Expresia foarte des utilizată, când vine vorba de o perioadă de timp, — „s-a scurs multă apă pe Nistru” — pentru unii poartă un caracter simbolic, nu însă şi pentru locuitorii satului Cosăuţi. Or, pe data de 17 ianuarie 2017, această localitate cu „dublă identitate” — situată în preajma Cetăţii Soroca, dar şi pe malul bătrânului Nistru — a împlinit 500 de ani.
Dacă ar avea grai, vorba autorilor unei monografii de excepţie „Cosăuţi”, Alexei şi Vasile Zagaevschi, Nistrul ne-ar spune multe din câte le-a văzut, le-a auzit şi le-a trăit pe parcursul acestor ani… Menţionat pentru prima dată în hrisovul domnitorului Bogdan al III, Cosăuţiul este, cu siguranţă!, unul dintre cele mai cunoscute sate din Republica Moldova.
Oamenii şi piatra — cele mai importante cărţi de vizită ale satului
Aşezarea geografică în sine nu poate fi un atu, fiindcă Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în torbă. Cosăuţenii au ţinut cont mereu de această „axiomă”, nu s-au lăsat duşi de val şi n-au aşteptat mană cerească, dar întotdeauna şi-au suflecat mânecile şi au demonstrat că vorba înţeleaptă despre „omul care sfinţeşte locul” îi vizează la modul cel mai direct.
Povesteşte domnul Mihai GÂTLAN, primarul comunei Cosăuţi: „Pentru mine este o mândrie şi o responsabilitate enormă să fiu primarul unui sat plin de istorie şi plin
de oameni care au lăsat urme adânci nu doar în istoria raionului, dar şi în istoria
Ţării. Mulţi dintre ei merită cu prisosinţă titlul de „oameni iluştri” şi „promotori ai unor valori deosebite”. Să ne amintim, bunăoară, de vestitul Cor al lui Ion Madonici, care a încântat o Ţară prin celebrul concert de la Ateneul din Bucureşti în anul 1937, de primul învăţător din sat Tito Mihalovschi, de fraţii Alexei şi Vasile Zagaevschi, care ne-au lăsat ca moştenire mai multe documente istorice despre sat, primarul-martir Efim Cristal, de cântăreţele Anastasia Briciuc şi Angela Ciumac, de profesorii universitari Eugen Popuşoi, Tudor Ambros, Nicolae Raevschi, muzeograful şi cercetătorul Vasile Ciobanu şi atâţia alţii”.
Cu certitudine, la capitolul „personalităţi pe metru pătrat” satul Cosăuţi este unul dintre cele mai bogate nu doar în raionul Soroca, dar în toată Republica Moldova. Când afirm aceasta nu am în vedere doar personalităţile istorice, dar şi contemporanii noştri care, cu siguranţă, sunt demni de generaţiile precedente şi ţin vie flacăra spiritului cosăuţean. Pentru a nu omite pe cineva, nu voi da nume, dar voi spune ceea ce ştie toată lumea — cosăuţenii sunt mereu „fruntea” în toate domeniile!
În anul 1817 satul Cosăuţi făcea parte din ocolul Nistrului de Jos, judeţul Soroca şi număra 115 gospodării şi 239 locuitori…În anul 2016 în sat erau înregistrate 1109 gospodării locuite, 34 gospodării nelocuite şi 2692 de locuitori.
Şi dacă „omul sfinţeşte locul”, apoi „piatra de Cosăuţi” îl face pe om, în parte, şi satul, în totalitate, un fel de „meşter Manole” şi un fel de „capitală a cioplitorilor”. Nu de alta, dar nu cred că este vreo localitate în Republica Moldova în care să nu fi fost ridicat vreun monument din piatră de Cosăuţi. Ba mai mult, chiar este la modă să se apeleze la iscusiţii meşteri populari de pe malul Nistrului.
Din piatră de Cosăuţi meşterul Ion Lozanu a executat ansamblul de coloane tradiţionale cu elemente populare, monument plasat în faţa Teatrului de Operă şi balet. El este şi autorul unei sculpturi a marelui poet Mihai Eminescu.
Povesteşte primarul Mihai GÂTLAN: ”Este adevărat că Cosăuţiul este „capitala neîncoronată a pietrei”, dar lumea trebuie să cunoască că pe parcursul acestor 500 de ani oamenii noştri au fost (şi unii sunt până în prezent!) faimoşi lemnari, cojocari, cizmari, croitori, fierari, zidari, dulgheri, prisăcari, morari, olari… Apropo, pe timpuri la noi în sat era bine cunoscută şi practicată meseria împletitului din paie şi lozie, care un timp a fost dată uitării, iar în anii ’80 ai secolului trecut unii meşteri au revenit la această ocupaţie. Pe de altă parte, aproape au dispărut meşterii care împleteau coşuri din papură şi pănuşi sau care împleteau din nuiele de pădure garduri, porţi, iesle pentru vite, lozniţe pentru uscatul fructelor…”.
Din Monografia “Cosăuţi”, autori Alexei şi Vasile Zagaevschi: Conform documentelor, în anul 1875 în judeţul Soroca funcţionau 16 şcoli cu un contingent de circa 600 elevi. Aproximativ în aceeaşi perioadă a apărut ideea înfiinţării unei instituţii de învăţământ şi la Cosăuţi… La deschiderea şcolii a contribuit, în mare măsură, preotul Vladimir Vulpanov, care a predate celor 20 de băieţi şi 4 fete religia. Citirea, caligrafia şi aritmetica erau predate de învăţătorul Ion Zagaevschi, iar un alt dascăl al şcolii era Gavriil Cernavschi. Pentru studiile elevilor părinţii plăteau lunar 20-30 de copeici.
Aşadar, Dumnezeu a vrut ca vatra satului Cosăuţi să se întindă în preajma unor locuri bogate în piatră şi de aceea una din îndeletnicirile de bază a localnicilor a fost şi rămâne cioplitul în piatră. Legenda spune că cosăuţenii au participat şi la construcţia Cetăţii Soroca, iar profesorul de Montronne de la Sorbona afirma că „…granitul de la Cosăuţi este fără de pereche în Europa”. Constantin Ciumac, Ion Cojocaru, Ion Lozanu, Grigore Zagaevschi, Victor Ştirbu, Teodor Andrievschi, Sergiu Cojocaru — iată doar câteva nume de meşteri care au dus faima profesiei şi satului.
…Satul Cosăuţi, o localitate cu o istorie amplă şi captivantă, cu oameni harnici şi vrednici, cu un trecut glorios, un prezent tumultos şi cu un viitor scris, cu părere de rău, cu fuiorul pe apă, a păşit în al şaselea secol de existenţă. Or, nu cred că poate să existe un profet care ne-ar spune cu siguranţă care va fi soarta de mâine a localităţii. Un lucru ni-l dorim cu certitudine — ca şipotul izvoarelor, foşnetul pădurilor, suspinele subsolurilor, hrisoavele domneşti şi datele zăvorâte, zgârcite şi îndoioase de arhivă, vorba lui Vitaliu Zagaevschi, să dăinuie peste ani şi să ducă mai departe faima unuia dintre cele mai frumoase sate moldoveneşti.
La mulţi-mulţi ani, stimaţi cosăuţeni!
