Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.
Loreta Bîcu, LT Visoca: Fiecare dintre noi are întipărit în memorie chipul dascălului care ne-a marcat destinul, modul pozitiv de gândire pe parcursul vieții.
Prima mea învățătoare… o doamnă cu suflet de floare, cu intransigență morală, demonstrând putere, răbdare și dragoste mare față de copii.
Așa am văzut-o în prima zi de școală, când mi-a întins mâna sa afectuoasă și cu blândețe m-a îndemnat să pășesc pragul clasei, care mai târziu avea să devină o lume a descoperirilor, iar doamna învățătoare – o zână atotștiutoare.
Eram un copil încăpățânat, dar capabil să-și exprime propria opinie, foarte creativ și inventiv. Adoram matematica, calculam cu ușurință, căci știam tabla înmulțirii în clasa întâi. Nu-mi plăcea să citesc, citeam greu, pe silabe, dar ascultam cu atenție poveștile pe care le povestea doamna învățătoare, intenționat pronunțam greșit cuvintele, așteptând explicația despre originea cuvintelor, expresiilor, proverbelor și maximelor, care erau captivante, pline de mister și nu le întâlneai în Abecedar.
Anume lipsa acestor povești, a istorioarelor despre bine și rău în timpul vacanței de vară m-au motivat să citesc. Imaginația, creativitatea, curiozitatea mea aveau nevoie de inspirație, de hrană spirituală zilnică oferită de doamna învățătoare.
Talent, inimă și timp au fost cheițele cu care doamna Lucia Filip Catlabuga a descuiat sufletele curate ale copiilor, optând pentru o pedagogie diferențiată care a dat posibilitatea la toți să atingă obiectivele propuse, dar pe căi diferite, „distincte”. Nu aștepta un rezultat imediat, căci rodul muncii apare peste ani, nu toți copiii învață în același mod, de bună voie. Doamna afirma că performanța elevului depinde de atitudinea lui față de învățătură, de capacitatea de muncă și de influența familiei asupra copilului.
A fost pentru noi profesor, prieten, părinte. Aceste relații ne-au oferit modele flexibile care ne-au deschis drumul cunoașterii și autoinstruirii eficiente. Respectul față de elev îl îmbina cu o exigență activă – colaborare și ajutor reciproc.
Stimă, admirație, plecăciuni pentru scumpa învățătoare, care a avut încredere în noi, ne-a cultivat interesul pentru carte, frumos, adevăr, ne-a dezvoltat autonomia, a fructificat talentele și pasiunile discipolilor corelând aptitudinile, capacitățile cu trăsăturile lor caracteriale.
Am fost o norocoasă, destinul mi-a scos în cale cei mai buni profesori.
Mulțumesc profesorilor din satele Tătărăuca Veche, Visoca, Universitatea „Alecu Russo”. De la foștii mei profesori, de la colegii mei actuali învăț să combin capacitatea de a fi creativă, responsabilitatea și perseverența spre excelență.
