Mălăciuni, pur simbolic

0
260

Nu bănuiam că voi fi nevoit să revin peste ani la această temă delicată și dureroasă, temă care necesită o abordare atentă și imparțială. Este ca mersul pe frânghie la circ, orice pas greșit te aruncă în hău, deschizând cutia Pandorei. Tocmai de aceea sunt regretabile apariția unor note speculative acolo unde ele nu-și prea au rostul, dacă ne conducem de buna intenție în tratarea acestui subiect. E trist, dar uneori evenimentele la care am participat împreună câțiva figuranți nu doar că sunt scrise astăzi diferit — unii de la stânga spre dreapta, alții — invers, dar și faptele în sine nu se mai recunosc, de parcă ar fi vorba de unele total diferite.

La începutul anilor ’90, unul din liderii de atunci ai Societății culturale evreiești din Soroca, David Haham, știindu-mă cosăuțean, s-a adresat cu rugămintea de a găsi o persoană din sat care ar cunoaște și ar fi dispusă să arate exact locul din pădurea Mălăciuni unde au fost înmormântați evreii în timpul calvarului celui de-al Doilea Război Mondial. Se plănuia exhumarea și reînmormântarea lor în cimitir. Nu a fost un lucru complicat, chiar vecinul, Ion al lui Iustin Lozanu, în bune relații cu părinții mei și care ne vizita frecvent, s-a dovedit a fi lucrător silvic de prin 1945, iar pădurea în cauză intra în zona lui de lucru. Dumnealui s-a învoit imediat să ne ajute. „Moskvici”-ul meu, tânăr și zburdalnic pe atunci, ne-a dus într-o primă deplasare de recunoaștere la fața locului. Călăuza noastră ne-a indicat două locuri: unul — în pădure, iar al doilea — în câmp deschis, la câteva sute de metri de aria kolhozului de atunci. Din această primă escapadă am mai reținut spusele domnului Ion că mai multe victime s-ar afla anume aici, în câmp, și nu în pădure. De aici ar fi fost cu mult mai lesne de extras osemintele, dar reprezentanții Societății culturale, din motive necunoscute mie și nici formulate tranșant, nu au insistat asupra acestui loc, declarând ceva de felul că dânșii plănuiesc o măsură „mai mult simbolică”. Am auzit atunci această frază pentru prima dată, dar nu și ultima. După ceva timp, s-a stabilit o zi în care trebuia să ne adunăm din nou pentru exhumare. În afară de o simplă curiozitate omenească, eu mai speram să fiu martorul spulberării unui mit, nociv implantat involuntar în subconștientul meu, care spunea ceva despre un anumit „antagonism” între instrumentele de lucru fizic și palmele unui evreu.

Cele petrecute la Mălăciuni nu trebuie rupte din contextul nebuniei generale de pe la mijlocul sec. XX. Națiuni solide, cu un bagaj de civilizație impresionant, precum germanii sau italienii au căzut pradă unor iluzii efemere cu urmări catastrofale pentru toți.

Mitul n-a avut de suferit, căci la ora stabilită din vale s-a auzit zgomot de motor și în curând lângă noi s-a oprit un tractor completat cu utilaje specifice pentru lucru de teren. Când credeam că tractoristul a venit de unul singur, ușa tractorului s-a deschis și a coborât I. Keselbrener, aranjându-și ochelarii, un alt lider al Societății culturale evreiești, pentru care și astăzi păstrez doar cuvinte de bine, dar care din cauza staturii sale scunde nu se vedea din cabina tractorului. Am intrat în pădure și I. Lozanu foarte sigur, din prima, cum s-ar zice, a indicat două locuri, la o distanță de câțiva metri unul de altul, unde s-ar fi aflat gropile. Era o zonă cu pădure tânără, plantată în rânduri. Spațiul de manevră pentru un tractor era limitat, de aceea de una dintre gropi nu s-a putut apropia, iar permisiunea de a tăia din arbori nu aveam. S-a decis exhumarea doar din una dintre gropi, cu auzita de acum anterior scuză că „noi — pur simbolic…”. După vreo jumătate de oră de lucru, căușul tractorului a scos la suprafață primele oseminte. Mai departe lucrurile deveneau mai delicate, era vorba de rămășițe umane, trebuia să coboare cineva în groapă pentru a nu mutila definitiv osemintele. Ca cel mai tânăr dintre cei prezenți atunci, am coborât și am transmis la suprafață cele găsite. Nu mi-am notat, nu credeam că voi avea nevoie mai târziu de astfel de date, dar cu certitudine pot afirma că era vorba de rămășițele umane ale câtorva oameni, judecând după numărul craniilor depistate. Poate trei sau patru, nu mai multe. De ce insist așa de mult asupra acestor amănunte, poate prea puțin plăcute pentru majoritatea cititorilor, sper să explic mai spre final. Toată această operație a durat o zi, o bucată de zi mai bine zis, și la ea au participat patru oameni: I. Lozanu, călăuza noastră, I. Keselbrener din partea Societății culturale evreiești Soroca, tractoristul, un băiat tânăr pe care nu-l cunosc (ar fi putut mărturisi și dânsul) și subsemnatul. Împreună cu I. Lozanu am fost invitat și la reînmormântarea rămășițelor pământești la cimitirul din deal. Adevărat, am cam întârziat, am sosit când cele trei sicrie învelite cu pânză roșie erau scoase din sinagogă și duse spre cimitir, urmate de o mulțime de oameni. Toată procesiunea era coordonată de D. Haham. Ne-am alăturat și noi mulțimii. La cimitir s-au spus cuvinte potrivite unui astfel de moment, ni s-a mulțumit și nouă de la microfon pentru ajutor și cu asta totul s-a cam terminat.

Patriotismul național încolțit tardiv în sufletul fostului profesor de limbă și literatură rusă dă roade neașteptat de penetrante și atotcuprinzătoare: tot ce este demn de luat în seamă la Soroca și nu numai datorăm evreilor. Este părerea autorului și nu pot decât să mă bucur pentru el. A scris D. Haham și despre evenimentele din pădurea Mălăciuni, dar în felul său. Și despre cele relatate de mine mai sus la fel a scris. Dânsul, care n-a fost acolo în acea zi, afirmă încrezător: „Помню этот день”, dar imediat se contrazice prin inexactități: pe I. Lozanu îl „stabilește” cu traiul la Rublenița și îl mai urcă și pe motocicletă, ceea ce moșul nici n-a visat în viața lui. Iată acest fragment: „Помню этот день. Мы приехали к условному месту с Виктором на „Запорожце” Аркадия Мазура. Лозан на мотоцикле примчался из Рубленицы. Уверенно он подъехал к определённому месту по не асфальтированной тогда ещё дороге, углубился на несколько десятков метров в лес, а затем твёрдо сказал: „Лагерь находился здесь!..” Ce aș putea spune aici? Pe A. Mazur l-am cunoscut în alte circumstanțe, la exhumare în acea zi dânsul la fel n-a participat. Comun pentru două tipuri de autoturisme, „Zaporojeț” și „Moskvici”, este faptul că ambele au câte patru roți, iar lagărul cuprindea o suprafață de câteva hectare, era greu să nu-l identifici, moșul a indicat cu siguranță gropile ce le căutam. Aceste abateri nu sunt atât de grave până la urmă, dar trădează ușurința cu care autorul jonglează cu faptele. Avântul creator, probabil, e de vină. Mai trist e că scriitorul își permite și alte gogoși, ce denaturează realitatea istorică și așa sumbră, victimizând o parte și demonizând cealaltă.

Să nu uităm că statistica sovietică n-a dat niciodată un număr exact al propriilor pierderi umane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cifra a fost mereu diferită și în creștere, de ordinul milioanelor.

Iată ce scrie el la aceeași temă în volumul „Вспоминаю город мой — Сороки!” la pagina 151: „Люди, которые толпой шли по дорогам, часто останавливались, потому что не могли двигаться дальше. Чаще всего их пристреливали и сбрасывали в ямы, которые через каждые 100 метров были выкопаны на обочине. А иногда больных, старых, немощных людей полицаи и конвоиры продавали местным крестьянам.”În scurt timp, D. Haham a trecut cu traiul în patria sa istorică, Israel, dar inima și-a lăsat-o la Soroca. Acolo, în Țara Sfântă, dânsul și-a găsit vocația de scriitor, iar una dintre temele preferate este Soroca și locuitorii ei. Scrie cărți, și bine face, doar că din ele se revarsă tone de reproșuri în adresa conducerii sovietice de altădată sau moldovenești mai recente care, la părerea autorului, a marginalizat, ignorat, minimalizat sau discriminat pur și simplu evreii ani la rând, permanent și fără dubii.

Despre ce fel de gropi săpate la fiecare 100 de metri este vorba? Cine le-a săpat? Și atunci de ce mai căutam noi prin pădure mormintele, dar nu pe la marginea drumului? Acest „comerț” cu bolnavi și neputincioși cum s-ar explica? Cu ce scop îi cumpărau localnicii, anume bolnavi și neputincioși? Țăranii nu-și aveau neputincioșii lor? Sau, poate, așa le salvau viața? De ce autorul nu-și formulează gândul până la capăt, dar lasă să planeze o incertitudine dubioasă asupra intențiilor localnicilor în această „afacere”? Sunt întrebări retorice, or sper că chiar din aceste două scurte secvențe v-ați convins că în fierbințeala creativității autorul poate scrie orice, doar să-i iasă lui. Păcat că nu-și dă seama că această reflectare unilaterală și tendențioasă insultă acea parte a populației, majoritatea, care-i compătimeau pe cei reținuți. Deși, ca în orice circumstanțe, s-au găsit destui care au profitat de nenorocirea altora, dar aceștia poartă un nume concret, generalizările ar trebui excluse. Ridică semne de întrebare și această cifră de 6000 de oameni îngropați. Am fost curios să știu de unde vine această cifră, or la Mălăciuni n-a fost un lagăr de exterminare, ca în Transnistria, unde erau duși, ci unul de tranzit. În monografia fraților V. și A. Zagaievschi „Cosăuți” se spune că „…la 27 aprilie 1945, o comisie specială a stabilit că în pădurea de la Mălăciuni au fost omorâți cel puțin 6000 de oameni”. Atât. Nici cum au stabilit această cifră, nici cine făcea parte din acea comisie. Să nu uităm că statistica sovietică n-a dat niciodată un număr exact al propriilor pierderi umane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cifra a fost mereu diferită și în creștere, de ordinul milioanelor. Nu văd de ce acea comisie din 1945, care a stabilit numărul victimelor din pădurea Mălăciuni, purtată de euforia victoriei apropiate, ar fi lucrat altfel. Dar nu-i decât o părere. Este vorba de o cifră enormă: încercați să vă închipuiți un număr de oameni cât doua sate precum Cosăuții în timpurile sale bune adunate la un loc. Și dacă până nu demult se nota cu aproximație cifra dată, pe semnul de granit din pădure restabilit recent s-a bătut în piatră această cifră dată ca exactă, definitivă. Cum s-a „definitivat” ea — nu știu, or alte investigații suplimentare parcă nu s-au făcut. Și nu-i vorba de numărul foarte mare de victime, dacă ar fi vorba de un număr mai mic crima tot crimă rămâne, dar aici se bănuiesc elementele speculative ale problemei: numărul victimelor este în creștere, iar efortul de a-i extrage și a-i reînmormânta omenește rămâne la nivelul „pur simbolic”.

Poate de acolo, de pe Lună, se va vedea mai bine că prin preajma Cosăuților sunt niște gropi anonime cu mii de victime ale Holocaustului ce nu sunt identificate nicicum, căci monumentul menit să înveșnicească memoria lor se află la un loc vizibil, pe traseul Soroca-Cosăuți, dar departe de locul crimei, semnul din piatră de granit cu cifra în cauză — la o altă margine de drum, dar tot nu deasupra mormintelor, iar osemintele propriu-zise rămân împrăștiate anonim pe undeva.

Dacă acest efort era explicabil prin 1990, când s-a înfăptuit acea reînhumare simbolică și starea financiară a tuturor era una precară, acum Israelul se laudă că este a patra țară din lume care a ajuns pe Lună. Poate de acolo, de pe Lună, se va vedea mai bine că prin preajma Cosăuților sunt niște gropi anonime cu mii de victime ale Holocaustului ce nu sunt identificate nicicum, căci monumentul menit să înveșnicească memoria lor se află la un loc vizibil, pe traseul Soroca-Cosăuți, dar departe de locul crimei, semnul din piatră de granit cu cifra în cauză — la o altă margine de drum, dar tot nu deasupra mormintelor, iar osemintele propriu-zise rămân împrăștiate anonim pe undeva. Cum să nu apară ereticul gând că nu rămășițele pământești sunt adevărata preocupare? Bănuiesc că și în actul memoriei ar trebui să fie un echilibru. Mi se pare deranjantă discrepanța dintre efortul edificării unor semne de comemorare și dezinteresul aparent pentru soarta osemintelor propriu-zise.

O dilemă reprezintă și locul înhumării. Când se vorbește despre jertfele din pădurea/lagărul Mălăciuni, se presupune că au și fost îngropate acolo, în pădure. În cartea fraților V. și A. Zagaievschi „Cosăuți” la fel este indicată pădurea ca loc de înhumare a majorității victimelor. Nu pun la îndoială faptul, dumnealor au lucrat cu materiale de arhivă, dar îmi vine greu să-mi conving propriii ochi că ce au văzut nu este adevărat. Cele două gropi se află la o distanță de câțiva metri una de alta. Din prima s-au extras, după cum am mai spus, osemintele câtorva corpuri umane. Greu de crezut că doar la câțiva metri de prima, cu un spațiu limitat, s-ar afla o a doua cu peste 5000 de morți. Ar fi fost nevoie de un spațiu cu mult mai întins, iar I. Lozanu n-a vorbit de spații întinse, ci de locuri punctiforme aflate la câțiva metri unul de altul. Mai mult, dânsul afirmase că cea mai mare parte a decedaților au fost îngropați în afara pădurii, lângă fosta vie a lui Andrei Serbulenco, în trei rânduri de șanțuri săpate în acest scop, fapt confirmat și de alți martori.

Cele petrecute la Mălăciuni nu trebuie rupte din contextul nebuniei generale de pe la mijlocul sec. XX. Națiuni solide, cu un bagaj de civilizație impresionant, precum germanii sau italienii au căzut pradă unor iluzii efemere cu urmări catastrofale pentru toți. Rădăcinile noastre în civilizație fiind cu mult mai firave și expunerea la risc a fost mai mare. Nu este o scuză sau o îndreptățire a atrocităților, poate doar un eventual unghi de privire și analiză a celor întâmplate atunci. Că lucrurile nu sunt așa de simple ne-o dovedește realitatea de astăzi a relațiilor dintre israelieni și palestinieni pe un teritoriu revendicat de ambele părți în Orientul Apropiat. Aflați într-o poziție diametral opusă celei de la mijlocul sec. al XX-lea în Europa, adică ei fiind cei puternici, israelienii nu au găsit soluții mai bune de conviețuire cu oponenții decât îngrădirea cu un zid de beton de vreo 9 metri înălțime a unor zone vulnerabile și acapararea, sub o formă sau alta, a noi teritorii palestiniene de pe poziții de forță. Nu cred că acestea au fost așteptările de la un popor inteligent. Poate-i o dovadă în plus cât de vulnerabilă și expusă riscurilor este firea omenească.

În încheiere țin să mai spun următoarele. Un protagonist al acestor evenimente ce țin de identificarea și reînhumarea rămășițelor umane din pădurea Mălăciuni, D. Haham, și-a făcut publică versiunea sa în cartea „Вспоминаю город мой — Сороки!” din care am extras două fragmente. Am încercat să dovedesc că lucrurile n-au fost chiar așa, tot într-o formă tipărită. Am insistat la propria părere și preocupările din jurul acestui moment cel puțin dintr-un considerent de echilibru.

Victor Zagaevschi

Fotografia: din arhiva OdN, august 2018


Articolul precedentFOTOGRAFIA ZILEI: Pân’ aici a mers ostașul
Articolul următorCei mai activi tineri s-au reunit la Conferința Raională a Consiliilor Locale ale Tinerilor
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.