În comuna Cremenciug locuiește și activează doamna Maria Chirița. Femeia de statură medie are privirea înțeleaptă și vorba domoală. Mai bine de jumătate din viața sa, mai exact 46 de ani dintre cei 70 pe care îi atinge în luna octombrie curent, i-a dedicat primăriei din comună, unde activează în calitate de secretară.
Am provocat-o pe doamna Maria să ne povestească cum este să lucrezi în același loc cât o viață de om, cum s-au schimbat timpurile și ce a ajutat-o să depășească situațiile mai dificile din activitate. Am depănat amintiri împreună.
Maria Ivanovna, cum i se adresează, cu mare respect, locuitorii comunei de la mic la mare, este de specialitate conducătoare de cor. Absolventa Colegiului de Arte din Soroca, nu a lucrat oficial conform profesiei, fiind de tânără încadrată în activitatea instituțiilor de stat. Mai întâi în calitate de contabilă-șef (în lipsa unor persoane cu studii în domeniu) la școala cu zi prelungită. Apoi a fost șefă de club. Ulterior, pe timpurile URSS, comunitatea locală a ales-o în calitate de deputat, după care a fost numită secretară la primărie, unde lucrează până în prezent. Specialitatea a practicat-o pe timpul colhozului, la îndemnul regretatului președinte de colhoz Petru Zolotariov, care i-a spus să facă un cor, deoarece doar colhozul lor nu avea unul. “Am adunat oamenii într-un cor de 50 de persoane. Așa, după lucru, mergeam la Oclanda la repetiții”. Efortul nu a fost zadarnic, or, în următorii doi ani, corul condus de Maria Chirița a ocupat locuri de frunte la festivalurile din raion, pentru care a fost premiat cu excursii la Kiev și sejur la mare. Aceste timpuri au rămas frumoase amintiri în memoria femeii.
Anatolie Pânzaru, primarul comunei Cremenciug: “Doamna Maria este un lucrător foarte prețios, responsabilă și corectă. Este foarte dedicată muncii, practic nu lipsește, chiar și în situații grele legate de sănătate nu a lipsit prea mult. O bună profesionistă înseamnă foarte mult. Fără dumneaei mi-ar fi foarte greu să lucrez. Este și o locuitoare foarte activă social, se implică în viața comunei, știe să organizeze lucrul în echipă. În pragul Hramului localității și aniversării dumneaei, îi este acordat Titlul de “Cetățean de Onoare al comunei Cremenciug”.
A început activitatea de secretară în 1971, pe când din comună făceau parte nu doar satele Cremenciug, Sobari, Valea, Livezi, dar și localitatea Oclanda. “Era mult mai greu de lucru. Cei 25 de deputați, cum erau numiți consilierii locali pe atunci, era mult mai greu de organizat în ședințe, în comparație cu timpurile noastre, când sunt nouă consilieri”, își amintește doamna Chirița. O amintire deosebită este și mașina de tapat, cu care și-a început activitatea și care nu ierta nicio greșeală. “Și acum mă doare degetul arătător de la ea. Trebuia să tapez 50 de procese-verbale. Pentru fiecare consilier câte două exemplare și șase pentru deputații din consiliul raional. Fiecare foaie trebuia culeasă ideal, fără greșeli, semnată corect. Dacă greșeam o literă, trebuia să tapez foaia de la început, nu puteam corecta nimic. Uneori luam mașina de tapat acasă, lucram până la ora două noaptea. Era greu, dar interesant. Eram tânără și energică, simțeam și susținerea conducerii, și a colegilor”.
Natalia Sârbu, locuitoarea comunei Cremenciug: “Doamna secretară este un lucrător bun și un om cu suflet mare. De câte ori ne adresăm, își îndeplinește obligațiile cu respect și corectitudine. Am de spus doar de bine despre ea”.
Tehnologiile moderne i-au ușurat simțitor munca, susține femeia, care acum operează lesne la calculator, trimite scrisori electronice, culege textele proiectelor de decizie, a certificatelor etc. Prima întâlnire cu computatorul nu o va uita niciodată, spune femeia zâmbind. “Prin anii 1995-1997, primarul Anatolie Pânzaru a cumpărat calculatorul. L-a conectat și m-a îndemnat să joc cărți. La început m-am mirat și chiar m-am supărat puțin. Credeam că-și bate joc de mine, eu fiind om în vârstă. Mă gândeam deja să scriu cerere de eliberare, deoarece credeam că nu voi face față lucrului la calculator… Apoi am înțeles că dânsul așa m-a făcut să învăț a mânui șoricelul computerului și tastatura. Încetul cu încetul, am învățat totul de ce am nevoie pentru munca de zi de zi. De mare ajutor îmi era și specialistul de la Consiliul raional, care ne consulta pin telefon, când îl rugam”.
Pe de altă parte, au crescut mult cerințele și obligațiile secretarilor, spune femeia, care le-a învățat pe toate, fiind dedicată muncii pe care o practică de peste patru decenii. Este o muncă responsabilă, afară de lucrul cu legislația și documentele, trebuie să știi să comunici cu oamenii să cunoști firea omenească, spune doamna Maria, care a devenit în timp psiholog fără diplomă. “Din prima privire înțeleg dacă omul care îmi pășește pragul are o durere pe suflet sau a venit rău intenționat. Știu cum să vorbesc cu ei în toate cazurile, ca să fie totul bine”.
Andrei Țușcă, locuitorul comunei Cremenciug: “O cunosc foarte bine pe doamna Maria, deoarece am fost colegi de clasă. Lucrează demult în primărie, este profesionistă în domeniul în care activează”.
Pe parcursul carierei sale a lucrat cu cinci conducători. Fiecare avea stilul său de a conduce și atitudine diferită față de angajați. De unii își amintește cu o umbră de tristețe pe față, “veneam la serviciu cu frică, era un om foarte „mâniet”, spune dânsa. De alții cu drag și respect, inclusiv de actualul primar, cu care muncesc cot la cot în cele șase mandate ale dânsului.
Oboseala și emoțiile negative trec lesne când se ocupă de treburile din gospodărie: îngrijește zecile de păsări și animale care-i sunt foarte dragi. În ziua următoare revine cu drag la muncă, gata să facă față tuturor provocărilor zilei. Iar de la înălțimea experienței, cu mare drag oferă sfaturi colegelor mai tinere, care apelează cu încredere. Totodată, spune doamna Maria, când va pleca la odihna bine meritată, iar la primărie va veni un specialist tânăr, va oferi toată susținerea ei.
