Cînd a sosit timpul mesei, am fost scos din cameră şi dus în alta. Supă excelentă de pasăre cu fidea etc. M-a dus la această masă tot instructorul şi mi-a spus că, dacă îmi trebuie ceva, să bat la uşă. După masă m-a dus şi m-a lăsat în aceeaşi cameră. Cînd s-a înserat, a venit un soldat, m-a urcat într-o maşină şi m-a dus la închisoare. Cînd m-au închis în celula mea, i-am spus paznicului că n-am nevoie de porţia mea.
Văzîndu-mă în celulă, am început să meditez la cele petrecute peste zi. Mi-am adus aminte de ghinionistul prim-ministru al României (mort la începutul acestei funcţiuni, din cauza nemaipomenitului eşec în alegerile generale), dar mare poet al neamului — O. Goga, care a spus: “Mi-aduc aminte nu de cîte au fost, ci de cîte ar fi putut să fie!” Am ajuns la concluzia că nu trebuie să mă plîng de lipsă de noroc şi am adormit buştean. Aveam pe atunci nervii sănătoşi şi nu-mi lăsam gîndurile să rătăcească. Am mai fost chemat la N.K.V.D. pentru cercetare, dar n-a fost nimic interesant.
Eram ţinut singur în celulă, cu regim special: o singură cană de apă pe zi, o singură scoatere la WC, lipsă de foc, etc. Cînd te scoteau pentru cercetare, era un eveniment destul de plăcut. În camera arestaţilor te întîlneai cu deţinuţii din alte camere, unii aduşi special ca să-ţi destăinuiască anumite lucruri, sperînd că vei răspunde şi tu cu alte destăinuiri. Aşa am aflat că dl. Caţap, fost medic primar al judeţului Soroca, pe cînd eu eram prefect, ar fi spus unei persoane că, atunci cînd el obţinuse numirea ca medic primar, “printr-un om de mare încredere al lui Lupaşcu, i-am trimis 100000 lei, deşi nu trebuia să facă nimic. A spus că el şi aşa nu este supărat, ştie că dl Caţap este un medic priceput.
Deşi n-a luat banii, n-am avut din partea lui nici un fel de şicane. Lupaşcu nu este un şnagan, el este un adevărat om”. Lucrurile s-au petrecut exact aşa, dar eu n-am povestit absolut nimănui. Mă mir că tocmai acum s-a auzit acest lucru despre mine.
Este adevărat, dl. Caţap era un medic bun, dar nu pentru această calitate, “cînd au venit ruşii, a devenit medic-şef al spitalului judeţean, ci pentru faptul că era comunist, atît el, cît şi cei doi fii ai lui, acum studenţi. La aceste destăinuiri din camera deţinuţilor, eu mi-am exprimat mirarea de a auzi aşa ceva. Am crezut că voi fi interogat la cercetări, dar aşa ceva nu s-a întîmplat. S-a apropiat termenul de 8 luni, am fost introdus la instructor, care-mi spune franc şi deschis că pînă în prezent n-a reuşit să obţină nimic, nici o dovadă de nevinovăţie a mea, dar cum lumea mă are de om bun şi drept, trebuie să-mi uşureze situaţia.
Aşadar, spune el, eu vin cu o propunere. Luaţi dvs. benevol vina de a fi săvîrşit vreo faptă, indiferent ce, pentru care noi să vă putem judeca şi condamna. În cazul acesta vă garantez că veţi fi condamnat numai la 3 ani. La această meşteşugită şi diavolească propunere, fără a mă gîndi mult îi spun: “Dacă Dvs. aveţi timp să ascultaţi şi-mi daţi voie, am să vă povestesc un caz din viaţa mea politică, caz veritabil şi posibil de controlat”. El îmi spune: “Ascult cu mare plăcere”.
* în text este păstrată ortografia originalului.
Continuare în ediţiile viitoare.
Gheorghe I. Lupașcu, fost prefect al județului Soroca
Articolul anterior îl găsiți aici:
