Motto:: „Ostilitatea față de mass-media amenință democrațiile“,
Reporteri fără frontiere.
Raportul „Libertatea presei în lume – 2018”
Ediția din 2018 a Clasamentului mondial al libertății presei stabilit de Reporteri fără frontiere (RSF) și publicat la sfârșitul lunii aprilie fixează Republica Moldova pe locul 81 (2017- locul 80) întro grilă de 180 de state monitorizate. În clasament Norvegia ocupă prima poziție, iar Coreea de Nord se situează pe ultima.
Dacă e să analizăm către care dintre poluri are tendința să se apropie mai repede situația din Republica Moldova, am vedea că „înaintarea” spre polul dominat de Coreea de Nord este de câțiva ani sensul ei unic de mișcare. Unic și constant, am putea adăoga: din 2015 (poziția 72), anul „stabilizării” la putere a sistemului Plahotniuc de guvernare sub acoperirea politică a Partidului „Democrat”, starea libertății presei în Republica Moldova a degradat cu 9 poziții.
În 2018 unele țări ca Malta ori Slovacia au retrogradat cu mai mult, scandalos de mult: respectiv cu 18 și 10 poziții. Dar pierderea a fost din cauza unor asasinate oribile comise împotriva unor jurnaliști de investigație. Crimele au ridicat în picioare societățile respective. Protestele au condus la schimbarea guvernelor bănuite de corupție. Ajutate de instituțiile europene, Malta și Slovacia au adoptat măsuri și au declanșat mecanisme de fortificare și consolidare a presei libere, de protejare a jurnaliștilor de investigație.
În Republica Moldova, mărire Domnului, jurnaliștii încă nu sunt omorâți de sistemul marii corupții stabilit la putere în 2015. Nici nu este nevoie, au calculat creierii acestui sistem, deși având justiția subordonată orice asasinat ar putea fi mușamalizat fără probleme. Atentatele ar putea pune însă în pericol „stabilitatea” oligarhiei la guvernare. Alăturate nemulțumirilor acumulate de la furtul miliardului și până la cele generate de creșterea nemiloasă a prețurilor, asasinatele ar putea avea rolul detonatorului unor revolte generale, de genul celei care se întâmplă acum în Armenia. Nici amintirea evenimentului din 7 aprilie 2009 de la Chișinău nu este încă ștearsă definitiv din memoria colectivă.
Plahotniuc și sistemul lui al marii corupții a ales calea hibridă de terminare a fenomenului presei libere și independente în statul pe care l-a capturat sub acoperirea organizației para-politice cu denumirea „Partidul Democrat”. Metodele de anihilare practicate sunt multe și diverse.
Banul provenit din sinecuri/scheme conectate la venele financiare ale statului și adunat în visteria oligarhului este arma cea mai eficace. Cu acest ban ieftin și aflat din belșug în pungă, Plahotniuc cumpără tot ce se clatină în nesiguranță în mediul jurnalistic – instituții de presă cu politici editoriale ușor migratoare, jurnaliști fără pretenții etico-profesionale, analiști-mercenari și mercenari-analiști. Cu banul ieftin, sub acoperirea instituțiilor de presă, Plahotniuc clonează comandouri cu misiuni propagandistice speciale, subdiviziuni de blogheri, trolli, farbicanți de știri false și grupuri specializate în bruiaje de opinii. Cu banul ieftin el racolează scule cu ajutorul cărora administrează și determină politica editorială a instituțiilor media publice.
Atacul raider girat corupțional, autorizat administrativ și protejat jurisdicțional, este metoda predilectă de asasinare a instituțiilor independente. Exemple grăitoare în acest compartiment avem două. Primul este cel istoric, încheiat cu îmbrâncirea Televiziunii Române publice de pe rețeaua a treia națională de difuzare și transmiterea acestei rețele canalului rusesc care acum se numește Prime Tv și este proprietatea lui Plahotniuc. Al doilea este exemplul înstrăinării și capturării postului de radio Vocea Basarabiei, radiou de categorie națională aflat acum în proprietatea sculelor lui Plahotniuc.
Regimul marii corupții coordonat de Plahotniuc nu are nevoie de jurnaliști. El are nevoie de servitori docili. Așa cum este pentru el toată breasla juridico-judecătorească căzută în viciul ticăloșeniei. El nu are nevoie de organizații ale jurnaliștilor care să ridice probleme de etică profesională, de solidaritate a jurnaliștilor. De la etică și solidaritate și până la rezistență împotriva desmățului oligarhic este un singur pas. În acest context, scula lui Plahotniuc, prim-ministrul Pavel Filip, a răspuns cum nu se poate mai firesc Memoriului Uniunii Jurnaliștilor privitor la statutul Casei Presei: el a scos Uniunea Jurnaliștilor din Casa Presei și a alungat-o în stradă. Nici un alt regim nu a reușit o asemenea performanță.
Sistemul pervers al lui Plahotniuc (asta este denumirea corectă) este un cancer pentru presa liberă. Ca și pentru tot ce înseamnă sistem democratic. Așa cum a viciat sistemul juridic și judecătoresc, un alt pilon al statului democratic, reducându-l la anexă instituțională în schemele de delapidare și control a statului, tot așa a transformat Plahotniuc presa, în marea ei majoritate, în generator de produs anti-jurnalistic.
Plahotniuc i-a întrecut în materie de acțiuni anti-presă și pe țarul Putin, și pe dictatorul nord-coreean Kim Jong-un luați împreună. Aceștia procedează mai onest; ei măcar nu privatizează presa, nu cochetează cu democrația și nu se camuflează sub titulatura unui „partid democrat”. Ori, numărul instituțiilor de presă proprietate privată de care dispune Plahotniuc, transformate în centre de propagandă, de manipulare a opiniei publice și de distorsionare a realității întrece orice imaginație. Imperiul lui mediatic nu are obiect de comparație în lumea întreagă, iar Berlusconi de altă dată pare azi un papă-lapte, neavând sub control și justiția.
Anul 2018 este pentru presa din Republica Moldova unul dintre cei mai grei, am putea spune, chiar tragici. Sursele de existență ale presei independente sunt extrem de limitate. Majoritatea acestor surse se află sub controlul strâns al „Partidului Democrat”, aflat de unul singur la guvernare. Liderul lui deține monopolul de proprietate în ansamblul instituțiilor de media și, prin pârghii oculte, însușește aproape în întregime, în folosul propriilor instituții, fondurile rezervate publicității ale statului și cele de piață.
Presiunile economice, administrative, juridice și politice descurajează mesajul critic al presei, intimidează jurnaliștii, determină transformarea lentă, dar sigură, a mass-media din instituții de informare în factori de manipulare agresivă. Statul capturat de sistemul pervers al lui Plahotniuc manifestă o politică ostilă împotriva presei libere și este, ca niciodată în istoria Republicii Moldova, adaptat cu toate instrumentele să o omoare ca esență.
Valeriu Saharneanu
