cea mare cu această zestre. În noaptea următoare, Sfântul Nicolae a mai dăruit omului încă o pungă de aur și tot în șosetă a lăsat-o pe timpul nopții, așa încât și a doua fiică a avut zestre ca să se căsătorească. Tatăl fetelor deja era foarte curios să afle cine este binefăcătorul misterios așa că a treia noapte nu s-a culcat și a stat ascuns să vadă dacă vine cineva cu galbenii și îi pune în șosetă. Bătrânul l-a văzut și l-a recunoscut pe bunul preot căruia i-a căzut la picioare cu bucurie și i-a mulțumit la nesfârșit din toată inima sa. Cu binecuvântarea Sfântului Nicolae, bietul om a putut să își vadă toate cele trei fiice măritate și cu o viață bună și prosperă alături de familiile lor.
Așa se spune că a început tradiția șosetelor de Crăciun
Și de sute de ani copiii agață ciorăpeii de Crăciun, așteptând să vină Moș Crăciun cu daruri pentru ei când dorm. La începuturi, copiii își foloseau proprii ciorăpei, dar în timp au început să se fabrice ciorapi speciali de Crăciun. În zilele noastre ei se găsesc în foarte multe țări ca un simbol important al Crăciunului, și sunt în tot felul de modele și stiluri.
În cultura moderna a multor țări, ciorapii de Crăciun sunt un element popular care se confecționează în casă de către gospodine. Multe familii își fac propriile șosete tricotate, care mai de care mai deosebite ca modele, cu care întâmpină Crăciunul, câte o pereche pentru fiecare membru al familiei, chiar cu numele fiecăruia pus pe ciorap, ca Moș Crăciun să știe care ciorap al cui este.
În unele țări, obiceiul Crăciunului este ca un copil să primească drept cadou doar ce încape în șoseta sa de Crăciun. Tradiția spune că un copil care se poartă rău de-a lungul anului nu va găsi niciun dar în ciorăpel, ci doar o bucată de cărbune. Tradiția Crăciunului cere ca ciorăpeii sa fie agățați la șemineu, însă chiar daca stai la bloc și nu ai așa ceva, Moșul tot va veni la copii, dacă-și agață ciorăpeii… oriunde. În zilele noastre, copiii din toată lumea continuă tradiția de a agăța o șosetă specială de Crăciun, așteptând cu nerăbdare să fie umplută de Moș, iar când ei văd ciorapul colorat scos de la adăpost, știu că sărbătoarea mult așteptată e pe cale să vină și să le aducă din nou multe bucurii.
Tartus Mihaela, bibliotecar Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” din Soroca
