Doamna Lidia Manea din Rublenița este una dintre puținele împletitoare în lozie din Republica Moldova care și-a transformat hobby-ul (care pentru unii este doar o plăcere) într-o îndeletnicire ce îi aduce toate satisfacțiile, începând cu cele estetice și terminând cu cele materiale. Or, de când se ține minte este înfrățită cu lozia și această frăție armonioasă — dintre om și natură, în primul rând, a fost păstrată și perfecționată pe durata anilor într-atât, încât astăzi este imposibil ca cineva să le mai despartă. Este gata să povestească despre munca sa ore în șir, iar prezența ziariștilor nu-i mai dă emoții, ba dimpotrivă — pragul casei sale, transformate deopotrivă într-un atelier autentic și un veritabil muzeu al măiestriei și înțelepciunii populare, a fost pășit de zeci și sute de oameni, dornici să vadă cu ochii proprii laboratorul de creație, care a făcut-o pe doamna Lidia celebră hăt peste hotarele satului…
− Stimată doamnă Lidia Manea, sincer vorbind, în aceste vremuri grele de pandemie am venit la Dumneavoastră cu o oarecare „strângere în spate” — ne veți primi sau nu?, dar și postura noastră este dublă: să combinăm utilul cu plăcutul. Unu — dorim să povestim cititorilor despre ceea ce faceți și cum faceți și doi — am venit să vă rugăm să fiți unul din sponsorii concursului nostru intitulat „Oul încondeiat — tradiții pascale de neuitat”…
− Nu aveți nici un motiv să vă faceți griji, fiindcă întotdeauna am primit cu drag oaspeții și, să știți, voi accepta cu plăcere și rolul de sponsor. Am fost, sunt și mereu voi fi deschisă la astfel de provocări, deoarece pentru aceasta și muncesc — să ofer oamenilor lucruri frumoase și nu neapărat doar contra cost. Pe unde mai pui că și concursul Observatorului de Nord este pe tematică pascală, una din preferatele mele. Există principii și valori (dacă totuna aceste noțiuni sunt foarte des exploatate în societatea noastră) care sunt mai importante decât orice costuri.
− Suntem onorați și măguliți de această primire, dar… chiar nu vă temeți că am putea „fura” și noi ceva din secretele Dvs., nu vă este teamă că și concurenții Dvs. ar putea afla niște lucruri care sunt „secretele meșterului Lidia Manea”?
− Doamne ferește! Nici prin gând să-mi treacă așa ceva, dimpotrivă — sunt deschisă ca o carte și aș fi foarte bucuroasă dacă și Dvs., și altă lume ar „fura” din „secretele” mele. La urma urmei, și eu am învățat cândva de la cineva și este normal ca și alții să învețe de la mine.
− Când ați zis că ați învățat de la cineva, vă refereați la vreunul din membrii familiei?
− Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, făcea panere (niște coșuri mari) pentru struguri, mere, cartofi, ciuperci…, dar în familia noastră eu sunt prima care am „îmblânzit” lozia la un astfel de nivel și care a făcut din această îndeletnicire o sursă de frumos și de existență. La propriu însă, i-am avut în vedere pe meșterii în lozie consacrați și renumiți prin părțile Sorocii, cum ar fi domnul Mihail Gaugaș, verișoara mea Eugenia Muntean și, bineînțeles, celebrul moș Nichifor Cebotaru. Anume moș Nichifor m-a încurajat cel mai tare, zicându-mi: „Lida, împletește, că o să poți face lucruri frumoase”…
Cu siguranță, mulți dintre Dumneavoastră aveți acasă măcar un obiect din lozie, confecționat de meșterul popular din satul Rublenița, Lidia Manea. Acei care încă nu au intrat în posesia unui coș din lozie o puteți face, participând la concursul nostru „Oul încondeiat — tradiții pascale de neuitat”. Cine știe, poate unul dintre cele trei premii va fi câștigat chiar de Dumneavoastră…
(Citiți continuarea interviului mâine, 24 aprilie)
