Ca de obicei, şi acest sfârşit de an este extrem de agitat, fapt care mă face să cred că marea armată de analişti şi comentatori politici au o pâine bună de mâncat. Or, optimismul unor politicieni care credeau că formarea unei noi majorităţi parlamentare şi alegerea noului guvern se va produce până la sfârşitul săptămânii trecute nu a fost secundat de nişte acţiuni concrete. Ba mai mult, iţele s-au încurcat şi mai mult, chiar dacă unele formaţiuni politice şi-au definitivat planurile şi scopurile. În primul rând, forul suprem naţional al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) a decis, cu mici excepţii, să participe la negocierile pentru investirea unui guvern, eventual AIE-4, dar, se pare, nu a refuzat la precondiţiile care au fost puse anterior. Cel puţin, partenerii de negocieri şi-au etalat neîncrederea că ar putea să-şi calce pe propriile orgolii şi „să le intre liberal-democraţilor în coarne”. Pe de altă parte, poate fi înţeleasă şi poziţia celor din PLDM, care nu puteau aşa, pur şi simplu, să ridice mâinile în sus şi să danseze exclusiv cum le cântă Lupu şi Ghimpu sau să treacă, fără crâcneală, „grupul Leancă” din categoria trădătorilor în cea a partenerilor. Trebuia puţin de ţinut lumea în suspans şi de arătat că, în pofida scorului prost din sondaje, partidul mai are benzină şi că lucrurile pot fi remontate. În al doilea rând, prognozele democraţilor şi liberalilor cu privire la înaintarea unei candidaturi la funcţia de premier de către preşedintele Nicolae Timofti nu s-au adeverit şi acest lucru putea fi prevăzut. Adică, nu este domnul preşedinte omul care să aibă curajul ca să meargă împotriva vântului şi să-şi aprindă paie în cap de bună voie. Altfel, faptul că Timofti, aflat într-o vizită de lucru în Turkmenistan, a declarat că Federaţia Rusă nu respectă statutul nostru de neutralitate poate fi considerat un act de curaj şi ridicat la rangul de apărare a interesului naţional. Nu ştiu, o fi (fost, în vremurile când acest partid era scripca întâi în orchestra pro-europeană), cum declară unii analişti politici de la Chişinău, nişte relaţii mai speciale dintre domnul preşedinte şi PLDM, dar nu într-atâta încât domnul Timofti să taie creanga de sub picioarele tuturor. Deşi, la o adică, dacă partidele pro-europene nu scot talaghirul (frâna), am putea avea şi astfel de surprize. În al treilea rând, rămâne incertă situaţia cu alegerea preşedintelui republicii, care trebuie să aibă loc în câteva luni şi care ar putea genera o nouă criză de proporţii. Adică, odată cu constituirea unei noi majorităţi parlamentare şi investirea noului guvern ar fi bine de negociat voturile necesare pentru alegerea preşedintelui, pentru a nu ne face din nou de ruşine în faţa opiniei publice internaţionale. De altfel, această misiune devine tot mai imposibilă, fiindcă Vladimir Voronin, după ce declarase că nu este împotriva cursului european, în ultima vreme tot mai des fârnâie din nas şi spune că ar vrea o coaliţie de stânga. Iar ce gânduri şi ce scopuri au socialiştii lui Dodon (or, democraţii au dat de înţeles, în repetate rânduri, că n-ar fi împotrivă să se înhame la aceeaşi căruţă cu comuniştii) s-a văzut clar săptămâna trecută, când Vlad Batrâncea şi Igor Dodon s-au dat în spectacol. În al patrulea, dar nu în ultimul rând, duminica trecută a avut loc un eveniment care ar putea avea consecinţe majore pentru toată lumea. Am în vedere, bineînţeles, apariţia pe scena politică a unei noi formaţiuni — Partidul Politic Platforma Dreptate şi Adevăr (PPPDA), care ar putea fi acea forţă nouă aşteptată de lumea săturată de matrapazlâcurile actualei guvernări. Ceea ce se preconiza mai de mult a devenit realitate, deşi în ceea ce priveşte denumirea partidului se putea face uz de mai multă fantezie (pentru a nu permite cuiva să confunde Platforma Civică, care va rămâne un câine de pază, cu partidul). De altfel, nu este vorba de un partid menit să îngroaşe numărul celor înregistrate la Ministerul Justiţiei, dar de reanimarea partidului Forţa Poporului, iar faptul că carismaticul lider al acestei formaţiuni Nicolae Chirtoacă a preferat să rămână cumva în umbră vorbeşte de faptul că PPPDA este un proiect serios, care nu lasă loc pentru interese şi ambiţii. Personal salut orientarea pro-europeană a partidului, dar am dubii în ceea ce priveşte declanşarea alegerilor parlamentare anticipate. Am spus-o săptămâna trecută şi o repet acum — instinctul autoconservării ar putea face părţile beligerante să mai lase din orgolii şi să facă front comun nu pentru că aşa ar dori, dar fiindcă aşa trebuie.
Astfel, şanse că Anul Nou ne va prinde cu un nou guvern sunt foarte puţine, ca să nu zic că nu există deloc. Lupu, Ghimpu, Streleţ, Voronin şi ceilalţi „bărbaţi ai neamului” au înţeles că au în spate un popor cuminte (cu excepţia unor romantici, dornici să nu doarmă acasă, dar în corturile din PMAN), care poate fi mereu tras pe sfoară şi care este imposibil să fie scos din ţâţâni. Or, dacă acesta (poporul) n-a făcut valuri mari până acum, nu va face nici în zilele următoare, fiindcă are alte ocupaţii — să taie porcul şi să dea cep la butoaie. Iar guvernul şi premierul vor fi aleşi cu siguranţă şi în corespundere cu legile, pe ultima sută de metri. Vorba ceea, mai bine mai târziu, decât nimănui…
