După ce Republica Moldova a implementat cele nouă condiții forulate de Comisia Europeană, iar Consiliul Europei a votat pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, acum urmează ce este mai greu – negocierea cu fiecare țară-membră UE a 35 de capitole, care acoperă numeroase sone de politici a UE.
Iată care sunt aceste 35 de capitole:
- Libera circulație a mărfurilor.
Principiul liberei circulații a mărfurilor implică faptul că produsele trebuie să fie comercializate liber dintr-o parte a Uniunii în alta. Într-un număr de sectoare, acest principiu general este completat de un cadru de reglementare armonizat, conform „vechii abordări” (care impune specificații precise ale produselor) sau „noii abordări” (care impune cerințe generale pentru produse). Legislația europeană armonizată privind produsele, care trebuie transpusă, reprezintă cea mai mare parte a acquis-ului la acest capitol. În plus, este esențială o capacitate administrativă suficientă pentru a notifica restricțiile comerciale și pentru a aplica măsuri orizontale și procedurale în domenii precum standardizarea, evaluarea conformității, acreditarea, metrologia și supravegherea pieței.
2. Libera circulație a lucrătorilor.
Acquis-ul din cadrul acestui capitol prevede că cetățenii UE ai unui stat membru au dreptul de a lucra într-un alt stat membru. Lucrătorii migranți din UE trebuie tratați în același mod ca și lucrătorii naționali în ceea ce privește condițiile de muncă, avantajele sociale și fiscale. Acest acquis include, de asemenea, un mecanism de coordonare a dispozițiilor naționale de securitate socială pentru persoanele asigurate și membrii familiilor acestora care se mută într-un alt stat membru.
3. Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii.
Statele membre trebuie să se asigure că dreptul de stabilire al persoanelor juridice și naționale în orice stat membru și libertatea de a presta servicii transfrontaliere nu sunt împiedicate de legislația națională, sub rezerva excepțiilor prevăzute în tratat. Acquis-ul armonizează, de asemenea, normele privind profesiile reglementate pentru a asigura recunoașterea reciprocă a calificărilor și diplomelor între statele membre; pentru anumite profesii reglementate, trebuie urmată o programă de formare minimă comună pentru ca calificarea să fie recunoscută automat într-un stat membru al UE.
4. Libera circulație a capitalurilor.
Statele membre trebuie să elimine, cu unele excepții, toate restricțiile privind circulația capitalurilor, atât în interiorul UE, cât și între statele membre și țările terțe. Acquis-ul include, de asemenea, norme privind plățile transfrontaliere și executarea ordinelor de transfer privind valorile mobiliare.
5. Achiziții publice.
Acquis-ul privind achizițiile publice include principiile generale ale transparenței, egalității de tratament, liberei concurențe și nediscriminării. În plus, normele specifice ale UE se aplică coordonării atribuirii contractelor de achiziții publice pentru lucrări, servicii și bunuri, pentru entitățile contractante tradiționale și pentru sectoarele speciale.
6. Dreptul societăților comerciale.
Acquis-ul în materie de drept al societăților comerciale include norme privind constituirea, înregistrarea, fuziunea și divizarea societăților comerciale. În domeniul raportării financiare, acquis-ul specifică normele pentru prezentarea conturilor anuale și a conturilor consolidate, inclusiv norme simplificate pentru întreprinderile mici și mijlocii. Aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate este obligatorie pentru unele entități de interes public.
7. Dreptul proprietății intelectuale.
Acquis-ul privind drepturile de proprietate intelectuală specifică norme armonizate pentru protecția juridică a drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Dispoziții specifice se aplică protecției bazelor de date, programelor pentru calculator, topografiilor semiconductoare, difuzării prin satelit și retransmisiei prin cablu. În cele din urmă, acquis-ul conține norme armonizate pentru asigurarea respectării drepturilor de autor și a drepturilor conexe, precum și a drepturilor de proprietate industrială. Sunt necesare mecanisme adecvate de punere în aplicare, în special o capacitate eficace de punere în aplicare.
8. Politica în domeniul consurenței.
Acquis-ul în domeniul concurenței acoperă atât politicile antitrust, cât și politicile de control al ajutoarelor de stat. Acesta include norme și proceduri de combatere a comportamentului anticoncurențial al întreprinderilor (acorduri restrictive între întreprinderi și abuz de poziție dominantă), de control al fuziunilor dintre întreprinderi și de împiedicare a guvernelor să acorde ajutoare de stat care denaturează concurența pe piața internă.
9. Servicii financiare.
Acquis-ul în domeniul serviciilor financiare include norme privind autorizarea, funcționarea și supravegherea instituțiilor financiare în domeniul bancar, al asigurărilor, al pensiilor suplimentare, al serviciilor de investiții și al piețelor valorilor mobiliare. Instituțiile financiare pot funcționa în întreaga UE în conformitate cu principiul „controlului din țara de origine”, fie prin înființarea de sucursale, fie prin furnizarea de servicii la nivel transfrontalier.
10. Societatea comercială și mass-media.
Acquis-ul include norme specifice privind comunicațiile electronice, serviciile societății informaționale, în special comerțul electronic și serviciile de acces condiționat, precum și privind serviciile audiovizuale. În ceea ce privește politica audiovizuală, acquis-ul impune alinierea legislativă la Directiva privind televiziunea fără frontiere, care creează condițiile pentru libera circulație a emisiunilor de televiziune în cadrul UE. Acquis-ul vizează instituirea unui cadru de reglementare transparent, previzibil și eficace pentru radiodifuziunea publică și privată, în conformitate cu standardele europene. Acquis-ul prevede, de asemenea, capacitatea de a participa la programele comunitare Media Plus și Media Training.
11. Agricultură și dezvoltare rurală.
Capitolul privind agricultura acoperă un număr mare de norme obligatorii, dintre care multe sunt direct aplicabile. Aplicarea corectă a acestor norme, precum și aplicarea și controlul efectiv al acestora de către o administrație publică eficientă sunt esențiale pentru funcționarea politicii agricole comune (PAC). Gestionarea PAC necesită instituirea unor sisteme de gestionare și de calitate, cum ar fi o agenție de plăți și sistemul integrat de administrare și control (IACS), precum și capacitatea de a pune în aplicare măsuri de dezvoltare rurală. Statele membre trebuie să fie în măsură să aplice legislația UE privind schemele de sprijin direct pentru exploatațiile agricole și să pună în aplicare organizarea comună a piețelor pentru diferite produse agricole.
12. Siguranța alimentară, politica veterinară și fitosanitară.
Acest capitol cuprinde norme detaliate în domeniul siguranței alimentare. Politica generală privind produsele alimentare stabilește norme de igienă pentru producția de produse alimentare. În plus, acquis-ul prevede norme detaliate în domeniul veterinar, care sunt esențiale pentru protejarea sănătății animalelor, a bunăstării animalelor și a siguranței alimentelor de origine animală pe piața internă. În domeniul fitosanitar, normele UE reglementează aspecte precum calitatea semințelor, materialul de protecție a plantelor, organismele dăunătoare și hrana animalelor.
13. Pescuitul.
Acquis-ul în domeniul pescuitului constă în regulamente care nu necesită transpunerea în legislația națională. Cu toate acestea, este necesară introducerea unor măsuri de pregătire a administrației și a operatorilor pentru participarea la politica comună în domeniul pescuitului, care acoperă politica de piață, gestionarea resurselor și a flotei, inspecția și controlul, acțiunile structurale și controlul ajutoarelor de stat. În unele cazuri, acordurile și convențiile existente în domeniul pescuitului cu țări terțe sau organizații internaționale trebuie adaptate.
14. Politica în domeniul transporturilor.
Legislația UE în domeniul transporturilor vizează îmbunătățirea funcționării pieței interne prin promovarea unor servicii de transport sigure, eficiente și ecologice și ușor de utilizat. Acquis-ul în domeniul transporturilor acoperă sectoarele transportului rutier, feroviar, căilor navigabile interioare, transportului combinat, aviației și transportului maritim. Aceasta se referă la standarde tehnice și de siguranță, securitate, standarde sociale, controlul ajutoarelor de stat și liberalizarea pieței în contextul pieței interne a transporturilor.
15. Energie.
Printre obiectivele politicii energetice a UE se numără îmbunătățirea competitivității, securitatea aprovizionării cu energie și protecția mediului. Acquis-ul în domeniul energiei constă în norme și politici, în special în ceea ce privește concurența și ajutoarele de stat (inclusiv în sectorul cărbunelui), piața internă a energiei (deschiderea piețelor energiei electrice și a gazelor, promovarea surselor regenerabile de energie), eficiența energetică, energia nucleară și securitatea nucleară și protecția împotriva radiațiilor.
16. Impozitare.
Acquis-ul privind impozitarea acoperă pe larg domeniul impozitării indirecte, și anume taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele. Acesta stabilește domeniul de aplicare, definițiile și principiile TVA-ului. Accizele la produsele din tutun, băuturile alcoolice și produsele energetice fac, de asemenea, obiectul legislației UE. În ceea ce privește impozitarea directă, acquis-ul acoperă unele aspecte legate de impozitarea veniturilor din economiile persoanelor fizice și a impozitelor pe profit. În plus, statele membre se angajează să respecte principiile Codului de conduită pentru impozitarea întreprinderilor, care vizează eliminarea măsurilor fiscale dăunătoare.
17. Politica economică și monetară.
Acquis-ul din domeniul politicii economice și monetare conține norme specifice care impun independența băncilor centrale din statele membre, interzicând finanțarea directă a sectorului public de către băncile centrale și interzicând accesul privilegiat al sectorului public la instituțiile financiare. Se preconizează că statele membre își vor coordona politicile economice și fac obiectul Pactului de stabilitate și de creștere privind supravegherea bugetară. Noile state membre s-au angajat, de asemenea, să respecte criteriile stabilite în tratat pentru a putea adopta moneda euro în timp util după aderare.
18. Statistici.
Acquis-ul în domeniul statisticii impune existența unei infrastructuri statistice bazate pe principii precum imparțialitatea, fiabilitatea, transparența, confidențialitatea datelor individuale și difuzarea statisticilor oficiale. Institutele naționale de statistică acționează ca puncte de referință și de ancorare pentru metodologia, producerea și difuzarea informațiilor statistice. Acquis-ul acoperă metodologia, clasificările și procedurile pentru colectarea datelor în diverse domenii, cum ar fi statisticile macroeconomice și privind prețurile, statisticile demografice și sociale, statisticile regionale și statisticile privind întreprinderile, transporturile, comerțul exterior, agricultura, mediul, știința și tehnologia. Nu este necesară nicio transpunere în legislația națională, deoarece majoritatea acquis-ului ia forma unor regulamente.
19. Politica socială și ocuparea forței de muncă.
Acquis-ul în domeniul social include standarde minime în domeniul dreptului muncii, al egalității, al sănătății și securității la locul de muncă și al combaterii discriminării. Statele membre participă la dialogul social la nivel european și la procesele politice ale UE în domeniul politicii de ocupare a forței de muncă, al incluziunii sociale și al protecției sociale. Fondul social european este principalul instrument financiar prin care UE sprijină punerea în aplicare a strategiei sale de ocupare a forței de muncă.
20. Întreprinderi și politica industrială.
Politica industrială a UE urmărește să promoveze strategiile industriale de creștere a competitivității prin accelerarea adaptării la schimbările structurale, încurajând un mediu favorabil creării de întreprinderi și creșterii economice în întreaga UE, precum și investițiilor interne și străine. Aceasta vizează, de asemenea, îmbunătățirea mediului de afaceri general în care își desfășoară activitatea întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Politica industrială a UE constă în principal în principii de politică și în comunicări privind politica industrială. Forumurile de consultare ale UE și programele comunitare, precum și comunicările, recomandările și schimburile de bune practici referitoare la IMM-uri vizează îmbunătățirea formulării și coordonării politicii întreprinderilor pe piața internă, pe baza unei definiții comune a IMM-urilor. Punerea în aplicare a politicii privind întreprinderile și industria necesită o capacitate administrativă adecvată la nivel național, regional și local.
21. Rețelele transeuropene.
Acest capitol acoperă politica privind rețelele transeuropene în domeniul infrastructurilor de transport, telecomunicații și energie, inclusiv orientările comunitare privind dezvoltarea rețelelor transeuropene și măsurile de sprijin pentru dezvoltarea proiectelor de interes comun. Crearea și dezvoltarea rețelelor transeuropene și promovarea unei interconectări adecvate și a interoperabilității rețelelor naționale urmăresc să valorifice pe deplin piața internă și să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în Uniunea Europeană.
22. Politica regională.
Acquis-ul din cadrul acestui capitol constă în principal în regulamente-cadru și de punere în aplicare, care nu necesită transpunerea în legislația națională. Acestea definesc normele pentru elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a programelor fondurilor structurale și ale Fondului de coeziune care să reflecte organizarea teritorială a fiecărei țări. Statele membre trebuie să dispună de un cadru instituțional și de o capacitate administrativă adecvată pentru a asigura programarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea într-un mod solid și eficient din punctul de vedere al costurilor din punctul de vedere al gestionării și al controlului financiar.
23. Sistemul judiciar și drepturile fundamentale.
Politicile UE în domeniul justiției și al drepturilor fundamentale vizează menținerea și dezvoltarea în continuare a Uniunii ca spațiu de libertate, securitate și justiție. Instituirea unui sistem judiciar independent și eficient este de o importanță capitală. Imparțialitatea, integritatea și un standard ridicat de soluționare de către instanțe sunt esențiale pentru protejarea statului de drept. Acest lucru necesită un angajament ferm de a elimina influențele externe asupra sistemului judiciar și de a dedica resurse financiare și formare adecvate. Trebuie să existe garanții juridice pentru procedurile unui proces echitabil. De asemenea, statele membre trebuie să combată corupția în mod eficace, deoarece aceasta reprezintă o amenințare la adresa stabilității instituțiilor democratice și a statului de drept. Un cadru juridic solid și instituții fiabile sunt necesare pentru a sprijini o politică coerentă de prevenire și descurajare a corupției. Statele membre trebuie să asigure respectarea drepturilor fundamentale și a drepturilor cetățenilor UE, astfel cum sunt garantate de acquis și de Carta drepturilor fundamentale.
24. Justiție, libertate și securitate.
Politicile UE vizează menținerea și dezvoltarea în continuare a Uniunii ca spațiu de libertate, securitate și justiție. În ceea ce privește aspecte precum controlul la frontiere, vizele, migrația externă, azilul, cooperarea polițienească, lupta împotriva criminalității organizate și a terorismului, cooperarea în domeniul drogurilor, cooperarea vamală și cooperarea judiciară în materie penală și civilă, statele membre trebuie să fie dotate în mod corespunzător pentru a pune în aplicare în mod adecvat cadrul tot mai extins al normelor comune. Mai presus de toate, acest lucru necesită o capacitate administrativă puternică și bine integrată în cadrul agențiilor de aplicare a legii și al altor organisme relevante, care trebuie să atingă standardele necesare. O organizație polițienească profesionistă, fiabilă și eficientă este de o importanță capitală. Cea mai detaliată parte a politicilor UE privind justiția, libertatea și securitatea este acquis-ul Schengen, care implică eliminarea controalelor la frontierele interne în UE. Cu toate acestea, pentru noile state membre, părți substanțiale ale acquis-ului Schengen sunt puse în aplicare în urma unei decizii separate a Consiliului care urmează să fie adoptată după aderare.
25. Știință și cercetare.
Acquis-ul în domeniul științei și cercetării nu necesită transpunerea normelor UE în ordinea juridică națională. Capacitatea de punere în aplicare se referă la existența condițiilor necesare pentru participarea efectivă la programele-cadru ale UE. Pentru a asigura asocierea deplină și reușită cu programele-cadru, statele membre trebuie să asigure capacitățile necesare de punere în aplicare în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice, inclusiv personalul adecvat.
26. Educație și cultură.
Domeniile educației și formării, tineretului, sportului și culturii țin în primul rând de competența statelor membre ale UE. În domeniul educației, formării, sportului și tineretului, pe lângă o directivă privind educația copiilor lucrătorilor migranți și hotărârile Curții Europene de Justiție privind cauzele legate de nediscriminarea între resortisanții unui stat membru al UE și alți resortisanți ai UE, acquis-ul constă în principal în recomandări ale Consiliului într-o serie de domenii legate de educația școlară, profesională, superioară și pentru adulți, voluntariatul și mobilitatea tinerilor, numeroase concluzii și rezoluții ale Consiliului. Cadrul de guvernanță pentru cooperare este stabilit printr-o rezoluție a Consiliului privind un spațiu european al educației, cu rapoarte comune periodice din partea Comisiei și a Consiliului. Un cadru similar este stabilit printr-o rezoluție a Consiliului privind Strategia UE pentru tineret, inclusiv cu raportare periodică. Cadrele stabilesc obiective comune, monitorizează progresele prin intermediul unor criterii de referință și al unor indicatori, iar Comisia facilitează diverse schimburi de experiență și învățare reciprocă.
27. Mediu.
Politica de mediu a UE vizează promovarea dezvoltării durabile și protejarea mediului pentru generațiile prezente și viitoare. Aceasta se bazează pe acțiuni preventive, pe principiul „poluatorul plătește”, pe combaterea daunelor aduse mediului la sursă, pe responsabilitatea partajată și pe integrarea protecției mediului în alte politici ale UE. Acquis-ul cuprinde peste 200 de acte juridice majore care acoperă legislația orizontală, calitatea apei și a aerului, gestionarea deșeurilor, protecția naturii, controlul poluării industriale și gestionarea riscurilor, substanțele chimice și organismele modificate genetic (OMG), zgomotul și silvicultura.
28. Protecția consumatorului și a sănătății.
Acquis-ul privind protecția consumatorilor acoperă siguranța bunurilor de consum, precum și protecția intereselor economice ale consumatorilor într-o serie de sectoare specifice. Statele membre trebuie să transpună acquis-ul în legislația națională și să instituie structuri administrative independente și competențe de asigurare a respectării legislației care să permită supravegherea eficace a pieței și asigurarea respectării acquis-ului.
29. Uniunea vamală.
Acquis-ul uniunii vamale constă aproape exclusiv în legislație care este direct obligatorie pentru statele membre. Acesta include Codul vamal al UE și dispozițiile sale de punere în aplicare, Nomenclatura Combinată, Tariful Vamal Comun și dispoziții privind clasificarea tarifară, scutirea de taxe vamale, suspendările de taxe vamale și anumite contingente tarifare, precum și alte dispoziții, cum ar fi cele privind controlul vamal al mărfurilor contrafăcute și piratate, precursorii drogurilor, exportul de bunuri culturale, precum și privind asistența administrativă reciprocă în materie vamală și tranzit. Statele membre trebuie să se asigure că există capacitățile necesare de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației, inclusiv legăturile cu sistemele vamale informatizate relevante ale UE. Serviciile vamale trebuie, de asemenea, să asigure capacități adecvate de punere în aplicare și de asigurare a respectării normelor speciale stabilite în domeniile conexe ale acquis-ului, cum ar fi comerțul exterior.
30. Relații externe.
Acquis-ul în acest domeniu constă în principal în legislația UE cu caracter direct obligatoriu, care nu necesită transpunerea în legislația națională. Această legislație a UE rezultă din angajamentele comerciale multilaterale și bilaterale ale UE, precum și dintr-o serie de măsuri comerciale preferențiale autonome. În domeniul ajutorului umanitar și al politicii de dezvoltare, statele membre trebuie să respecte legislația UE și angajamentele internaționale și să asigure capacitatea de a participa la politicile de dezvoltare și umanitare ale UE. Țările candidate trebuie să își alinieze treptat politicile față de țările terțe și pozițiile sale în cadrul organizațiilor internaționale la politicile și pozițiile adoptate de Uniune și de statele sale membre.
31. Politica externă, de securitate și apărare.
Politica externă și de securitate comună (PESC) și politica europeană de securitate și apărare (PESA) se bazează pe acte juridice, inclusiv acorduri internaționale obligatorii din punct de vedere juridic, și pe documente politice. Acquis-ul constă în declarații politice, acțiuni și acorduri. Statele membre trebuie să poată desfășura un dialog politic în cadrul PESC, să se alinieze la declarațiile UE, să participe la acțiunile UE și să aplice sancțiuni și măsuri restrictive convenite. Țările candidate trebuie să se alinieze progresiv la declarațiile UE și să aplice sancțiuni și măsuri restrictive atunci când și acolo unde este necesar.
32. Controlul financiar.
Acquis-ul din cadrul acestui capitol se referă la adoptarea de cadre și standarde recunoscute la nivel internațional, precum și de bunele practici ale UE privind controlul financiar intern public (PIFC), pe baza principiului responsabilității manageriale descentralizate. Acest capitol prevede, de asemenea, o instituție de audit externă independentă din punct de vedere instituțional, operațional și financiar, care își execută mandatul de audit în conformitate cu standardele Organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit și raportează parlamentului cu privire la utilizarea resurselor din sectorul public. În plus, acest capitol acoperă, de asemenea, protecția intereselor financiare ale UE împotriva fraudei în gestionarea fondurilor UE și protecția monedei euro împotriva falsificării.
33. Dispoziții financiare și bugetare.
Prezentul capitol acoperă normele privind resursele financiare necesare pentru finanțarea bugetului UE. Aceste resurse sunt constituite în principal din contribuțiile statelor membre bazate pe resursele proprii tradiționale din taxele vamale și agricole și din cotizațiile pentru zahăr; o resursă bazată pe taxa pe valoarea adăugată; și o resursă bazată pe nivelul venitului național brut. Statele membre trebuie să dispună de o capacitate administrativă adecvată pentru a coordona în mod adecvat și pentru a asigura calcularea, colectarea, plata și controlul corect al resurselor proprii. Acquis-ul în acest domeniu este direct obligatoriu și nu necesită transpunerea în legislația națională.
34. Instituții.
Acest capitol acoperă normele instituționale și procedurale ale UE. Atunci când o țară aderă la UE, aceste norme trebuie adaptate pentru a asigura reprezentarea egală a acestei țări în instituțiile UE (Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție) și în alte organisme, precum și buna funcționare a procedurilor decizionale (cum ar fi drepturile de vot, limbile oficiale și alte norme procedurale), precum și alegerile pentru Parlamentul European. Normele UE din acest capitol nu afectează organizarea internă a unui stat membru, dar țările în curs de aderare trebuie să se asigure că pot participa pe deplin la procesul decizional al UE prin instituirea organismelor și mecanismelor necesare la nivel național și prin alegerea sau numirea unor reprezentanți bine pregătiți în instituțiile UE. După încheierea negocierilor de aderare, normele specifice pentru perioada interimară până la aderare asigură o integrare armonioasă a țării în structurile UE: se instituie o procedură de informare și consultare și, după semnarea Tratatului de aderare, țării în curs de aderare i se acordă statutul de observator activ în cadrul Parlamentului European și al Consiliului, precum și în cadrul comitetelor Comisiei.
35. Alte subiecte.
Acest capitol include diverse aspecte care apar în cursul negocierilor, dar care nu fac obiectul niciunui alt capitol de negociere. Deocamdată nu au fost identificate astfel de probleme. Capitolul 35 este tratat la sfârșitul procesului de negociere.
După încheierea negocierilor și reformelor, se finalizează Tratatul de Aderare, iar acesta trebuie ratificat de toți membrii UE existenți și de statul respectiv înainte ca acesta să poată intra în UE.
