În orașul Neft Daşları din Azerbaidjan există singurul oraș construit în întregime pe platforme petroliere în mijlocul Mării Caspice, la 55 km de țărm. Orașul construit din 1949 are o populație permanentă de 2.000 de lucrători, străzi, hoteluri, școli, parcuri și chiar o pădure artificială plantată în containere cu sol adus de pe continent.
În mijlocul Mării Caspice, la o distanță de aproximativ 55 de kilometri de țărmul Azerbaidjanului, se află un loc unic în lume: Neft Daşları (tradus „Stâncile Petrolului”), un oraș construit în totalitate pe platforme petroliere. Este considerat singurul oraș industrial plutitor de acest tip din lume, un adevărat labirint urban ridicat pe piloni de oțel și structuri metalice, construit direct deasupra apelor, ca un simbol impresionant al erei industriale sovietice.
O rașul a fost fondat în 1949, imediat după descoperirea unui important zăcământ de petrol submarin. Într-o perioadă în care tehnologia offshore era abia la început, sovieticii au început construcția unei rețele complexe de platforme interconectate prin drumuri metalice suspendate, care ajungeau să se întindă la un moment dat pe peste 300 de kilometri de pasarele. Neft Daşları nu a fost doar o exploatare petrolieră, ci a fost gândit de la început ca un oraș funcțional, capabil să găzduiască permanent sute, chiar mii de muncitori.
În perioada sa de glorie, orașul avea o populație permanentă de aproximativ 2.000 de persoane, formată în mare parte din muncitori și specialiști în extracția petrolului. Pentru a crea condiții cât mai apropiate de viața pe uscat, autoritățile sovietice au construit în mijlocul mării străzi asfaltate, hoteluri, săli de cinema, cantine, școli, terenuri de sport, magazine, și chiar o mică pădure artificială. Aceasta din urmă a fost plantată în containere speciale umplute cu pământ adus de pe continent, oferind locuitorilor o oază verde în mijlocul infinitului albastru.
Viața în Neft Daşları era guvernată de reguli stricte, dar orașul funcționa ca o comunitate închisă, cu o rutină clară: muncă în ture, activități culturale, întreținerea facilităților și extragerea neîncetată a „aurului negru” din adâncurile mării. Totul era adus de pe uscat — de la alimente și apă potabilă până la combustibil și echipamente — iar transportul era asigurat de vase speciale.
De-a lungul decadelor, o mare parte din infrastructura inițială s-a degradat, iar astăzi multe dintre pasarelele metalice sunt abandonate sau prăbușite. Cu toate acestea, Neft Daşları continuă să funcționeze ca o platformă de extracție activă, iar o parte a orașului este încă locuită de câteva sute de angajați care lucrează în ture. Orașul a fost adesea comparat cu un decor de film SF sau cu o „versiune sovietică a Veneției industriale”.
Neft Daşları nu este doar o realizare inginerească remarcabilă, ci și un simbol al ambiției umane de a modela mediul înconjurător, chiar și în cele mai ostile condiții. Este un loc în care natura și industria se întâlnesc în mod spectaculos, o relicvă vie a unei epoci în care visurile tehnologice depășeau limitele realității.
SURSA: Inefabil, Facebook
