Poate fi votul uninominal o panacee?

Chiar mă gândeam zilele trecute că politicienii noștri au cam luat apă în gură şi nu ne mai zgârie auzul cu tot felul de ieşiri neortodoxe şi declaraţii deocheate (dacă nu era Dodon, care continuă să calce prin străchini şi să se “diorgăiască” cu şi fără ocazie, puteam zice că clasa politică de pe malul Bâcului este ca şi inexistentă), dar săptămâna aceasta am avut parte de o inițiativă menită să pună toată lumea pe jar şi să ne facă să uităm de multe probleme cotidiene.

Vorba este că democraţii, prin gura liderului lor Vlad Plahotniuc, au propus schimbarea sistemului electoral în Republica Moldova, şi anume trecerea de la votarea a fel de fel de sigle cu flori, mărţişoare, steluţe şi seceri cu ciocane la votul uninominal. Acest lucru ar urma să se întâmple, dacă inițiativa va fi votată de parlament, deja la alegerile parlamentare ordinare din anul 2018. Altfel, această propunere nu ar trebui să mire pe nimeni, or despre votarea listelor, în care se regăsesc unele şi aceleaşi persoane ani de-a rândul, se vorbeşte de mai multă vreme, dar până acum nimeni nu s-a încumetat să propună ceea despre ce se vorbea prin diferite coridoare.

Indiferent de numele iniţiatorului, trebuie să recunoaştem că un astfel de sistem electoral este bun, dar… într-o ţară normală şi adevărat democratică, dar nu în una unde se fură în numele poporului şi nu într-o ţară care se confruntă cu separatismul şi “găzduieşte” pe teritoriul său trupe străine. De altfel, şi Comisia de la Veneţia a dat un verdict negativ unui astfel de sistem. În aşa caz, poate oare să ne mire faptul că majoritatea covârşitoare a partidelor de la noi a dat deja un “verdict” negativ acestei propuneri? Răspunsul meu ar fi următorul: poate şi trebuie să ne mire, fiindcă aproape toate aceste partide, în perioade diferite, într-o formă sau alta, îşi manifestau interesul (cel puţin!) faţă de votul uninominal. Adică, refuzul lor categoric de astăzi are o mare doză de cinism şi de ipocrizie, cum ar părea la prima vedere. Pe de altă parte, există şi alte motive de ce partidul X sau Y s-ar împotrivi propunerii venite de la PD, şi anume — după „procesele” ce au avut loc în ultima vreme chiar îţi vine greu să crezi că cutare sau cutare persoană va părăsi partidul cutare şi cutare pentru a ferici lumea, dar nu pentru a rămâne sub umbrela aceluiaşi partid, dar sub o altă formă.

Ipocriţi şi făţarnici sunt, probabil, şi acei care cred că „situaţia s-a copt” şi că votul uninominal poate fi o panacee. Pe naiba! Pur şi simplu unii politicieni au luat în serios datele ultimelor sondaje de opinie şi au înţeles că alegerile parlamentare din anul 2018 ar putea deveni un nou (şi poate ultimul!!!) fiasco pentru ei. Anume aceste circumstanţe, dar nu grija de popor (am spus-o şi mai repet o dată — devine foarte enervantă utilizarea acestei expresii, care rar are ceva comun cu realităţile) îi face pe politicieni să caute metode „alternative” de a ne mai mozoli ochii încă câţiva ani şi de a-şi menţine formaţiunile la putere. Nu degeaba şi-au adus aminte aceştia de diaspora, de gospodarii (dar nu baronii!) adevăraţi din sate şi oraşe, de dreptul oamenilor nu doar de a alege, dar şi de a rechema din funcţie aleşii care nu văd mai departe decât nasul intereselor proprii sau de grup, dar au uitat să ne explice cum vor fi transpuse în viaţă aceste „prevederi”.
Apropo, unul din criticii vehemenţi al acestei iniţiative este şi preşedintele Igor Dodon, care deja şi-a expus părerea pe reţelele de socializare. Paradoxală şi iraţională, din punctul de vedere al socialiştilor, cel puţin, mi se pare această atitudine. Or, anume Dodon şi socialiştii trebuie, privind de sus la sondajele de opinie, să bată din palme şi să laude propunerea prietenilor democraţi. Mai cu seamă ar trebui să le dea aripi „chestia” cu diaspora, fiindcă anume ei au cele mai mari rezerve la acest capitol. Să zicem, de ce nu ar fi o „rezervă de lux”, pentru prezidenţialele din 2018, electoratul din stânga Nistrului? Alegerile din 13 noiembrie 2016 au demonstrat că alegătorii de peste râu sunt gata (bineînţeles, nu pe gratis şi nu pentru oricine) să-şi dea votul pentru „prosperarea Republicii Moldova”, iar dacă şi Kremlinul va veni cu o „rugăminte” de a sprijini pe cine trebuie, atunci nu este exclus că parlamentul de la Chişinău să nu vorbească nici în română, dar „srazu” în rusă.

Altfel, opoziţia lui Dodon şi a socialiştilor în materie de alegeri uninominale poate fi doar un simplu joc, o simplă fârnâială din nas, fiindcă persistă impresia că iniţiativa cu pricina nu s-a făcut fără ştirea lor. Acest scenariu se înscrie de minune în tabloul descris de mine în alte Tablete, fiindcă, cum n-o dai, schimbarea sistemului electoral acum poate aduce dividende reale numai democraţilor şi socialiștilor. Unora — pentru că deţin puterea în stat de facto şi altora — că au preşedinţia de jure…

P.S.

Dacă, până la urmă, iniţiativa democraţilor va avea sorţi de izbândă, nu există motive să ne facem griji, deoarece pământul nostru niciodată nu a dus lipsă de oameni gospodari şi competenţi. Adică, în caz de „necesitate”, sunt convins că şi la Soroca, şi în alte părţi se vor găsi candidaţi la un fotoliu în parlament, nu mai răi decât cei pe care îi avem acum.