Lilia Pocitari: ”Doamna Maria Arventii a devenit învățătoarea satului Schineni”

0
564

Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.

Lilia Pocitari, gimnaziul Schineni: Nu cred că la alegerea profesiei putem să vorbim fără a menționa că motivația principală a fost un model de dascăl, care ne-a marcat prin felul lui de a fi: inteligență, ținută, carismă. În euforia anilor ’80, când emisiunile pentru copii și adolescenți se numărau pe degete, când așteptam cu nerăbdare ziua de vineri pentru emisiunea “În lumea poveștilor”, prezentată de V. Leontev, toate descoperirile și mulți eroi din povești, basme, etc. îi cunoșteam din faimoasele povestiri ale primei învățătoare, doamna Maria Arventii. La acele vremuri, mi se părea că trăiește numai pentru noi: timpul dedicat nouă, dragostea care îi ajungea pentru toți cei 27 de elevi, răbdarea cu care ne trata, ținutele ei inedite, simple, dar clasice. Cunoscând-o mai de aproape, am asociat-o cu Ruxanda din “Frunze de dor”, care a renunțat la anumite sentimente și emoții, părăsind pentru totdeauna băștina pentru a obține o profesie la Colegiul Pedagogic din Lipcani, ca mai apoi, peste ani, să fie recunoscută, iubită și îndrăgită, devenind învățătoarea satului Schineni. Timp de 50 de ani, a știut cum să combine foarte reușit instruirea cu educația, învățându-ne mereu poezii, cântece și chiar dansuri, dar și dragostea pentru lectură, citindu-ne în fiecare zi câte o pagină sau un capitol din “Coliba unchiului Tom” sau “Robinson Crusoe”, prin care ne provoca să realizăm sarcinile cât mai repede, pentru a ne rămâne timp pentru lectură. Lecțiile ei au rămas să fie adevărate piese de teatru, cu roluri învățate! Astăzi, este atât de bucuroasă că un fost elev a salutat-o în mulțime, iar altul s-a oprit pentru a o conduce până acasă. Aceste atenții mici, dar atât de valoroase pentru un suflet de om! Aș putea să menționez toți dascălii care au clădit generația noastră, au crezut în noi, ne-au încurajat și motivat să studiem, să ne orientăm spre lumină și să înfruntăm provocările cu demnitate și verticalitate. Astăzi, trec cu mândrie prin viață pentru profesia pe care o am, pentru ceea ce am reușit și încă rămâne timp pentru alte lucruri frumoase!


Articolul precedentSfatul Psihologului Olga Corbu: Cum să obținem atenția copiilor noștri / VIDEO
Articolul următorMaia Railean: ”Îmi aranjam păpușele pe scaune și le învățam să scrie și să citească”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.