De cum i-am cunoscut, m-am îndrăgostit de ei. Înalți, frumoși și fericiți, ce nu-și puteau lua ochii de la copiii, care se zbenguiau, luându-se unul după altul în competiție. M-au impresionat prin delicatețea sufletului, bunătatea și privirea sinceră și inocentă, aproape de copil. Mă gândeam, că bunul Dumnezeu, probabil, înzestrează cu o putere și energie deosebită asemenea părinți, căci pe chipul lor nu puteam observa vreo urmă de oboseală. Ca să te joci cu un copil, ai nevoie de multă energie, căci ei, copiii, sunt de obicei prea activi și la un timp simți cum te părăsesc puterile. Dar încă patru copii, care nu știu cum să te împartă, ca să le acorzi mai multă atenție, cum să ții pasul alături de ei? Mi-am dorit să aflu secretul acestei familii frumoase pe nume Paciu Gheorghe și Olga, despre care știam numai că e o tânără familie, care crește și educă patru copii. Am avut fericirea să-i cunosc la evenimentul organizat de Ziua Familiei, la Drochia. Îi admiram cum se joacă pe toloacă și parcă îmi era teamă să întrerup acest sfânt ritual familial. Într-un moment de pauză, le-am spus că aș dori să aflu secretul fericirii lor, iar cu prilejul Zilei Familiei, să pot spune și altora frumoasa lor poveste.
Paciu Gheorghe și Olga s-au căsătorit în 2013, la vârsta de 23 de ani, iar acum cresc și educă patru copii: Timotei are 9 ani, Chiril – 7, Iustin – 5 și cea mai mică – Elizabeta, are 3 ani.
Gheorghe, băștinaș din orașul Drochia, este expeditor de marfă la o companie, iar Olga, băștinașă din satul Alcedar, raionul Șoldănești, este casnică, în prezent fiind în concediu de îngrijire a copiilor. Înainte de căsătorie a activat ca profesoară de chimie la colegiul din Stăuceni, care acum se numește Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație, iar din 2014 este în concediu de maternitate, copiii fiind aduși pe lume la fiecare doi ani. Demni de respect și admirație acești tineri, care nu au pus pe prim plan cariera, ci familia, care nu s-au speriat de probleme, greutăți și acea stare de incertitudine care-i macină pe toți, dar au decis să-și edifice cel mai durabil templu al fericirii, care este familia. Am descusut-o frumos pe Olga, mămica celor patru copii frumoși, căci tații, de obicei, sunt mai modești la cuvinte.
–Ce înseamnă pentru voi familia?
-Nu aș putea găsi un anume termen pentru a defini familia. Este scopul nostru în această viață, aici pe pământ, este cuibul nostru, unde găsim refugiu, unde ne liniștim, că evident, probleme sunt foarte multe și tot ceea ce facem, este pentru familie, pentru copii. În momentele cele mai grele, în care ne încearcă viața, parcă uităm de noi, ne axăm pe copii și mergem înainte.
– Ați putea să ne mărturisiți povestea dragostei voastre? Cum v-ați cunoscut?
– Un prieten comun din satul meu de baștină, prieten din copilărie, coleg de bancă, de clasă, apoi și de facultate, pe nume Ion, s-a cunoscut cu Gheorghe la mănăstirea Saharna, căci un timp a cântat acolo în cor. Eu eram pe atunci la facultate. Ion m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să fac cunoștință cu Gheorghe. Eu am spus, că nu. El a închis telefonul și a zis lui Gheorghe să mă sune. Iată așa și am luat legătura. Era anul 2009, iar în 2013 ne-am căsătorit.
–Cum reușiți să purtați grija și să creșteți 4 copii, fiind o familie atât de tânără?
Noi, practic tot timpul îl acordăm grijii și educației copiilor. Locuim singuri, buneii locuiesc departe de noi. Ne străduim să facem față tuturor provocărilor, dar cred că fără ajutorul Domnului nu le mai reușim pe toate. Dacă ne-a dat patru copii, înseamnă că el știe mai bine de ce și pentru ce, și cum să avem grijă de ei. Încercăm să ne organizăm în așa fel, ca să reușim și cu școala, și cu activitățile extrașcolare, etc..
–Cine vă susține și vă ajută la îngrijirea copiilor?
-Buneii ne ajută cu ceea ce pot și le suntem recunoscători pentru susținerea lor.
–Beneficiați de ajutor din partea statului, ca familie cu 4 copii?
-Din partea statului am primit pentru fiecare indemnizația până la 3 ani, în rest am avut parte de ajutor ca familie cu mulți copii. Locuind la casă pe pământ, am primit lunar în perioada noiembrie-martie din acest an, câte 800 lei. Anul trecut am primit în perioada rece a anului în jur de 5 mii lei. Gheorghe era șomer, dar asistența socială ne-a ajutat cu angajarea în câmpul muncii a soțului, astfel am reușit cât de cât să mai întoarcem din datorii și să ne fie un pic mai ușor. La moment, da, e greu, dar nu ne gândim să plecăm din țară. Ne-am născut aici, vrem să creștem copiii aici. Când vor crește mari, vor decide singuri unde să plece. Atât cât sunt buneii în viață, ne-am dori să fim alături de el, ca să se bucure, să aibă parte de nepoți.
–Ca părinți, proveniți la fel din familii cu mulți copii? Câți frați și surori aveți?
-Nu provenim din familii cu mulți copii. Soțul are o soră mai mare, eu am un frate mai mare, suntem câte doi la părinți. În schimb, părinții mei au fost câte cinci copii în familie, iar din partea soțului: bunelul a fost din familie cu 9 copii, iar mama soacră – din familie cu 5 copii. Evident am văzut cum era la ei și cum este acum, adică, când sunt mai mulți frați și când se adună și se susțin unul pe altul, întotdeauna am vrut să am mai mulți copii. Și de mică am vrut să mai am o soră, un frate, ca să fim mai mulți.
– Care este motivul, pentru care ați putea afirma cu certitudine, că sunteți o familie fericită și împlinită, în pofida tuturor greutăților?
-Că avem patru copii, în primul rând – sănătoși. Nu am fost încercați să avem vreun copil bolnav sau să ajungem prin spitale. Am fost păziți, slavă Domnului. Greutăți au fost, boli au fost, dar ne-am descurcat. N-am ajuns la limita neputinței și deznădejdii, și acum avem încercări, dar mergem înainte. Suntem tineri, puteri avem, suntem sănătoși, putem munci și ne străduim din bucata de pâine să ne hrănim copiii cu ceea ce creștem noi. Suntem mulțumiți cu ceea ce este! Dacă vrem mai mult – o să muncim și vom avea mai mult!
–Cum puteți descrie o zi de odihnă în familia dvs?
-O-o-oh! Noi de obicei așteptăm Duminica, când ne ducem la biserică, după ce venim acasă, luăm prânzul și să dormim. Nu știu, am impresia că aș dormi două zile la rând, dar de obicei planurile nu coincid: copiii sau vor plimbare, sau nu vor să doarmă – când și cum. Dar cel mai des Duminicile le rânduim. Ne străduim o Duminică să ne ducem la părinții mei, altă Duminică – la părinții soțului. Atât cât sunt în viață, să trăim, să-i vizităm. Dar știți, am rămas plăcut surprinși și am vrea să vă mulțumim! Nu ne-am așteptat că vom ajunge în atenția dumneavoastră să scrieți un articol despre noi. Dorim tuturor familiilor cât mai mulți copii, căci foarte mulți tineri care se căsătoresc, aleg alte priorități în viață și nu copiii. Să știți că nu există fericire mai mare decât fericirea de a avea mulți copii. Casa niciodată nu miroase a pustiu, iar viața niciodată nu va fi în culori gri. Este dragoste de viață, este motiv de a fi împlinit, de a trăi cu un rost, căci e mare păcat să treci prin această viață, fără să lași urme frumoase pe acest pământ.
–Vă mulțumesc mult, Olga, pentru acest dialog și vă dorim din tot sufletul să vă bucurați de copilași sănătoși, care să vă întregească starea de bine, pentru a fi cei mai fericiți părinți!
Pentru conformitate:
Delia DUMITRESCU
