Zi de iulie, de dimineață zăpușeală mare. Toată suflarea cât de mică, încearcă să fugă de razele fierbinți ale soarelui, căutând un căpețel de umbră și răcoare. Pe câmpurile din preajma satului Sofia, trei combine de culoare verde pal, sub cerul dogorâtor al verii, urcă și coboară dealurile cu o ușurință de invidiat. Jur împrejur, galbenul câmpurilor treierate alternează cu verdele sănătos al porumbului, care este gata-gata să dea în spic. Nori de praf ridică în urma lor tractoarelor, ale căror remorci, umplute ochi, duc grâul la fățare.
Discutăm cu administratorul SRL “Valea Sofiei,” Ion Babără, despre pâinea noastră cea de toate zilele, care în ultimii ani a devenit subiectul multor polemici, mai ales atunci când vorbim despre sinecost și prețul de vânzare.
Recolta de grâu mai slabă ca în anul trecut
În acest an, din cele 2800 de hectare pe care le are Asociația, circa 900 de hectare au fost semănate cu grâu de toamnă. În ultimii ani, semănăm grâu din soiul Grom, inclus în lista soiurilor valoroase din punct de vedere al calității cerealelor. Este un soi mai puțin obișnuit, deoarece spicul nu are mustățile. În acest an, recolta medie este de aproximativ 3 tone la hectar, mai puțin decât anul trecut. Pe lanurile de grâu semănate sub mazăre, recolta este mai bună, iar sub răsărită este mai slabă.
Totuși, cred că o să ne întoarcem la soiul Odessa, care este mai bine adaptat condițiilor noastre climatice, afectate de seceta din ultimii ani. De ce recolta e mai slabă? Nu a fost suficientă umiditate în sol; chiar dacă a plouat, acolo unde sunt rădăcinile a rămas puțină apă, ea s-a coborât în straturile de mai jos. Când grâul s-a trezit din iernat, a avut puțină umiditate și nu a reușit să pornească procesul de creștere, l-a stopat.
An de an semănăm grâu și an de an avem aceleași probleme
La ziua de azi, toată producția de grâu o depozităm la fățare. Nu am făcut încă calculele precise pentru a stabili costul unui kilogram de grâu, deoarece mai avem două zile până finalizăm secerișul. Preventiv, pot să vă spun că la prețul actual de piață de 2,70 lei pe kilogram, nu ne vom acoperi cheltuielile. Am cumpărat erbicidele și fertilizanții la prețuri mari. Acum, înainte de recoltare, și motorina s-a scumpit cu aproximativ 1 leu pe litru. Fiți de acord că 1 leu pe litru este mult. Așa că, după calcule preventive, prețul grâului ar trebui să fie, la ziua de azi, măcar 3,50 lei pe kilogram pentru a ne recupera cheltuielile. În plus, dacă îl depozităm, se adaugă cheltuieli suplimentare pentru că trebuie vânturat și prelucrat. Și așa e an de an. Dacă înainte când aveam recoltă mai slabă, erau prețurile mai mari, acum acest principiu nu mai este valabil.
Oamenii pleacă și noi rămânem fără brațe de muncă
Totuși, cea mai mare problemă a sectorului agricol este lipsa brațelor de muncă. În 2000, când am creat această asociație, aveam peste 800 de oameni angajați; acum avem de 10 ori mai puțini, dar dacă mai precis 64 de lucrători. Lumea a fost cuprinsă de valul plecărilor. Și, din câte văd, problema aceasta se va agrava în timpul imediat următor. Oamenii îmbătrânesc, se pensionează, iar după pensionare nu fiecare poate lucra. Chiar dacă au dorință, nu mai au forța de odinioară. Am cumpărat tehnică nouă, modernă, dotate cu sisteme GPS, care oferă tot confortul. Acum munca este mult mai ușoară, cum era adineauri, dar tineretul nu este ademenit de perspectiva lucrului în câmp.
Cotașii nu mai doresc să ia grâul, solicită banii
În schimbul cotelor le oferim oamenilor de la care arendăm pământul grâu, zahăr, floarea- soarelui. Apoi iată că în ultimii ani, constat că mai bine de 70 % din cotași nu doresc să ia producție, dar solicită banii. Așa că prețul la grâu îi afectează și pe ei. De exemplu în anul trecut am vândut prima partidă de grâu ceva mai scump, fiindcă am reușit să iau un contract mai bun. Ulterior prețurile au scăzut, dar oamenilor cum să le explici, de acea am fost nevoit să le plătesc la prețul inițial. Am fost în pierdere, dar cu oamenii trebuie să fii corect.
Eu socot, că nu trebuiește să aștepți când statul ți-a da
De-a lungul anilor, statul ne-a subvenționat procurarea de tehnică. Am achiziționat combine de marca Claas și tractoare americane John Deere, dar să nu credeți că noi așteptăm doar ca statul să ne ajute. Anul acesta, mi-am procurat tot ce am avut nevoie: remorca la tractor și alte echipamente necesare. Dacă o să fie anunțat apelul de subvenționare, o să pregătesc pachetul de documente și o să aplic. Cu lipsa brațelor de muncă cu care ne confruntăm, nu avem altă soluție decât să investim în tehnică.
Ceea ce ne-am dori de la stat este o viziune clară pentru viitor, să știm exact ce suprafețe și cantități de grâu sunt necesare. În trecut, aveam contracte și nu erau atâtea bătăi de cap.
