La întâlnirea de marți, 10 ianuarie, de la Bruxelles, a șefilor NATO și UE, Republica Moldova a fost raportată drept cea mai slabă din cele trei state din est – Ucraina, Republica Moldova și Georgia -în ceea ce privește realizarea sarcinilor puse vara trecută, atunci când i s-a acordat statutul țării candidate pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Secretarul General NATO, Jens Stoltenberg, președintele Consiliului European, Charles Michel, și președintele Comisiei Europene, Ursula von de Leyen, s-au întâlnit la sediul Alianței Nord-Atlantice pentru a semna declarația comună privind noua cooperare între NATO și UE, precizându-se în mod special că ea, întâlnirea, are loc în condițiile în care trei state urmăresc accederea la structurile europene în regim de urgență.
Este știut că NATO și UE colaborează de mai multă vreme în probleme comune. Majoritatea țărilor membre al Uniunii Europene sunt și membre NATO, arătându-se astfel că dezvoltarea economică și socială a democrațiilor din Europa se află sub scutul de securitate al Blocului politic-militar al Alianței. Sediile ambelor organizații se află la Bruxelles. Colaborarea nu a fost fără probleme, fiindcă după încheierea Războiului Rece, în Europa apăruse un curent de opinie că NATO ar trebui să dispară de îndată ce a dispărut Blocul militar de la Varșovia în urma destrămării URSS. Unele țări cu pretenție de hegemon politic și economic european au și redus drastic volumul contribuțiilor lor financiare la bugetul Alianței. Faptul l-a făcut pe fostul președinte al SUA, Donald Trump, să amenințe cu retragerea țării lui din Bloc, iar pe președintele Franței, Emmanuel Macron, să declare în legătură cu aceasta că Alianța ar fi intrat în moarte cerebrală. Bizareriile acestea s-au întâmplat chiar recent, în 2020, cu mai puțin de un an și jumătate înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Războiul a arătat cât de mioapă poate fi inclusiv clasa politică a lumii occidentale, cât de greșite pot fi concluziile unor lideri în evaluarea pericolelor și cât de naive și iresponsabile pot fi acțiunile luate de ei în situații când se cereau puse în funcțiune anumite mecanisme de securitate. A trebuit ca Putin să li se urce cu cizma murdară pe masă și apoi să dea foc continentului european ca instituțiile lui să revină la realitatea dură.
Acum Occidentul (NATO și UE) e în rolul pompierului care încearcă să stingă un foc ieșit de sub control. Abia acum a înțeles că războaiele mici de agresiune ale Rusiei împotriva statelor învecinate pe care Occidentul era de acord, și chiar bucuros, să le lase pacificate de însuși agresorul și tot de el conservate în așa zise conflicte înghețate, nu au fost altceva decât tăciuni adunați grămadă și transformați în jăratecul de la care Kremlinul a aprins războiul cel mare în Ucraina, la 24 februarie 2022. Occidentul a înțeles în sfârșit că tăciunii nu trebuie lăsați pe mâna piromanului și în vara anului trecut, deja în plin pârjol, a întins mâna să le extragă din foc. Ucraina, Republica Moldova au devenit astfel țări candidate pentru aderare, iar Georgia având și ea invitația să se alăture celor două. Toate trei au primit un set de recomandări pe care trebuie să le realizeze pas cu pas pentru a accede în următoarea fază de aderare. Sunt faze muncă asiduă pentru pretendenți, iar evaluările sunt aspre, uneori chiar dure, aidoma examenelor la medicină. Progresul fiecărei țări este notificat conform următoarei scale de evaluare: stadiu incipient; un anumit nivel de pregătire; moderat de bine pregătit; nivel bun de pregătire; și bine pregătit.
Prima evaluare tehnică mai complexă se va face în câteva săptămâni, dar cu prilejul semnării noului acord de cooperare NATO-UE de la 10 ianuarie s-a difuzat un extras al acestuia. În document, Ucraina este evaluată cu un nivel bun de pregătire (deși este în plin război) și Georgia, cu cel de moderat de bine pregătită. Republica Moldova a primit nota cea mai mică, evaluată că se află la un stadiu incipient de pregătire la majoritatea capitolelor și la un anumit nivel de pregătire pentru aproape toate celelalte, ceea ce o face să fie cea mai slab performantă dintre cele trei. Este o notă mult mai apropiată de descalificantul insuficient, decât de un suficient mediocru.
Evident, că toate oalele se sparg acum de capul guvernării Maiei Sandu. Dar atenție, după cum subliniază experții care cunosc mecanismele de evaluare practicate de Uniunea Europeană, nota prezentului raport nu se referă atât la activitatea actualei guvernări, cât la guvernările proaste precedente, cele care au ignorat reformele sau chiar le-au sabotat cu rea intenție. Ceea ce i se reproșează actualei guvernări este că ea nu are suficienți oameni care să poată pune în practică reformele. Am adăuga aici că i-ar lipsi și caracterul mai dur de implementare și promovare a reformelor, că trece prea ușor peste faptul că Republica Moldova a fost un stat capturat și că ieșirea din această stare a necesitat luarea de măsuri extraordinare, pe care guvernarea Maia Sandu le-a ignorat. Poate că nota doi primită marți la obiectul Integrare îi va aminti că măsurile terapeutice nu le pot înlocui pe cele chirurgicale. În orice caz, președintele Maia Sandu a convocat de urgență zilele acestea Comisia responsabilă de integrarea europeană și a pus-o unor sarcini și termeni noi. Laudele s-a terminat; începe munca de salahor a integrării, iar ambiția ei este ca Republica Moldova să îndeplinească într-un an condițiile de pre-aderare la UE. Probabil că legată anume de această ambiție, în spațiul public s-au făcut auzite declarații de un optimism hazardat, precum că integrarea s-ar putea obține în jurul anului 2030. Comisia Europeană este puțin de altă părere atunci când, în raportul ei, așază Republica Moldova acolo unde se află ea în realitate: la depărtarea de ani lumină a unui stadiu incipient și având un anumit nivel de pregătire. Uniunea Europeană ia Republica Moldova de-a întregul. Ea nu uită de ceea ce a fost mai mult rău decât bun în perioadele anterioare de colaborare cu guvernele Republicii Moldova. Prospecția ei istorică face parte din evaluările puse pe actualitate, pe faptul stării reale a condițiilor politice, juridice și de trai grele în care este nevoită să-și ducă viața populația acestui stat.
Iar trecutul nostru trage greu la cântarul istoriei. Trebuie să recunoaștem, că am fi fost în cu totul altă situație, iar anul 2030 ar fi fost cu adevărat unul de încununare a efortului de aderare la UE dacă lăudata poveste de succes a anilor 2010-2012 nu era terfelită de șarlatanii politici ai nenorocitei noastre tranziții. Nota doi la integrare este a lor, a acelor politicieni nenorociți care-și vedeau de interesele lor meschine, tâlhărești, bătându-și joc de toți ceilalți trăitori ai acestui stat, de prezentul și de viitorul lor. În seria de articole scrise la temă în acea vreme îmi amintesc de unul cu un titlu supărat (Nemernicii sau cum a dispărut Republica Moldova de pa radarele UE), dar binemeritat de cei cărora le era adresat:
Numai nemernicii pot transforma o poveste de succes a Europei în cea mai jenantă și mai urâtă satiră a Summitului Parteneriatului Estic de la Riga din 21-22 mai 2015. Numai niște nemernici pot scoate Republica Moldova de pe radarele Uniunii Europene și să o transforme într-un rușinos eșec politic. Numai niște nemernici pot transforma sprijinul de neprețuit al Germaniei pentru Republica Moldova într-o „mare decepție pentru europeni”, pentru care „toată bunăvoința s-a pierdut”, deoarece „Uniunea Europeană a înțeles că a alimentat elite corupte”.
Articolul (supărat) integral îl găsiți aici: https://valeriusaharneanu.com/nemernicii-sau-cum-a-disparut-rm-de-pe-radarele-ue/
Valeriu Saharneanu
12 ianuarie 2023
