Știu, pare o glumă, o expresie aruncată la nervi, gen: „Da’ ți-oi da eu bani… la Paștele Cailor!” — adică niciodată.
Dar surpriză: Paștele Cailor chiar există. Rar, dar sigur ca un calendar bine reglat: în 2025, apoi în 2028, și pe urmă tocmai în 2034.
De unde vine expresia?
Legenda spune așa:
De veacuri bune, prin satele mixte din Ardeal, trăiau laolaltă români ortodocși și romano-catolici. Venea primăvara, câmpul trebuia arat, iar zilele bune de muncă erau mai rare.
Când sărbătoreau catolicii Paștele, ortodocșii le cereau caii cu împrumut. Iar când venea Paștele ortodox, catolicii făceau la fel. Practic, sărbătoream cu rândul, dar calul muncea continuu — ca într-o gospodărie serioasă unde nici animalele nu au liber.
Dar uneori, Paștele cădea în aceeași zi.
Și în acel an magic… calul avea zi liberă. În sfârșit!
Așa s-a născut expresia: „La Paștele Cailor” — adică atunci când și calul se odihnește. Se întâmplă rar, dar se întâmplă.
Dar cum vine Paștele Cailor matematic?
Simplu (sau nu).
Paștele catolic se calculează după calendarul gregorian. Paștele ortodox — după calendarul iulian, cu ceva ajustări. Când cele două calendare se aliniază (aproximativ o dată la 4-7 ani): avem coincidență de Paște. Și calul poate, în sfârșit, să zică și el: „Hristos a înviat… și eu mă culc!”
Morala?
Data viitoare când cineva îți promite ceva „la Paștele Cailor”, nu-l privi neîncrezător.
Zâmbește larg, notează-ți anul în calendar (2028 e aproape!) și răspunde cu înțelepciune:
— „Perfect, mă pregătesc din timp!”
Autor: Vecesla IONIȚĂ
