Campania electorală ordinară a devenit deja istorie, dar va trebui să treacă ceva timp până când viața va reveni în albia normală. Acei care și-au văzut visul împlinit, dar și acei care au rămas dezamăgiți vor trece peste perioada de euforie sau depresie, fiindcă așa e viața. Ferice doar de acei care trăiesc în lumea lor, nu-i interesează nimeni și nimic și totul le este „do lampociki”. De altfel, ziceam câteva săptămâni în urmă că alegerile nu sunt sfârșitul lumii și că după 20 octombrie (3 noiembrie) va veni și ziua de luni când va trebui să ne privim unii pe alții în ochi și să… mergem împreună mai departe. Putem face acest lucru fără să ne fie rușine și fără să avem mustrări de conștiință? Răspunsul la această întrebare rămâne la discreția fiecăruia dintre noi. În ce mă privește personal, dar și ziarul în general, nu văd motive de a ne pune cenușă pe creștet, fiindcă am spus doar lucrurilor pe nume, nu am reglat conturi, nu am trișat și nu am făcut abuz de ceea ce se numește (deseori cu iz de ironie și sarcasm) a patra putere în stat. Și dacă cineva s-a supărat pe noi, este în exclusivitate treaba lui, or trebuie să fii dolar sau euro (darămite 600.000 de euro!, (ne)prietenii știu de ce) ca să placi la toți. Și punctum!…
După această mică, dar obligatorie prefață vreau să mă dau cu părerea despre rezultatele alegerilor locale generale și să recunosc că marea mea dezamăgire a fost pierderea Chișinăului și transmiterea capitalei în mâinile forțelor pro-rusești. Până în ultimul moment am crezut că acest (aproape) ultim bastion al europenismului și românismului va rezista în fața forțelor revanșarde, dar dezbinarea forțelor de dreapta a fost atât de mare, încât nici suburbiile nu au putut salva situația. De altfel, acum multă lume este gata să arunce cu pietre în Andrei Năstase, dar are și acest om limitele sale. Plus oboseala care se citea pe chipul lui. Plus retorica lui teoreticizată până la refuz, în comparație cu pragmatismul lui Ceban. Plus puterea financiară fără limite a candidatului socialist. Plus nedorința de a participa la unele dezbateri electorale televizate foarte importante… Toate acestea, în coroborare cu alianța mai mult decât stranie și idioată cu socialiștii au făcut ca Năstase să obțină cu vreo 17.000 de voturi mai puțin decât la alegerile din anul trecut. Până la urmă, aici s-a făcut diferența. Ba mai mult, tare mă tem că victoria lui Ceban va însemna și reconfigurarea majorității parlamentare, alegerile parlamentare anticipate nu vor mai fi la ordinea zilei, iar RM încet, dar sigur, va intra în febra alegerilor prezidențiale.
În ceea ce privește alegerile primarilor în raionul Soroca, nu pot afirma că s-au înregistrat mari surprize. Poate, cu excepția primăriilor Vasilcău, Racovăț, Bulboci, Holoșnița, Tătărăuca Veche sau Bădiceni, unde au venit în funcție oameni noi. Bineînțeles, capul de afiș a fost alegerea primarului de Soroca, chiar dacă după primul tur rezultatul final nu era greu de intuit. În opinia mea, dacă în locul candidatului independent Victor Său în marea finală aveam candidatul PLDM, PAS sau PDM rezultatul ar fi fost cu totul altul. Nu am nimic personal cu ex-primarul de Soroca, dar din sport, de pe scenă și din politică trebuie să pleci la timp, pentru ca să rămâi în memoria oamenilor ca un învingător. Forțarea notei în astfel de situații și etalarea propriilor ambiții și orgolii, în detrimentul interesului public și bunului-simț au un singur deznodământ — înfrângerea. Dacă aș fi fost eu în această situație, știind deja că voi avea un consiliu ostil și dușmănos, lăsam locul altuia, fără nici o frustrare sau rușine. Numai în așa caz înfrângerea putea fi transformată într-o victorie de răsunet.
Despre Soroca avea să vorbească de bine toată lumea. De altfel, dacă domnul Său a câștigat primul său mandat de primar nu că l-ar fi meritat prea tare, dar pentru că lumea a votat atunci împotriva comunismului și dacă al doilea mandat și l-a adjudecat în confruntarea cu o persoană care făcea primii pași în politică, de data aceasta chiar el a fost victima înțelepciunii populare despre ulciorul care nu merge de multe ori la apă.
Și încă ceva. Odată cu schimbarea puterii nu se va schimba în nici un fel atitudinea ziarului față de noii veniți. Și în continuare vom fi deschiși colaborării cu toată lumea, indiferent de apartenențe, vom spune lucrurilor pe nume, vom lăuda când va fi vorba de lucruri frumoase și vom critica atunci când va fi vorba de lucruri urâte. Nu vom cânta cuiva osanale nemeritate și nu vom bâcsi paginile ziarului cu portretele „potențialilor finanțatori”. Slavă Domnului, există alții care au ocupat acest segment și o fac de minune și care abia așteaptă să se bage sub pielea noilor autorități… Dacă nu s-au băgat deja.
P.S. Apropo, dacă veni vorba de vânzare-cumpărare, vreau să reafirm un lucru pe care nu l-am ascuns niciodată — „Observatorul de Nord”, ca persoană juridică și ca orice pe această lume (cu excepția conștiinței, în unele cazuri), a fost, este și va fi de vânzare (pe bune!). Așa că, cine are bani și dorință — „milosti prosim”! Prețul vociferat de curând de un fost potențial (!!!) cumpărător este muuuuuuult negociabil (pe bune!).
