Sănătate
Paradoxul țării noastre este că peste tot în lume se face voluntariat pentru a ajuta copiii cu dizabilități și părinții acestora. La noi însă părinții copiilor cu dizabilități fac voluntariat pentru a se ajuta pe ei înșiși și pe acei dintre ei care nu-și pot permite ”luxul” să facă voluntariat.
Părinții din orașul Bălți s-au mobilizat și au înființat, în 2019, o Asociație Obștească — Autism Hope Bălți, cu scopul de a susține și a oferi sprijin copiilor cu TSA (tulburare din spectrul autist) și familiilor acestora. Marina Vicol este una din mămicile-voluntare, responsabilă de Atelierul de Creație și terapia ocupațională de la Asociație. ”Băiețelul meu, Nichita, a fost diagnosticat oficial cu autism la vârsta de 3 ani, deși primele semne puteau fi observate mult mai devreme. Eu înțelegeam că ceva nu este în regulă el. De la vârsta de 1,5 anișori am tot mers pe la neurologi cu problema că dormea foarte rău, mergea în vârful degetelor și era foarte agitat, dar un diagnostic cert nu-mi spuneau. Pe la vârsta de 3 ani, văzând că tot nu mai vorbește și îi apare un comportament ciudat, am căutam pe internet cauze… și am dat întâmplător de ”Autism”, am citit și mi-am regăsit copilul după toate criteriile. Desigur, am avut un șoc. Am căutam un specialist să-mi confirme sau să-mi infirme temerile și am găsit Centrul „CIP Voinicel”, unde a fost diagnosticat cu autism”, ne povestește Marina.
Pe atunci locuiau într-un sat din nord și nu prea aveau mare alegere. O dată la trei luni mergeau la Chișinău la Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii (CRRC) și aceasta era singura terapie. După care Marina încerca să repete acasă ceea ce a văzut la specialiști, privea multe video cu terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată) și câte puțin încerca să lucreze cu Nichita. Însă rezultate nu prea erau, iar la grădinița din sat nu se descurcau deloc cu el. Au decis să meargă la Centrul de Reabilitare pentru copii din mun. Bălți, care era mai aproape, unde au și rămas, apoi treptat a fost integrat la o grădiniță de masă din Bălți. ”Astăzi Nichita merge în clasa a II-a la o școală generală, frecventează bazinul, unde îi place foarte mult, este pasionat de fotografii, adoră pisicile și de aceea am decis să-i luăm un ”prieten” cu care se împacă foarte bine. Mi se umple inima de bucurie ori de câte ori îi reușește ceva. Datorita lui Nichita am învățat să mă bucur de cele mai banale lucruri”, ne vorbește în continuare Marina.
Marina este una din multele mămici care au renunțat la locul anterior de trai, la profesia anterior deținută, ca să urmeze calea copilului ei. Are studii de designer și pasiunea ei de a confecționa și crea lucruri frumoase s-a regăsit în Atelierul de creație de la Autism Hope. Iarna aceasta Marina a absolvit și cursul ”Tehnici moderne de intervenție în autism și alte dizabilități asociate”, prestat de AO SOS Autism, pentru ca să-i fie mai ușor să înțeleagă nu doar copilul propriu, ci și alți beneficiari ai centrului Autism Hope… ”A.O. „Autism Hope” este deja parte din viața noastră. Avem mari speranțe că pe viitor ne va fi mai ușor și vom putea crea condițiile necesare pentru copiii noștri”, ne relatează Marina.
Psihologul-logoped Coșneanu Doina, care activează în cadrul unei alte organizații fondată de părinții copiilor cu autism — AO SOS Autism este de părere că: ”Referitor la părinţii copiilor cu autism: este minunat când vezi părinţi care se interesează de modul cum copilul său gândeşte, înţelege, percepe. Încearcă să afle de ce copiii lor au unele comportamente, de ce sunt diferiţi şi cum pot ei ca părinţi să discute sau să se comporte pentru ca copilul să-i înţeleagă. Dar cum este posibil acest lucru? Mergând la instruiri, activând în calitate de specialişti sau voluntari în centre pentru copiii cu autism. În aceste centre părinţii au posibilitatea să înveţe totul despre copiii săi. Tot aici ei găsesc sprijin psihologic atunci când au nevoie. Interacţionează cu alţi părinţi, îşi descarcă supărările şi se încarcă cu noi energii. Este binevenită interacţiunea între specialişti din domeniu şi părinţii copiilor cu autism. În acest caz rezultatele copiilor sunt mai rapide şi mai frumoase. De aceea consider că este foarte important ca părinţii copiilor cu autism să se implice în centre pentru copii cu autism. Dar în acelaşi timp să nu facă acest lucru cu de-a sila, să o facă cu tot sufletul, din plăcere. Atunci când noi facem ceea ce dorim, când ne ascultăm sufletul, totul se rezolvă de la sine. Deci, dacă părinţii care se implică în aceste centre o fac cu plăcere, atunci şi copiii lor evoluează într-un ritm rapid.”
De curând, Marina și Nichita au participat la proiectul ”Sunt un Super-Erou!”, implementat de A.O. „Autism Hope”, unde au făcut poze. Din primele clipe a rămas plăcut uimită de felul cum s-a comportat băiatul. Nichita s-a arătat a fi destul de profesionist în a poza în fața camerelor, cu lumini și oameni străini în jur. Marina speră că au găsit un talent pe care ulterior îl vor putea dezvolta într-o meserie.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Ajutor pentru copiii cu autism (TSA) și boli genetice rare din Moldova” finanțat de Agenția Cehă de Dezvoltare și Cooperare și implementat de Adra Republica Cehă și ADRA Moldova în parteneriat cu AO SOS Autism.
Autor: Olga GUZUN, directoarea Centrului Social „SOS Autism”
