Octombrie este recunoscut la nivel interstatal ca “Luna Internaţională a Bibliotecilor Şcolare”. Iar pentru ca în bibliotecă să persiste o atmosferă plăcută, nu este nevoie doar de cărţi bune, dar şi de bibliotecari care să depună suflet în ceea ce fac. Cea mai tânără bibliotecară şcolară din raionul Soroca este Olga Oreşina de la Liceul “Constantin Stere”. Are doar doi ani de când activează aici, dar este fericită, fiindcă şi-a găsit vocaţia.
Olga este o fire ruşinoasă, iar cărţile au ajutat-o să se descurce în viaţă. Când a făcut cunoştinţă cu alt amic — computerul, nu a abandonat cărţile, dar a încercat să le combine cu noile tehnologii. A învăţat 9 clase la Liceul “Constantin Stere”, după care şi-a aprofundat cunoştinţele în lucrul cu calculatorul la Şcoala Profesională din Soroca, unde a învăţat de operator-contabil, ca mai apoi să studieze la Colegiul de Arte “Nicolae Botgros” biblioteconomia şi asistenţa informaţională.
În 2015 s-a angajat ca bibliotecar la prima instituţie de învăţământ pe care a absolvit-o. “Foarte mult mă bucur pentru că am putut să lucrez la Liceul “Constantin Stere”, eu am revenit la cuibul natal ca o păsărică. Biblioteca este a doua casă a mea, fiindcă o jumătate de zi o petrec aici. Colectivul m-a ajutat să mă integrez, chiar şi o vorbă bună a contat foarte mult pentru mine, mai ales că la început multe nu le cunoşteam şi îmi era greu. Acum mă descurc mult mai bine, inclusiv şi datorită colegei mele Galina Mazniuc”, zice Olga. Apropo, anume doamna Mazniuc ne-a vorbit anterior despre mai tânăra ei colegă şi ne-a recomandat să realizăm acest articol.
Fire modestă şi timidă, domnişoara bibliotecară se simte ca peştele în apă printre rafturile cu cărţi. Ea obişnuia să se regăsească printre ele de când era elevă şi nici nu bănuia că va fi bibliotecară. Încă din copilărie îi plăcea să citească versurile lui Mihai Eminescu şi romanele lui Mihail Sadoveanu, dar şi “Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă. A îndrăgit şi poeziile lui Grigore Vieru şi ale lui Dumitru Matcovschi. Au îndrumat-o să iubească lectura părinţii, Raisa şi Iurie, dar şi prima învăţătoare Angela Chiriac. Ba scria cândva şi poezioare, mai ales despre natură, iar ploile, vântul şi apa îi erau muza. Se retrăgea adesea sfioasă cu cărţulia în mână spunându-şi “cartea va salva neamul şi mă va salva şi pe mine”.
Prietenele îi spuneau că prea mult citeşte şi că astfel nu va ajunge departe, dar ea era sigură că anume cărţile o vor călăuzi pe drumul vieţii.
Vasile Baş, directorul liceului “Constantin Stere”: “Olga este o tânără specialistă care a absolvit specialitatea Biblioteconomie. Este o bibliotecară foarte bravo şi activă, se implică în toate activităţile care sunt, ba chiar şi în activităţile extraşcolare. Contribuie mult în organizarea şi desfăşurarea evenimentelor şi ajută elevii, diriginţii şi profesorii. Vreau să menţionez că este o bibliotecară de perspectivă, am crezut şi cred în ea, fiindcă este un exemplu pentru toţi bibliotecarii”.
O afecţiune congenitală i-a umbrit copilăria, cu toate acestea a mers înainte. Unii nu o priveau cu ochi buni, fiindcă era diferită, dar Olga era de fapt DEOSEBITĂ. Pentru mulţi din jurul ei sănătatea era un lucru firesc, dar pentru ea a fost şi rămâne un lux pentru care a luptat. “Vreau să uit de greutăţile şi intervenţiile chirurgicale prin care am trecut. Părinţii au fost cei care m-au ajutat în toate, fără ei aveam să las mâinile în jos, dar aşa am luptat. Mulţi nu au crezut în mine, ţinând cont de starea de sănătate pe care o aveam, dar am rezistat prin multe eforturi şi am ajuns unde mi-am dorit. Nici unii colegi nu credeau în mine, dar eu am crezut. Neîncrederea unora m-a mobilizat şi mi-a dat puterea şi tăria de a trece prin toate greutăţile. Motto-ul meu a fost şi este “Per aspera ad astra” (prin greutăţi spre stele — n.a.)”.
Nu se gândea de mică ce profesie ar dori să aibă, cum o făceau unii din semenii ei, dar intuia că va fi ceva legat de cărţi. “Cartea este bucuria vieţii mele, ea este hrana mea spirituală, iar biblioteca este oaza unde mă simt bine. Aici deservesc copiii claselor primare şi mă ocup cu împrumutul la domiciliu a cărţilor şi ziarelor”.
Galina Mazniuc, bibliotecară: “Olga s-a acomodat foarte repede, este o bibliotecară foarte competentă, cunoaşte multă teorie şi aici acumulează şi practica. Ne ocupăm de expoziţiile din sala de lectură a bibliotecii şcolare pentru orice sărbătoare sau zi de naştere jubiliară a personalităţilor marcante. Eu lucrez mai mult cu documentele, iar Olga face ce este necesar la computer. Este un discipol foarte bun”.
Se împacă bine şi cu computerul, pe care l-a îndrăgit, dar nu crede că acesta o să înlocuiască vreodată cărţile.Aşa că-l foloseşte tot la promovarea cărţilor clasice şi a lecturii. “Pe reţelele de socializare promovăm activitatea bibliotecii, cum ar fi pe pagina de Facebook a liceului, dar şi pe pagina mea personală. La aceste postări avem multe like-uri şi comentarii pozitive”.
Îi place când are în jurul său persoane cu care se poate împrieteni, care o înţeleg şi o susţin. Este responsabilă şi amabilă, nu-i place să se enerveze sau să strige la cineva, iar când apar conflicte le rezolvă cu calm. Ţine legătura cu colegii de şcoală care au mai rămas în oraş, dar cei mai apropiaţi prieteni îi sunt părinţii. Îi place să asculte muzică bună, mai ales cea liniştită şi, ca orice domnişoară, este preocupată de cum arată. “Am grijă de siluetă, nu prea mănânc bomboane, căci îngraşă. În anturajul în care lucrez trebuie să arăţi bine”. Este pasionată de călătorii şi merge de obicei vara la rudele din partea tatălui din preajma Iampolului şi pe la mănăstiri. “Am fost la Mănăstirea Rudi şi la Mănăstirea Cosăuţi, acolo sunt locaşuri sfinte unde găsesc putere pentru tot ceea ce fac”.
Olga Oreşina: “Uneori pot fi neauzită sau nu sunt apreciată, dar eu mă strădui să le demonstrez celor care nu cred în mine că voi reuşi, chiar şi dacă nu voi dormi o noapte sau două. Nu consider că statul pe scaun şi privitul în pod aduce ceva. Trebuie mereu să fii în acţiune, ca să demonstrezi de ce eşti capabil. Trebuie să munceşti ca să obţii ceva în viaţa aceasta. Poate nu sunt încrezută în forţele proprii, uneori cred că este greu de rezolvat sau de făcut ceva, dar până la urmă mă consolez şi zic: totul va fi bine şi frumos. Şi într-adevăr aşa este. Este bine să fii încrezută în forţele proprii, căci doar atunci poţi să ajungi cineva”.
Îi place să-şi trăiască viaţa, pe care o consideră una frumoasă. Mai ales când are motive să fie fericită. “Fericirea pentru mine este atunci când ştiu că toţi din familie şi prietenii mei sunt sănătoşi. Sănătatea este cea mai importantă în viaţa noastră. Dacă nu ai sănătate, nu ai nimic. De-ai avea şi 100 de maşini sau nu ştiu câţi bani, dacă eşti bolnav banii şi maşinile nu te pot ajuta. Este bine să preţuim fiecare zi din viaţa noastră. Indiferent că afară plouă sau ninge, când te-ai trezit mulţumeşte-I Domnului că eşti în viaţă şi poţi să respiri şi să zâmbeşti”.
Activă şi mereu dornică să cunoască tot mai multe, Olga avansează pas cu pas în misiunea ei importantă de călăuză a cititorilor.
Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Abilitare prin comunicare”, dezvoltat de AO „Centrul Media pentru Tineri” și AO „Reprezentanța IM Swedish Development Partner”. IM Swedish Development Partner și donatorii săi inițiali nu împărtășesc în mod obligatoriu opiniile exprimate de organizația parteneră și doar autorul este responsabil de conținut.
