SCRISOARE LA REDACŢIE
Prin cuvântul tuturor îi am în vedere pe toţi concetăţenii noştri — începând cu copiii de la grădiniţă şi terminând cu persoanele în etate — veteranii muncii şi pensionarii. Fiecare dintre cei sus-numiţi, inclusiv responsabilii şi angajaţii tuturor structurilor de stat, suntem obligaţi să intervenim asupra fenomenelor negative care, din păcate, se întâlnesc frecvent în locurile publice — în transport, în localităţi, pe stradă, pe trotuare, în curţile instituţiilor de învăţământ, ale întreprinderilor de stat, ale proprietarilor şi în apropierea blocurilor de locuit, într-un cuvânt — în mediul înconjurător. Cu toate că avem structuri de stat care nemijlocit poartă răspundere de starea de lucruri sus-numite, rezultatele lasă mult de dorit. E cazul să ne amintim de zicala din popor: „Cel mai mare rău e deprinderea cu răul”. De aceea apelăm la fiecare dintre noi: să nu fim indiferenţi, nepăsători la cele indicate mai sus şi prin exemple şi fapte demne să îmbunătăţim situaţia creată, să conştientizăm fiecare dintre noi necesitatea de a ne schimba atitudinile spre binele nostru, al tuturor.
E cazul să reamintim cititorului cuvintele lui Cehov: „Indiferenţa e o crimă, e o moarte prematură”. În altă ordine de idei: „Nu e straşnic când oamenii răi împuşcă şi omoară. E straşnic când oamenii buni rabdă şi tac. Indiferenţii nu omoară şi nu trădează, dar numai datorită aprobării lor tacite pe pământ există şi trădarea, şi omorul”.
Din partea biroului Uniunii veteranilor muncii din oraşul şi raionul Soroca am venit cu iniţiativa de a da o mână de ajutor conducerii raionului şi oraşului în privinţa organizării şi menţinerii ordinii în teritoriu, nepermiterii vorbelor necenzurate în locurile publice, transport, nearuncarea obiectelor inutile oriunde, mai cu seamă în stradă, de unde iese la iveală nivelul nostru de cultură, atitudinea noastră fie pe stradă, fie în curţile cu case proprii, fie în blocurile locuite de cetăţenii noştri, precum şi din împrejurimile lor. Pe de altă parte, problema câinilor vagabonzi, de altfel şi „gospodarii” care ies cu câinii la plimbare nefiind înarmaţi cu instrumentele necesare pentru a strânge excrementele din urma lor.
Majorităţii locuitorilor li-s cunoscute aceste minusuri, dar, spre regret, rămân pasivi, ceea ce ne demonstrează că ne-am obişnuit cu răul, ce este extrem de periculos, ţinând seama şi de consecinţele lui.
Fiindu-mi încredinţată mie, V. Popuşoi, însărcinarea binevenită în privinţa îmbunătăţirii stării de lucruri, am încercat să atrag şi persoane nemijlocit responsabile, ca: primăria, poliţia, inspecţia ecologică, centrul de sănătate publică, gospodăria comună şi jurnalistul de la OdN. Îmi dau foarte bine seama că admit lacune în organizarea şi mobilizarea comisiei în petrecerea cu succes a acestor operaţiuni în teritoriu, dar membrii ei cunosc obligaţiunile fiecăruia dintre ei, rămâne de aplicat în practică. Ziua şi ora întrunirii o stabilim de comun acord (cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică, când majoritatea locatarilor sunt pe la locuinţele lor), eliminând zilele de odihnă a membrilor comisiei. Cunoaştem drepturile, ignorând facerea de bine întregii societăţi. Nicicând nu ne-am adunat în plină componenţă (unii nu s-au prezentat nici o singură dată), motivând că-s ocupaţi cu chestiuni de serviciu, concediu, boală etc. Concluzia o las pe seama autorului.
Unde este dorinţă şi voinţă, de conştiinţă naţională, de sentiment patriotic, putem aduce folos din plin întregii societăţi, avem ce învăţa unul de la altul. Spre exemplu, poliţistul Radu Eftodie (responsabil de sectorul din regiunea fabricii de tricotate) mi-a sugerat o idee plăcută, cum că atunci când călătoreşte cu transportul propriu roagă condrumeţii săi nicidecum să nu arunce deşeurile în stradă, dar să le lase în automobil, ca dânsul făcând curăţenie în salon le aruncă la lada cu gunoi, adică la locul cuvenit.
Mai sunt şi alte idei pe care le propun membrii comisiei, cum pot fi pedepsiţi cei ce nu îndeplinesc observaţiile făcute ca în termene stabilite să se evacueze nisipul, spre exemplu, de pe trotuare de pe str. Sadoveanu, care şi până în prezent nu este ridicat de pe trotuar.
Nu putem trece cu vederea ideile oamenilor celebri, cum ar fi academicianul Gheorghe Duca (preşedintele Academiei de Ştiinţe din RM), care spune: „Mai bine să lucrezi degeaba decât să stai degeaba, pentru că, dacă lucrezi, vrei-nu vrei se adună rezultate ştiinţifice, care cândva vor fi cerute şi apreciate de societate, dacă stai degeaba, cu siguranţă viitorul cercetătorului va fi incert.”
În încheiere se cere de la structurile de stat responsabile în orice domeniu să creeze condiţii necesare de instalare a tomberoanelor, urnelor, ca locuitorii conştienţi ai oraşului şi satelor să le utilizeze şi să menţinem ordine peste tot, am în vedere şi în cimitire.
Haideţi să ne ascultăm unul pe altul, să cântărim la maximum ideile expuse de interlocutor, să cădem de acord cu ele şi nicidecum să stăm pe poziţii fixe, ambiţioase. Numai aşa ne vom cunoaşte mai bine pe sine, ne vom autoaprecia mai mult sau mai puţin la justa valoare, vom obţine cele dorite în folosul întregii societăţi.
Vasile Popuşoi, pensionar, oraşul Soroca
