Iurie Durnea din satul Șeptelici este cunoscut pentru pasiunea și talentul său în meșteșugăritul lemnului, o artă pe care a îndrăgit-o încă din copilărie. Această iubire pentru lemn i-a fost insuflată de bunicul său, alături de care a trăit multe aventuri și a învățat secretele acestui meșteșug.
„Tuca mă punea să geluiesc doagele de la butoaie, iar eu, chiar și cu lucrările mele stângace, primeam laude și încurajări. Aceste momente m-au făcut să iubesc lemnul și să-mi doresc să realizez lucrări din ce în ce mai frumoase,” povestește Iurie.
Pasiunea sa l-a dus și la școala de pictură, unde a învățat să deseneze. Deși nu a absolvit această școală, talentul său în desen a rămas incontestabil. Ani mai târziu, Iurie a fost nevoit să plece în străinătate, unde a muncit din greu și a continuat să exerseze. A confecționat multe lucrări, ele fiind instalate în casele și grădinile oamenilor.
De un an, Iurie s-a întors în satul Șeptelici, unde, împreună cu soția sa, continuă să creeze lucrări minunate. Investițiile făcute în unelte și materiale pentru confecționarea lucrărilor au transformat micul atelier din curtea casei lor într-un loc magic, unde ideile prind viață. „Ideile îmi vin spontan. Cineva îmi descrie o lucrare dorită, iar eu o văd deja finisată în mintea mea. Consider că am un dar de la Dumnezeu, deoarece îmi schițez singur lucrările și nu am nevoie de ajutor pentru a le confecționa. Mă inspir din natură și din imaginația mea bogată.”
Prima lucrare a lui Iurie a fost un butoi din lemn. Își amintește cum bunicul său îl îndruma, iar deși butoiul era realizat mai stângaci, a fost lăudat pentru efortul său. Au urmat apoi multe alte lucrări: scaune, mese, căsuțe mici, rame, pătuțuri pentru copii și altele.
„Multe dintre lucrările mele pot fi găsite amenajate în sat. Astăzi, materialele sunt scumpe și lumea nu prea are bani, dar nici noi nu avem finanțare. Se mai adresează câte un vecin și eu îi ajut când au nevoie,” ne spune Iurie.
Soția sa este sprijinul său constant, contribuind la cioplirea, vopsirea și oferirea de sfaturi valoroase. „Sunt lucruri care mă enervează, dar soția mea are răbdare și mă încurajează. Uneori îmi spune să mai las lucrul pe a doua zi, să revin cu o idee nouă și cu o dispoziție mai bună.”
Cu toate dificultățile întâmpinate, Iurie nu-și poate imagina viața fără lemn. „Cine se ocupă cu lemnul, nu are hodină. Dacă vrei să ai ceva, trebuie să lucrezi. Meșteșugăritul nu prea aduce bani, dar este pentru sufletul tău. Este ca la pescari: prind sau nu prind, ei nu se supără, o fac pentru azart.”
