În Republica Moldova avem câteva mii de monumente ocrotite formal de stat. Unele sunt monumente arheologice ori de istorie, altele de arhitectură sau artistice. În raionul Soroca sunt înregistrate 411 monumente (mai sunt însă şi unele scăpări, căci nu toate au fost incluse în registrul monumentelor), dintre care 193 de categorie naţională şi 217 categorie locală. Dintre acestea 160 sunt monumente arheologice, 70 istorice, 78 arhitecturale, 15 de artă şi restul mixte. Toate acestea sunt parte a patrimoniului nostru naţional şi au fost luate doar pe hârtie sub ocrotirea statului.
(Începutul în ediţiile precedente – https://observatorul.md/social/2016/05/10/13001_monumente-distruse-de-stat-1 și https://observatorul.md/social/2016/05/17/13180_monumente-distruse-de-stat-2)
Clădirea Zemstvei, Palatul Administrativ al judeţului, Institutul învăţătoresc, Direcţia de învăţământ, Oficiul Stării Civile şi Arhiva sunt câteva dintre instituţiile care au fost găzduite de actuala clădire situată în capătul străzii Mihai Eminescu din oraşul Soroca. De fapt, “clădire” este prea mult spus, căci astăzi a ajuns într-un hal fără de hal. Treptele de marmură şi-au pierdut urma, unii pereţi s-au prăbuşit, alţii abia de se mai ţin. Astfel, monumentul “ocrotit de stat”, podoaba arhitecturală a Sorocii de acum mai bine de un secol, a fost transformată în ruine. Proprietarul monumentului, statul, l-a vândut şi s-a spălat pe mâini, iar stăpânii acestuia de până acum aşa şi nu au reuşit să-l restaureze.
“Acolo a fost un incendiu şi nu avea cine să-i ajute, îmi povesteşte Ecaterina Martîniuc, care a deţinut o perioadă acest edificiu. Eu am cumpărat clădirea de la fabrică şi am dorit să o restaurez ca obiect de arhitectură. Am vrut şi scara ceea să o restabilesc, doream să fac un lucru bun pentru oraş. Pe urmă Inspectoratul Fiscal mi l-a luat în contul datoriilor şi cu asta s-a mântuit”. Unii dintre foştii proprietari ai monumentului a fost şi familia primarului Victor Său, prin firma pe care o deţine. “Ideea era ca acolo să fie construit un hotel, dar să fie menţinut aspectul istoric, aşa cum a fost pe timpuri, îmi descrie planurile de atunci domnul Său. Cu o sală de şedinţe, cu un restaurant şi vreo douăzeci de camere de hotel. Firma “Navisor” a procurat-o de la o bancă, dar din cauza situaţiei economice, monumentul a fost vândut altui agent economic, aşa că “Magistrala Nistru” a cumpărat-o de la noi”.
Mircea Moldovan, directorul SA “Magistrala Nistru”, ne-a declarat că-şi doreşte să restaureze clădirea, cu aspectul ei de odinioară, pentru a face un hotel frumos. “Doresc să o restaurez aşa cum a fost. Eu am luat clădirea în situaţia aceasta în care este şi astăzi. Eu sunt al patrulea sau al cincilea proprietar, dar eu nu ştiu de ce ea s-a vândut. Statul nu trebuia să o vândă, fiindcă este un monument istorico-cultural de o semnificaţie foarte mare pentru Soroca”, afirmă domnul Moldovan, care ne-a spus că peste vreo două luni ne va destăinui mai multe despre planurile sale referitor la acest edificiu.
Deşi noi, tinerii, cunoaştem această clădire doar în starea în care se află în prezent, aceasta a jucat un rol important şi a fost mândria sorocenilor în toate perioadele istorice prin care a trecut oraşul în ultimii aproape 140 de ani.
(Continuare în ediţia viitoare…)
“Odată cu reforma administrativă la Soroca încep lucrările de construcţie a clădirii administraţiei locale. Pe la 1876 clădirea era deja construită. Dar, de fapt, Direcţia Zemstvei ruga ca ocuparea clădirii de instituţiile administraţiei locale să fie reţinută până în primăvara anului 1877, când toate lucrările de finisare şi de perfectare a documentelor asupra posesiei vor fi în ordine. La 12 octombrie 1877 Direcţia Zemstvei, în darea de seamă către Adunarea de Zemstvă, anunţa oficial că construcţia clădirii cu 2 etaje a Zemstvei Soroca s-a terminat, în noua clădire şi-au ocupat locul rezervat: Direcţia Zemstvei, biroul militar, congresul judecătoriilor de împăcare şi secţia judecătoriei regionale.”
Din cartea “Judeţul Soroca: file de istorie” de Nicolae Bulat
Victor Său, primarul oraşului Soroca:
“Condiţiile economice nu permit să ai aşa afaceri ca să investeşti mulţi bani, fiindcă veniturile sunt mici, iar statul nu se gândeşte la patrimoniu. Chiar în acest caz, dacă este un agent economic care vrea să restaureze o clădire istorică, statul ar trebui să dea credite fără procente din fondul naţional, iar banul să fie direcţionat clar pentru aceste lucrări. Pe parcursul a 15 ani agentul economic ar putea întoarce creditul din afacerea începută. În ceea ce este legat de patrimoniu trebuie să fie un sistem naţional şi local, dar atât timp cât nu este un sistem, agentul economic face tot ce-i stă în puteri.”
