Dintotdeauna sportul, inclusiv cel de performanţă, a fost în vogă la Racovăţ, iar stadionul din localitate niciodată nu a dus lipsă de spectatori. Sub ochiul ager al antrenorilor locali şi graţie dorinţei nu doar de a practica sportul, dar şi de a obţine rezultate frumoase pe arenele raionului, republicii şi nu numai tinerii sportivii din localitate mereu au fost printre primii la diferite probe sportive, îndeosebi luptele şi tenisul de masă. Şi totuşi… Fără îndoială, la Racovăţ sportul numărul unu este fotbalul şi nu doar datorită faptului că acesta este denumit şi “regele sporturilor”, dar şi prin străduinţele unor entuziaşti şi persoane cu funcţii de conducere, care au înţeles bine că sportul este latura vieţii noastre care uneşte lumea şi o face mai frumoasă.
Aş vrea să zic că stadionul din Racovăţ este unul cochet şi cu infrastructura necesară, dar nu o să fiu înţeles de acei care, duminică de duminică, umplu “tribunele” lui pentru a savura dintr-un nou câştig al echipei favorite. N-o să greşesc însă dacă o să afirm că au apărut primele semne ale unei arene sportive contemporane, la care locuitorii altor sate, inclusiv amatorii sportului din oraşul Soroca, pot doar să viseze. Aşezat într-un loc pitoresc, astăzi stadionul atrage atenţia printr-un nou sediu dotat cu vestiare şi camera pentru arbitri, colorat în culorile drapelului național şi în faţa căruia se află două bănci de rezervă utilate “după ultimul cuvânt”! Dacă vor fi instalate şi scaune din plastic, iar terenul de joc va fi adus la condiţiile optime de joc, racoviţenii vor avea dreptul să se bată cu pumnul în piept şi să declare că stadion ca al lor nu mai are nimeni!
Povesteşte domnul Ion BOROZAN, primarul satului Racovăţ: “Sunt un împătimit al acestui sport, am jucat fotbal în anii 1978-2003 pentru echipa satului şi întotdeauna am avut un vis — fotbaliştii noștri să aibă o micuţă arena sportivă de care am fi mândri cu toţii. De altfel, asemenea dorinţă am avut nu doar eu, dar şi alţii, însă… una este să doreşti şi alta este să poţi. Între timp carul s-au urnit din loc şi nu pentru că am îmbogăţit peste noapte, dar datorită faptului că s-au găsit oameni generoşi care au decis să investească în stadion necondiţionat. O persoană a donat primii 500 de euro, după care am acumulat alţi 1970 euro, 150 de dolari, 100 lire sterline, 21310 lei şi cu ajutorul primăriei, care şi-a adus aportul în formă de material de construcţie, am ridicat acest “sediu pentru rege”.
De altfel, poţi avea stadion şi toată infrastructura, dar să nu ai o echipă care să te reprezinte cu succes. La Racovăţ însă lucrurile stau bine din toate punctele de vedere. Echipa locală “Steaua” (denumită astfel în cinstea “marei rivale” de la Bucureşti!”) este “abonată” la un loc pe podium când este vorba de campionatul raional, iar echipele de copii şi juniori întotdeauna revin acasă de la cele mai prestigioase competiţii cu locuri de frunte. Unul dintre artizanii principali ai fotbalului în acest sat este antrenorul Petru Ciobanu, care este considerat cel mai bun product al fotbalului racoviţean, cu un trecut fotbalistic frumos (a jucat sub îndrumarea vestiţilor antrenori Anatolie Borş şi Nicolae Crăciun şi are în palmares victorii răsunătoare) şi cu un viitor pe care şi-l doreşte la fel de frumos.
Povesteşte domnul Petru CIOBANU, antrenorul echipei “Steaua”: “În anul 1994, am luat frâiele antrenoriatului de la fratele Ion şi pot să zic că toată viaţa mea fotbalistică este legată de satul natal. Mă bucur că actualmente avem susţinerea domnului primar care, la fel ca mine, îşi doreşte nu doar participarea la o competitive sau alta, dar şi ocuparea locurilor de frunte. Faptul că anul acesta suntem pe primul loc vorbeşte de la sine, dar ne suflă în ceafă echipele din Soroca, Prietenia Agro, Bădiceni, care vor face lupta pentru titlu foarte frumoasă până în ultima etapă. Sperăm şi noi să luăm titlu, iar speranţele mele sunt legate de toţi fotbaliştii, în primul rând de liderii echipei Stanislav Nartea, Timofei Borozan, Gicu Găină, Tarhan Aliev, Mihai Ursu, dar şi de tinerii fotbalişti Mihai Zaporojan, Ion Borş, Dumitru Borozan. Suntem o echipă frumoasă, cred eu, şi merităm să fim în frunte”…
Echipa “Steaua” întotdeauna a fost o adevărată “pepinieră”, care a dat fotbalului moldovenesc şi nu numai nume sonore (să ne aducem aminte, bunăoară, de Marcel Reşitco, Anatolie Mitrofan, Mihai Nartea sau Gheorghe Bantâş), iar astăzi întruneşte în sine fotbalişti cu mare experienţă, dar şi jucători tineri, cu perspectivă.
Povesteşte Iurie ISTRATI, cel mai în vârstă jucător al echipei, un fel de Vitalie Razdaev de Racovăţ: “Poate pare incredibil, dar joc fotbal din anul 1985, adică de 32 de ani! Am început cu echipa de la Colegiul din satul Ţaul, iar ulterior am jucat pentru echipa din sat, cu care am câştigat de nenumărate ori titlul de campion şi premiant al mai multor competiţii. Mă bucură foarte mult şi faptul că oamenii din sat vin la fotbal şi că la Racovăţ acest sport este un adevărat rege”.
Povesteşte Dumitru BOROZAN, cel mai tânăr jucător al echipei: “Sunt discipolul antrenorului Petru Ciobanu şi acum fac parte din componenţa echipei “Dacia-2” din capitală. Cu plăcere revin de câte ori este nevoie acasă pentru a pune umărul la succesele echipei din satul natal. Sper să luăm titlul în acest an şi mai sper că şi eu să-mi aduc aportul la acest nou succes”.
Exemplul satului Racovăţ s-a dovedit a fi molipsitor, or regele sportului se bucură tot mai mult de atenţia nu doar a sportivilor, dar şi a factorilor de decizie. Încet, dar sigur, pe harta fotbalistică a raionului Soroca apar noi centre fotbalistice, cum ar fi Cremenciug, Slobozia-Cremene, Slobozia-Vărăncău, Şolcani, Bădiceni, Rubleniţa…
