Un conațional de-al nostru a scris într-un grup de anticariat că a găsit în râul Nistru o barcă veche din lemn. În scurt timp postarea a atras atenția specialiștilor. Aceștia i-au recomandat ca până o preiau muzeografii să o acopere și ude, pentru a nu se deforma.
Vlad Vornic, directorul Agenţiei Naţionale Arheologice, a menționat că monoxila (barcă primitivă construită dintr-un trunchi de copac scobit) descoperită în preajma satului Puhăceni, in raionul Anenii Noi, este un bun de patrimoniu cultural valoros și trebuie să ajungă la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. “Pentru clarificarea diferitelor probleme ridicate de această valoroasă descoperire, inclusiv datarea, se impun studii interdisciplinare. În primul rând însă se cer măsuri de conservare și restaurare adecvate. Ar putea avea o vechime de câteva secole sau chiar o mie de ani, cum este datată de exemplu ambarcațiunea de la Măcărești de pe malul Prutului, descoperită în 2012 și care se află astăzi la Muzeul de Istorie și Etnografie Ungheni” a scris arheologul.
La rândul său Ion Friptu, un cercetător și bun cunoscător al istoriei marinei medievale, a menționat că acum vreo 3 decenii s-a mai găsit o monoxilă. “În anul 1992, în regiunea vechii cetăţi Tighina (Bender), după o revărsare puternică a râului Nistru, apa a spălat o porţiune de mal lângă satul Parcani, vizavi de portul fluvial Bender, scoţând la iveală o parte a unei vechi monoxile, înnămolită parţial sub un strat de mâl şi nisip. Lungimea ambarcaţiunii era de aproximativ 9 metri. Locuitorii din apropiere, singuri s-au ocupat de scoaterea monoxilei din malul mâlos cu o macara. În lipsa arheologilor sau specialiștilor în domeniu nu s-au întreprins măsurile corespunzătoare pentru asigurarea integrităţii monoxilei. În timpul ridicării monoxila s-a desfăcut transversal în două părţi aproximativ egale. Segmentul scos pe mal a fost transportat la Muzeul de Istorie a Ţinutului din orașul Bender, iar partea ruptă a rămas în râu și s-a înnămolit. Conform raportului etnografului local, A.V. Iudin, segmentul ambarcaţiunii descoperite, are lungimea de 4,5 metri şi lăţimea de 1,15 metri, a fost construit prin ardere şi cioplire. De-a lungul bordurilor se observă găuri mici scobite. Pe mijlocul fundului monoxilei, avansat spre provă, unde se spriginea călcîiul arborului se vede o gaură de formă rotunda. K. Melnik, cunoscut cercetător istoric, autorul mai multor articole și cărţi de istorie a navigaţiei mondiale, a transmis pentru efectuarea investigaţiilor două scobituri din partea interioară şi exterioară a ambarcaţiunii la laboratorul Academiei de Ştiinţe a Ucrainei din Kiev. Analiza radiocarbon a demonstrat că vârsta lemnului din partea exterioară este de 510 + 50 ani, iar a celei din interior de 600 + 50 ani. Rezultatele analizei ne permit să afirmăm că vârsta monoxilei începe din anul 1420. Unele monoxile aveau borduri înălţate cu scânduri, îmbinate cu etrava (element deschis și arcuit al osăturii, fixat la prova bărcii cu piciorul într-o decupare în corpului monoxilei) și cu etamboul (element constructiv deschis al osăturii bărcii, fixat în poziție verticală la pupă, cu piciorul în corpul monoxilei.), cu plăci (crevace sau coaste) de cuplare și cavile din lemn, întărite cu cuie din bronză. Tuturor cavilelor din lemn, bătute strâns pentru consolidarea scândurilor, pieselor şi detaliilor garniturii corpului bărcii, li se retezau capetele din ambele părţi, la nivelul bordurilor. Pentru o comprimare mai reuşită, în centrul capetelor cavilelor se bătea câte un ciop mic din salcâm sau porumbrel. Tehnologia construcției acestui tip de navă este mediocră între construcția monoxilelor și a navelor cu chilă și osătură. Această barcă era o semimonoxilă mare și trainică, cu partea inferioară a corpului cioplită dintr-un trunchi întreg şi mare de stejar cu extremitățile (prova şi pupa) ascuțite”.
În caz că găsiți și voi obiecte vechi, vă recomandăm să anunțați Agenţia Naţională Arheologică.
