Termenul „tort” este de origine vikingă, derivat din cuvântul nordic „kaka”. Primele deserturi sub formă de prăjituri au fost foarte diferite de ceea ce consumăm astăzi. Interesant este că abilitățile de coacere au fost identificate în Egiptul antic, pentru început, unde prăjiturile aveau aspect asemănător cu al pâinii. Ce aveau în plus era un îndulcitor: mierea.
Tot în Egiptul antic a apărut și prima mențiune despre aniversarea zilei de naștere. Datează, potrivit cercetătorilor, din jurul anilor 3.000 înainte de Hristos. Data la care se năștea faraonul era foarte importantă și era sărbătorită de toată lumea.
Cu toate că egiptenii își aniversau faraonii și organizau petreceri mari, cei care au inventat tortul aniversar au fost grecii antici. Aceștia pregăteau prăjituri speciale, primele având în compoziție brânză, pe care le decorau cu lumânări aprinse, în cinstea frumuseții zeiței Lunii, Artemis. Însă grecii celebrau doar zeii și zeițele.
Obiceiul de a sărbători ziua de naștere a unui om a apărut, de fapt, la romani. La început, se celebrau doar membrii din familiile înstărite. Deserturile pentru evenimentele de acest fel erau preparate cu diverse ingrediente, precum stafide și nuci.
Astăzi, sărbătorim zilele de naștere cu tort, lumânări, felicitări și cadouri doar datorită faptului că biserica a dat dezlegare în acest sens. Pe vremuri, un astfel de eveniment era considerat păgân, din cauza faptului că se consuma mult vin, era multă veselie și, totodată, mult dezmăț.
