Romeo TIBERIADE: „Noi suntem ţigani, dar nu rromi, iar limba noastră este ţigănească, dar nu romani!”

Soroca şi Craiova — două municipii din categorii „de greutate” diferite: unul este reşedinţa unui raion de circa 100.000 de locuitori, iar cel de-al doilea de unul singur numără circa 300.000 de locuitori, dar ambele sunt considerate capitale „neîncoronate” ale rromilor din Republica Moldova şi, respectiv, România. Fiind într-o vizită de documentare în Cetatea Băniei (cum mai este numită Craiova), nu puteam să nu solicit un interviu „mai-marelui” peste toţi rromii din judeţul Dolj, Romeo Tiberiade, care, spre deosebire de „baronul” nostru Artur Cerari, este un „biet” preşedinte al organizaţiei Craiova a Partidei rromilor şi consilier al primarului de Craiova, Olguţa Vasilescu.

– Şi totuşi, domnule Romeo Tiberiade, rrom sau ţigan?

– Hai, domnule, mai lasă-mă cu rromii, fiindcă ni se impune această „noţiune”. Aici, la Craiova, ziceţi-mi ţigan, iar când voi veni pe la Soroca, o să-mi ziceţi şi rrom. Nu că aş fi pretenţios, dar nu-mi place când cineva din afară ne atribuie nouă, ţiganilor, alte identităţi. La fel stau lucrurile şi cu limba vorbită de noi. Cineva o numeşte romani, dar noi vorbim limba ţigănească. Şi punctum!

– Apropo, aţi auzit de Soroca şi rromii noştri?

– Cum să nu aud? Bineînţeles, nu ştiu prea multe, dar câte ceva cunosc.

– De exemplu, ştiaţi că ai noştri locuiesc într-un cartier numit sugestiv „Dealul Ţiganilor”?

– Nu cunosc acest lucru, dar să ştiţi că şi noi avem un cartier populat compact de ţigani — „Faţa luncii” se numeşte. Din câte ştiu eu, acest cartier ţigănesc este cel mai mare nu doar în România, dar şi în Europa. De altfel, la Craiova locuiesc nu mai puţin de 25.000 de ţigani. Mai sunt şi mulţi care nu recunosc că sunt ţigani, şi invers, — cunosc persoane care nu sunt ţigani, dar preferă să se autointituleze astfel şi… să ne recroiască istoria.

– Prin ce se deosebesc ţiganii din Dolj de alţi ţigani?

– În general, ţiganii se împart pe neamuri, şi în România există 38 de neamuri, 28 dintre care se regăsesc la Craiova. Sunt neamuri de căldărari, de lăutari, de florari, de argintari… Eu sunt din neamul ţiganilor de vatră. Adică, avem un loc stabil de trai, deşi sunt şi printre noi dintre acei care „migrează”.

– Domnule Tiberiade, în opinia Dvs., care sunt problemele cele mai acute cu care se confruntă ţiganii de aici?

– Există o problemă mare, de la care derivă toate celelalte. Aceasta se numeşte “nivelul de educaţie”, care este unul extrem de jos. Nu voi spune despre alţii, ci despre propria persoană… Când am mers în clasa I, am avut noroc să stau în bancă cu o româncă, de la care am învăţat că trebuie să mă spăl cu regularitate, să-mi tai unghiile, să port batistuţă, să am un comportament adecvat.

– Şi astăzi această problemă mai persistă?

– Ba da! Or, statul român nu prea depune eforturi pentru a schimba lucrurile.

– Să zicem, cum staţi cu abandonul şcolar?

– Acest fenomen mai rămâne „la modă”, cu părere de rău. Şi dacă în clasa I se înscriu mai mulţi elevi, apoi după clasa a II-a majoritatea din ei abandonează studiile. Acum însă a fost adoptată o lege care prevede că persoana care nu are absolvite patru clase nu poate primi permis de conducere, de aceea mai multă lume, indiferent de vârstă, merge la şcoală. Pe de altă parte, şi administraţiile şcolilor nu prea doresc să primească la studii copii de ţigani. Răspunsul lor este unul — „nu mai avem locuri”.

– Copiii Dumneavoastră merg la şcoală sau „respectă tradiţiile”?

– Am două fete gemene, care fac facultatea la Bucureşti, lucru mai rar întâlnit printre ţigani. De altfel, eu nu agreez unele „reguli” nescrise ale ţiganilor — bunăoară, măritişul infantil. Nu consider normal când se căsătoresc copii de 9-10 ani. Părerea mea însă contează prea puţin, este important să fie adoptate nişte legi la nivel de ţară.

– Există şi la Dvs. judecata ţigănească?

– Bineînţeles. Dacă crima a fost comisă în cadrul comunităţii noastre, ne adresăm după rezolvare sfatului bătrânilor, fără a sesiza organele de drept ale statului. Dacă însă crima depăşeşte limitele comunităţii, atunci dăm inculpaţii pe mâna organelor de stat.

– Din câte am înţeles, Dvs. aveţi nu doar o funcţie politică, dar sunteţi şi consilierul primarului Olguţa Vasilescu pe problemele ţiganilor.

– Aşa este. Sunt preşedintele organizaţiei locale a Partidei Romilor, iar la primărie ocup funcţia de consilier, ceea ce înseamnă că sunt un fel de pod de legătură dintre primărie şi comunitatea ţigănească.

– Domnule Tiberiade, aveţi posibilitatea să vă adresaţi către rromii din Dealul Ţiganilor de la Soroca…

– Salut ţiganii de la Soroca şi îi rog să trăiască în pace şi linişte cu toată lumea, să-i stimeze pe cei din jur, să meargă înainte cu toată lumea şi să fie mândri că sunt ţigani.

– Mulţumesc pentru interviu.

Autori FOTO: Lucia Bacalu-Jardan, Natalia Trofim

Materialul este realizat în cadrul proiectului „Promovarea drepturilor omului, toleranței și diversității prin mass-media”, implementat de Asociația Presei Independențe (API) cu suportul financiar al Civil Rigts Defenders (Suedia). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția finanțatorului.