„Omul e totuna cu fapta sa și cu suferința sa.” – spunea cândva Vladimir Beșleagă. Iar ieri, în ziua de 10 aprilie, în încăperile pline de cărți și liniște ale Bibliotecii „Basarabia” din municipiul Soroca, aceste cuvinte au prins din nou viață. Oameni care i-au fost aproape, elevi care abia acum îi descoperă opera, profesori, jurnaliști și bibliotecari s-au adunat la serata literară „În memoriam – Vladimir Beșleagă”, pentru a reface firul unei existențe literare de o profunzime rară.
Evenimentul, a fost organizat de doamna profesoară Ana Bejan, președinta Centrului Cultural „Grigore Vieru”, în parteneriat cu Biblioteca „Basarabia”, a fost mai mult decât un omagiu – a fost o reconectare sinceră cu un scriitor care nu a scris doar romane, ci a scris despre rana și sufletul neamului.
Serviciul de pomenire, oficiat de preotul Sorin Huluță și preoteasa Eliza, a fost un moment de liniște și introspecție, un gest simbolic care a deschis calea spre dialogul viu cu opera autorului. Participarea activă a cadrelor didactice de la IP LT „Ion Creangă” și IP LT „C. Stere” a oferit evenimentului un caracter intergenerațional – semn că vocea lui Beșleagă continuă să răsune și dincolo de paginile cărților sale.
Vladimir Beșleagă nu a fost doar un autor de ficțiune – a fost un martor al vremurilor sale, un cronicar al conștiinței naționale. S-a născut în 1931 în satul Mălăiești, Grigoriopol, și a trăit plenar toate rupturile și contradicțiile secolului XX din spațiul basarabean.
Opera sa – include romane, nuvele, eseuri, jurnale de idei, scrisori, toate animate de o intensă preocupare pentru destinul omului și pentru adevărul istoric. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără:
-
„Zbor frânt” (1966) – o capodoperă psihologică, interzisă inițial de cenzură, care urmărește drama existențială a personajului Andrei, un tânăr care își pierde identitatea într-un sistem opresiv;
-
„Ignat și Ana” (1979) – o poveste dureroasă despre dragoste, suferință și sacrificiu în vremea deportărilor sovietice;
-
„Cumplite vremi” (1990) – un roman-document despre suferința colectivă a moldovenilor sub regimul sovietic, scris într-un limbaj direct, de o sinceritate zguduitoare;
-
„Nepotul” (1997) – o meditație despre memoria istorică, despre relația dintre generații și responsabilitatea de a păstra adevărul.
Toate aceste cărți au în comun forța introspecției, curajul de a pune întrebări incomode și o sensibilitate aparte pentru trauma colectivă a basarabenilor.
Cei care l-au cunoscut personal au vorbit la serată nu doar despre scriitorul Vladimir Beșleagă, ci despre omul profund, cu o smerenie demnă și o claritate morală rar întâlnită. Fiecare întâlnire cu el era o lecție de verticalitate, iar tăcerea lui – uneori mai grea decât un discurs – transmitea exact ce trebuia să înțelegi.
