De-a lungul secolelor, morile de măcinat cereale care funcționau cu ajutorul aburilor, al apelor curgătoare, sau de la puterea vântului și tracțiunea animală, erau răspândite pe întreg teritoriul județului Soroca (interbelic). Odată cu trecerea timpului și dezvoltarea procesului tehnologic, acestea au fost înlocuite treptat cu morile moderne, pe bază de energie electrică. Istoria nu a păstrat din păcate date și informații bazate pe material documentar din fondurile de arhivă, despre numărul exact al construcțiilor de acest gen, la acea vreme. Regretabil, pentru ca, de-a lungul anilor morile au dispărut în totalitate, despre care mai amintesc azi doar clădirile incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova, ocrotite de stat, patru din aceste clădiri – simbol, se găsesc pe teritoriul raionului Florești.
FOTO: Moara din Bobulești
FOTO: Moara din Gura Căinarului
În acest teritoriu, cu secole în urma, aproape în toate localitățile rurale au funcționat, instalații tradiționale pentru măcinat cereale, care au dat dovada ingeniozități mari în rândul țăranilor. Inițial, industria morăritului a evaluat de la mici râșnițe de mână, fiecare alcătuită din doua pietre. Ce-a de dedesubt, puțin adâncită și ușor ridicată, iar a doua piatră de deasupra, mai mică de dimensiune, cu ajutorul mânii era mișcată înainte și înapoi pe piatra concavă, zdrobind boabele de grâu sau de porumb, obținând-se astfel făina necesară pentru copt pâine și cea pentru mămăligă. Beneficiind de potențialul eolian enorm, sătenii au început să ridice pe dealurile din împrejurimile localităților și primele mori acționate cu puterea vântului. În Dicționarul Geografic al Basarabiei, din anul 1904, se menționează despre două astfel de construcții existente în satul Cernița, precum despre alte 6, în satul Ștefănești. Într-un alt document de arhivă, se menționează și despre existența unei mori de măcinat cereale cu motor pe baza de aburi, în satul Căprești, și o altă moară cu aburi, în satul Cuhurești de Sus, construită pe moșia sa, de către nobilul Vasile Bogdan. În anul 1989 moara, a fost privatizată de familia Volentir. Capacitatea de lucru a morii pe aburi era mică, dar suficientă pentru a asigura necesitățile comunității. Moara funcționează până în prezent, doar că pe curent electric, fiind și cea mai veche din Regiunea de Nord, inclusă în patrimoniul industrial de epocă, ocrotit de stat. Pe cursul râurilor din regiune, băștinașii au ridicat și mori de apă. Afacerile în acest domeniu erau considerate la acea vreme, dintre cele mai prospere, mai econome și de notorietate. Cu timpul, odată cu apariția curentului electric și a reconvertirii economice, morile de apă ca și cele cu aburi, au început să dispară treptat, ducând cu ele și o parte importantă din istoria patrimoniului industrial local de epocă. Chiar și așa, în raion, s-au mai păstrat câteva mori de apă de pe vremuri. Pe cursul apelor răului Răut în satele Bobulești și Gura Căinarului, iar în satul Putinești (foto principală), pe cursul râului Căinari. Deși sunt unice prin dimensiuni, după aspect și arhitectură, incluse și în Registrul Monumentelor din Moldova, ocrotite de stat, le-a fost sortit să ajungă din vina proprietarilor și autorităților, în paragină și uitare, iar din fosta moară de apă, din satul Putinești, au mai rămas azi doar pereții laterali, în rest, totul s-a transformat în ruină. A avut să se întâmple în primii ani de după declararea independenței, în care și moara din satul Gura Căinarului, a trecut printr-o foarte complicată și ineficientă metodă de privatizare, cunoscută cu denumirea „cuponiadă”. Noul proprietar al pachetului de acțiuni procurat de la țăranii care au deținut cupoanele, a devenit Cozma Chelban, reușind astfel să redobândească bunul patrimonial care a aparținut pe vremuri bunicii sale, donat cu toate actele în regulă, de către fostul proprietar al morii, boier de seamă care, de teama deportărilor, s-a refugiat în România. Ulterior, în perioada colectivizării forțate și această moară a fost acaparată în proprietatea statului. În perioada de după independență, moara lui Cozma Chelban, a funcționat puțin mai mult de un deceniu. După care, un incendiu provocat intenționat, care a distrus acoperișul, fără ca flăcările să ajungă la valțuri și la instalațiile principale de măcinat, l-a determinat pe proprietar, să n-o mai repună în funcțiune. La întrebarea, de ce ? Cozma Chelban, cu care am conversat, la puțin timp până a deceda, a mărturisit că este foarte greu sa menții o întreprindere când o primești de la stat într-o stare greu de imaginat, cu utilaje exploatate până la maxim, fără ca să se investească în modernizare sau reutilare „…aici trebuiesc bani mulți de care, din păcate nu dispun ,s-au acumulat un noian de probleme pe care nu le pot soluționa din venitul extrem de mic. Acum și lumea nu mai macină cereale ca pe vremuri, pentru că s-au obișnuit să cumpere pâinea de-a gata”, a menționat Cozma Chelban. Și sătenii au confirmat că moara din localitate, le-a fost de mare folos, pe timpuri.
Victor Fornea: „Moara având o capacitate mare de producție a funcționat pentru stat și pentru lume. Eu locuiesc în vecinătate și nu aveam odihnă din cauza zgomotului frecvent de la mașini, căruțe cu grâu și oameni veniți din foarte multe localități, chiar și de la Cimișlia Comrat. Pentru ca aici se făcea cea mai bună făină”.
Veaceslav Boldurescu „De la părinți și bunei am auzit cum se formau rândurile la moară. Un rând mare însemna doua zile și o noapte petrecute la moară, iar un rând mic, doar o zi și noapte. Era o moara cu „vamă”, ce-ar însemna 10% din făina măcinată pentru proprietar. Iar faima atât de mare s-a datorat oamenilor cu experiență în domeniul morăritului. Au fost mai multe generații de morari. Ultimii pe care îi cunosc eu sunt Ion Cocieru, Boris Stati, Filip Morari și Alexei Pascari, care a devenit morar în satul de baștină Bobulești de la vârsta de 17 ani. Păcat că vorbim la timpul trecut despre aceasta moară care nu mai este. Stă închisă și zăvorâtă, mai bine de 15 ani și degradează treptat”.
După decesul proprietarului Cozma Chelban, moara a fost moștenită de feciorul mai mic. În sat, potrivit primarului, se vorbește că recent a și vândut-o. Deocamdată nu se cunoaște numele noului proprietar, dar deja există o speranță că va investi bani și pentru a repune moara în funcțiune, din simplul motiv ca valțurile și toate mecanismele morii s-au păstrat intacte – rămâne doar de să le pună în funcțiune.
O altă moara veche privatizata în anii de după 1990, funcționează în prezent in orașul Florești, și aparține familiei Pascari.
Pavel SAVCA
