Pentru a face lumină în istoria târgului Soroca, arheologii Ion Tentiuc, Sergiu Mustață și Ion Ursu, însoțiți de studenți de la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă”, desfășoară noi cercetări arheologice în municipiu. Acestea nu se limitează doar la săpăturile din preajma cetății, ci și la cercetarea hrubelor din Soroca subterană. Lucrările au loc în cadrul proiectului „Istorii ascunse ale Republicii Moldova. Subteranele urbane și folosirea lor în perioada sovietică”, realizat de Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova în Chișinău și Soroca cu suportul financiar al Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova.
Istoricii și-au propus să cerceteze arhitectura și funcționalitatea acestor rețele subterane, inclusiv prin căutarea în arhive a tuturor informațiilor despre aceste construcții subterane. Printre altele, istoricii sunt încă preocupați de datarea mai exactă a Cetății Soroca. “Dintre ipotezele noastre noi cunoaștem exact că în 1499 este menționată Cetatea Soroca, dar ea este mult anterioară, afirmă profesorul Ion Tentiuc. Monedele pe care le-am găsit ne confirmă existența ei la sfârșitul secolului XV. Acum suntem în așteptarea descoperirii unor vestigii care să ne permită o încadrare mai îngustă. În timpul săpăturilor anterioare noi am găsit o placă decorativă, cu stema istorică a Țării Moldovei, care are o datare pe la 1472-1479, care ne vorbește de faptul că cetatea exista deja în acea perioadă. O astfel de cahlă sau placă decorativă cu stema Moldovei nu și-o putea permite atunci oricine, era un simbol al stabilității, al domniei. Posibil, acolo exista o casă sau edificiul pârcălabului, cel care reprezenta domnia în teritoriu. Tot la Soroca s-au descoperit circa 80 de ghiulele din piatră, un coleg de al nostru de la Cluj, Adrian Andrei Rusu, a făcut o statistică a ghiulelelor descoperite în spațiul românesc și s-a dovedit că cele mai multe s-au descoperit la Soroca. Ne dăm seama cât de atacată și încercată a fost această cetate, care, spre norocul nostru, s-a păstrat până astăzi. Dintre descoperirile care ne-au bucurat foarte mult de această dată este o iconiță de bronz cu Sfântul Nicolae, care ține în mână Biblia, bănuim că este de la începutul secolului XVI sau sfârșitul secolului XV. A fost găsită în umplutura șanțului când a fost ridicată cetatea de piatră”. Până acum câteva decenii, istoria oficială a cetății Soroca lega construcția ei de domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. După cercetările arheologice de la Soroca, au apărut tot mai multe dovezi că ea este mai veche.
“Dintre descoperirile care ne-au bucurat foarte mult de această dată este o iconiță de bronz cu Sfântul Nicolae”
“În perioada sovietică, se considera că Cetatea a fost construită de Petru Rareș, undeva foarte târziu, la mijlocul secolului al XVI-lea, continuă Ion Tentiuc. Dar s-a dovedit că este mult mai veche, mult mai timpurie și avea o importanță deosebită la acest vad peste Nistru, care era un punct nodal pentru comerțul internațional și zona pe unde pătrundeau diferite grupuri de devastatori. Inițial, era o cetate de pământ și lemn, apoi s-a văzut că cetățile de pământ și lemn nu sunt suficiente pentru forța crescândă a presiunii din câmpia sălbatică, cum era numit spațiul de la răsărit de Nistru. Și a fost construită această cetate. Anul acesta am descoperit una dintre aceste fortificații, un șanț care ne permite să conturăm configurația cetății de pământ, și se pare ipoteza noastră se adeverește că era o cetate de formă circulară, ce repeta forma cetății de piatră pe care o vedem astăzi”.
„În Soroca avem atât beciuri de provizii ale comercianților evrei, cât și beciuri personale ale caselor și conacelor, sisteme de fântâni și havuzuri, depozite industriale ș.a.”
În paralel, sunt cercetate și beciurile vechi și mari din oraș, multe dintre care sunt folosite și în prezent de soroceni. “Proiectul prevede cercetarea spațiului subteran al Chișinăului și, respectiv, al Sorocii, cel din urmă fiind unicul oraș vechi, reședință de ținut care s-a păstrat pe vatra sa veche, consideră Ion Ursu. Proiectul prevede repertorierea, cartografierea și înregistrarea spațiilor subterane (beciuri, hrube, tuneluri, sisteme de apeduct s.a.) ale orașului, care au fost construite în perioada medievală și modernă și care au fost utilizate în perioada sovietică. În Soroca avem atât beciuri de provizii ale comercianților evrei, cât și beciuri personale ale caselor și conacelor, sisteme de fântâni și havuzuri, depozite industriale ș.a. Urmează toate acestea să fie incluse într-un registru, plasate pe-o hartă, înregistrate și promovate în scopul de a fi valorificate.”
“Soroca, bineînțeles, are și partea originalității sale, dar se încadrează în contextul acelor realități ale secolelor medievale”
Soroca nu a fost aleasă pur și simplu pentru acest proiect, ci fiindcă era un târg renumit pe timpuri, iar localnicii construiau nu doar în sus, ci și în subteran pivnițe, hrube sau ghețării. Unele dintre ele s-au păstrat până astăzi. “Fiecare oraș își are propria identitate, atunci când vorbim de arhitectura vizibilă, ea se aruncă în ochii oamenilor, ei o văd, o deosebesc și o caracterizează, ne zice istoricul Sergiu Mustață. Dar oricare localitate umană a avut și partea ascunsă, partea mai puțin vizibilă, fiind vorba de construcțiile subterane. Fie că ele sunt gropi de provizii, gropi menajere, sau alte construcții care cumva au fost parte a arhitecturii civile, militare sau religioase, au fost parte a cotidianului uman. Soroca se deosebește de celelalte orașe din Republica Moldova nu numai prin Cetatea pe care o are pe malul Nistrului, dar, așa cum spunea guvernatorul rus Rusov, era unul dintre cele mai frumoase orașe în secolul XIX. Târgul Soroca, urbea aceasta concentrată în jurul cetății, avea o arhitectură specială, o infrastructură cu casele oamenilor, dar și acele subsoluri și rețele subterane, care erau parte a activităților umane. Fie că este vorba de produsele agricole sau peștele pe care-l pescuiau în Nistru, știm bine că erau și ghețării, erau construcții subterane într-un nivel sau două”. Una dintre legendele pe care le auzeam de mic este că prin Soroca poți trece dintr-un capăt în altul al orașului prin galeriile subterane. Prin cercetări istoricii ar putea combate sau vor confirma aceste mituri urbane. “Pe alocuri, aceste mituri trebuie dizolvate sau confirmate cu date istorice, care să spună că aceasta a fost parte a realității și multe alte lucruri care țin de aceste construcții subterane consideră Sergiu Musteață. Tipologia lor este diversă, fie că ele sunt sub casele oamenilor, fie că sunt în conexiune cu alte construcții din gospodăria umană. Anul acesta la Soroca studiem hrubele și construcțiile subterane, care sunt accesibile, vizibile sau am trasat o secțiune în parcul cetății și vom încerca să cercetăm o hrubă, urmele căreia au fost descoperite acum câțiva ani în urmă, la colțul din parcul cetății. Atunci s-a găsit un colț al acelei presupuse pivnițe, s-a uitat lumea straniu, dar s-a astupat. Acum noi vrem să intrăm în această pivniță, din fața ei, și eu sper că în cel mai scurt timp vom putea spune mai multe despre ce a fost și cum a fost. Noi am inițiat un catalog al construcțiilor subterane, care ar putea fi un registru al municipiului Soroca, unde administrația publică locală să știe ce are în administrație, atât cetățeanul, locuitorul Sorocii, cât și patrimoniul pe care-l deține. Credem că este o chestiune foarte importantă modul în care au fost la vremea sa construite și folosite și cum de-a lungul timpului ele au fost reutilizate și reamenajate. Soroca, bineînțeles, are și partea originalității sale, dar se încadrează în contextul acelor realități ale secolelor medievale, vorbim de secolele XV-XVI-XVII, dar și epocii moderne, dacă discutăm ce s-a întâmplat în contextul secolelor XVIII-XIX, când orașul a crescut mai impresionant”.
Deocamdată istoricii au vizitat vreo 20 de astfel de beciuri, dar dacă sorocenii cunosc mai multe despre acestea sau știu unde se află unele hrube și galerii mai puțin cunoscute, se pot apropia în parcul din preajma cetății pentru a le oferi mai multe informații cercetătorilor.
- Ion Tentiuc, istoric: Anul 1499 este prima dată când a fost menționată Cetatea Soroca, dar, desigur, nu este data de început a ei, ea este mult mai veche. Acest lucru l-au demonstrat și săpăturile arheologice, și anume că pe locul cetății de piatră pe care o vedem noi azi, a existat un sistem de fortificații foarte important, alcătuit din șanț, val și palisadă. Până astăzi am găsit două asemenea sisteme fortificate. În 2019, suntem în cel de-al șaselea sezon de săpături arheologice, au fost cercetate în diferite puncte ale acestui loc câteva sisteme de fortificații, cu descoperiri foarte importante, s-a mai luminat din istoria Cetății Soroca.
- Sergiu Mustață, istoric: Prin ceea ce vrem noi să facem prin acest pilot pe care l-am lansat anul trecut la Chișinău cu o extensiune în Soroca ne dorim nu doar să testăm, dar să arătăm lumii că există o parte ascunsă a trecutului nostru, care trebuie cercetată. Deocamdată despre existența unei galerii care leagă orașul dintr-un capăt în altul credem că este doar o legendă, cu siguranță, unele construcții subterane erau în rețea. Dar noi nu putem spune că acele rețele erau atât de dezvoltate ca să poți naviga subteran dintr-un capăt în altul a târgului, sau după cum se mai zvonește aici că era o construcție subterană din cetate pe sub Nistru.
- Ion Ursu, istoric: “Proiectul prevede cercetarea spațiului subteran al Chișinăului și, respectiv, al Sorocii, cel din urmă fiind unicul oraș vechi, reședință de ținut care s-a păstrat pe vatra sa veche. Proiectul prevede repertorierea, cartografierea și înregistrarea spațiilor subterane (beciuri, hrube, tuneluri, sisteme de apeduct s.a.) ale orașului, care au fost construite în perioada medievală și modernă și care au fost utilizate în perioada sovietică. În Soroca avem atât beciuri de provizii ale comercianților evrei, cât și beciuri personale ale caselor și conacelor, sisteme de fântâni și havuzuri, depozite industriale s.a. Urmează toate acestea să fie incluse într-un registru, plasate pe-o hartă, înregistrate și promovate în scopul de a fi valorificate.”
